ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5710/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017, la data de 02.05.2017, reclamantul A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 70/01.02.2017, emisă de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, invocând în drept prevederile Legii nr. 554/2004.

Prin sentința nr. 3176 din 14 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității invocată de pârât și a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

Prin decizia nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017 a fost respins recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3176 din 14 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017 a formulat cerere de revizuire A., invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

A solicitat admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei atacate, în sensul admiterii recursului formulat, casării sentinței civile nr. 3176/14.09.2017 pronunțată de Curtea de Apel București și trimiterea cauzei spre rejudecare la această instanță, rejudecare în urma căreia să fie admisă acțiunea introductivă cum a fost formulată.

În motivarea cererii de revizuire, a arătat că după comunicarea hotărârii a încercat să afle, prin mai multe cereri adresate intimatului-pârât, dacă CNCD l-a citat în mod efectiv pentru ședința de audieri care a avut loc în data de 23.02.2016, în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Consiliului. Deoarece nu a primit un răspuns edificator solicitărilor pe care le-a făcut, a introdus acțiune în justiție, având drept obiect acordarea de daune morale și obligarea C.N.C.D.-ului la formularea unui răspuns adecvat. Astfel, s-a constituit dosarul nr. x/2021, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Abia cu acest prilej, prin întâmpinarea formulată, care i-a fost comunicată în cursul lunii mai 2022, C.N.C.D.-ul și-a dat acceptul să consulte acel dosar înregistrat la nivelul instituției sub nr. x/2016, în care a avut calitatea de petent.

Reiterând situația de fapt, a arătat că la abia la data de 13 iulie 2022 i s-a înmânat o copie după dosarul nr. x/2016, dată la care a luat cunoștință de conținutul dosarului și a avut posibilitatea reală să se convingă de faptul că nu a fost citat în mod legal pentru ședința de audieri din data de 23.02.2016, la dosar neexistând vreo confirmare de primire din partea sa și nicio dovadă de comunicare a citației.

Așadar, a arătat că, deși a făcut demersuri la C.N.C.D de foarte mult timp, în scopul demonstrării fără vreun echivoc faptul că această instituție nu l-a citat în mod procedural, regulamentar și legal pentru ședința de audieri la care a făcut trimitere, abia la data de 13.07.2022 au fost întrunite condițiile care au permis clarificarea respectivei situații.

A mai învederat că instanța care a soluționat recursul în dosarul nr. x/2017 a reținut în motivarea Deciziei nr. 9/09.01.2020 (pagina 3, ultimul paragraf), aspectul că a fost citat pentru data de 23.02.2016 - în baza susținerilor intimatului-pârât din Hotărârea nr. 70/01.02.2017, act prin care a fost pronunțată soluția în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul C.N.C.D.

În concluzie, a menționat că C.N.C.D. nu a pus la dispoziția instanțelor de judecată din dosarul nr. x/2017, ca înscris probatoriu din care să rezulte fără putință de tăgadă, faptul că i-a fost transmisă/înmânată citația, decât Hotărârea nr. 70/01.02.2017, care conține mențiunea făcută de această instituție, că i-a comunicat citația emisă la 08.02.2016.

În același timp, posibilitatea lămuririi aspectului referitor la citația pentru ședința de audieri din 23.02.2016, s-a putut face doar în data de 13.07.2022, atunci când i s-a predat copia dosarului nr. x/2016 . Până la acest moment, nu a avut, mai presus de voința sa, oportunitatea de acces la înscrisurile lămuritoare în privința comunicării citației, acestea fiind reținute de către C.N.C.D.

În cauză, intimatul Consiliu Național pentru Combaterea Discriminării nu a formulat întâmpinare.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire

Examinând cererea de revizuire prin prisma dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., în raport de motivele invocate, de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte constată că este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că revizuirea este o cale de atac nedevolutivă care vizează remedierea procesuală a erorilor de judecată care au condus la stabilirea greșită a situației de fapt prin hotărârea atacată. În ceea ce privește categoriile de hotărâri care pot fi supuse revizuirii, legiuitorul a stabilit, în principal, că acestea sunt reprezentate de hotărârile judecătorești prin care instanțele s-au pronunțat cu privire la caracterul fondat sau nefondat al cererii, obiectul revizuirii constituindu-l hotărârile pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul și doar cu titlu de excepție și pentru motivele expres și limitativ prevăzute de alin. (2) al art. 509 din C. proc. civ. pot face obiect al revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

În cauză, cererea de revizuire formulată de revizuentul A. vizează decizia nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, prin care s-a respins ca nefondat, recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 3176 din 14 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Așa cum rezultă din motivarea cererii de revizuire, s-a invocat de către revizuent, ca temei de drept în susținerea revizuirii hotărârii instanței de recurs, art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia:

"Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: pct. 5 după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților".

O primă condiție de admisibilitate a căii de atac extraordinare a revizuirii vizează sfera hotărârilor judecătorești ce pot face obiectul său, avându-se în vedere împrejurarea că, în această materie, prevederile legale incidente sunt de strictă interpretare și aplicare, nefiind permis a se extinde dincolo de limitele impuse de normele procedurale reglementate de art. 509-513 C. proc. civ.

Legiuitorul a deschis calea de atac a revizuirii în principal împotriva hotărârii prin care s-a rezolvat fondul cauzei, iar o atare concepție a fost consacrată constant și în doctrina și jurisprudența în materie, singura excepție fiind reglementată de noul C. proc. civ. în art. 509 alin. (2), respectiv pentru motivele prevăzute la alin. (1) pct. 3, în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-10 fiind supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul, deci pentru alte motive de revizuire decât cel invocat în cauză.

În materia revizuirii, a evoca fondul în primă instanță înseamnă a examina raportul juridic dedus judecății prin prisma probelor administrate în cauză, iar în căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor sau în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurările de fapt deja stabilite, de natură să conducă la o altă dezlegare a raportului juridic litigios.

Astfel, evocarea fondului are loc atunci când, în temeiul dreptului de control judiciar, instanța reapreciază probele administrate de instanțele inferioare, reține o altă situație de fapt și pronunță o soluție cu totul diferită decât aceea pronunțată de instanțele inferioare. De asemenea, numai dacă din considerentele deciziei rezultă că instanța a schimbat situația de fapt, păstrând totuși soluția atacată, revizuirea este admisibilă.

În accepțiunea doctrinară și cea jurisprudențială conturate în interpretarea noțiunii de "hotărâre care evocă fondul" s-a stabilit că o astfel de cerință este îndeplinită de acele hotărâri pronunțate în recurs, în care are loc o nouă judecată, fiind astfel vorba despre o hotărâre dată în rejudecare, după casarea cu reținere.

În concluzie, în ceea ce privește hotărârile pronunțate în recurs, noțiunea de "hotărâre care evocă fondul" include hotărârile instanței de recurs date ca urmare a rejudecării fondului după casarea cu reținere, iar nu și pe cele prin care s-a respins recursul ca nefondat, cu excepția situației în care instanța a schimbat situația de fapt.

Însă, în prezenta cauză, deși decizia atacată de revizuent este definitivă, nu face parte din categoria hotărârilor prin care s-a evocat fondul pricinii deduse judecății, fiind pronunțată o hotărâre de respingere a recursului ca nefondat prin care nu s-a reținut o altă situație de fapt decât cea stabilită prin sentința ce a format obiectul recursului, iar instanța de control judiciar nu a dat o altă dezlegare raportului juridic litigios în urma aplicării altor dispoziții legale la împrejurări de fapt deja stabilite.

Cu alte cuvinte, nu s-a realizat o nouă judecată în calea de atac, diferită de cea de la prima instanță, care să determine o altă soluție, ci, doar a fost confirmată hotărârea pronunțată în etapa judecății în fond, aspect care nu poate determina încadrarea deciziei atacate cu revizuire în categoria hotărârilor care evocă fondul.

Ca urmare, este inadmisibilă calea de atac extraordinară exercitată în cauza de față de către A., întrucât are ca obiect o hotărâre care nu se încadrează în categoria celor care evocă fondul, susceptibile de revizuire conform prevederilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ., pentru motivul de revizuire prevăzut la pct. 5.

În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de A. împotriva Deciziei nr. 9 din 9 ianuarie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, ca inadmisibilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.