ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1217/2021

Ședința publică din data de 26 februarie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

La data de 02.04.2019, reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar CII B., a chemat în judecată pe pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Administrația județeană a Finanțelor Publice Argeș, solicitând obligarea pârâtelor la soluționarea cererii administrative formulate de reclamantă la data de 21.08.2018, respectiv la emiterea unei Decizii/a unui act administrativ fiscal prin care să dispună: anularea obligației la plata sumei totale de 4.439.349 RON, ca nedatorată, din care: 3.554.295 RON compusă din: 2.575.576 RON – impozit pe profit stabilit suplimentar plus și 978.719 RON reprezentând accesorii aferente impozitului pe profit, astfel cum a fost diminuată prin Decizia nr. 172/08.07.2016 pronunțată de Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; 855.054 RON – accesorii la impozitul pe veniturile din transferul dreptului de proprietate asupra valorilor și părților sociale, calculate la suma de la punctul a), fără a exista un titlu.

La 28.01.2020, C. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei A. S.R.L., solicitând admiterea acțiunii formulate de aceasta și precizând că justifică un interes în formularea acestei cereri întrucât este creditor al acestei debitoare, înscris în tabelul definitiv al creanțelor.

La 09.03.2020, D. a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul reclamantei, solicitând admiterea acțiunii precizând că justifică un interes în formularea acestei cereri întrucât este asociat unic al reclamantei și creditor în cadrul procedurii insolvenței.

Prin sentința civilă nr. 523 din 20 iunie 2020, Curtea de Apel București – secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și, în temeiul art. 10 alin. (1) teza ultimă, alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 554/2004 a declinat competența de soluționare materială și teritorială exclusivă a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut Curtea de Apel București că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora persoana juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, sediul societății reclamante fiind în raza teritorială a Curții de Apel Pitești.

Prin sentința nr. 108/F-C din 19 octombrie 2020, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență a Curții de Apel Pitești.

A declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență "B.", în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, în favoarea Curții de Apel București.

A constatat intervenit conflictul negativ de competență.

A suspendat, din oficiu, judecata cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

A reținut, în esență, Curtea de Apel Pitești că excepția necompetenței teritoriale a fost invocată de Curtea de Apel București cu încălcarea regulii stabilite de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., respectiv la al 5 -lea termen de judecată, fiind incidentă și dezlegarea dată de Decizia nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție- Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Mai înainte de a expune considerentele avute în vedere în soluționarea prezentului conflict negativ de competență, Înalta Curte constată situația, potrivit căreia, Curtea de Apel Pitești, învestită cu soluționarea cauzei prin declinarea competenței teritoriale de către Curtea de Apel București, și-a verificat și analizat competența de soluționare a cauzei, exclusiv din perspectivă procedurală, prin raportare la dispozițiile art. 131 din C. proc. civ., republicat, apreciind că, de lege lata, declinarea competenței ulterior primului termen de judecată, la care instanța s-a constatat competentă material și teritorial, prin încheiere interlocutorie, nu mai este cu putință, fiind depășit termenul procedural de invocare a necompetenței, astfel că instanța inițial învestită rămâne competentă să judece litigiul.

Verificând actele dosarului, Înalta Curte reține că instanța inițial învestită, respectiv Curtea de Apel București, a respectat dispozițiile art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că primul termen de judecată la care părțile legal citate au putut pune concluzii, a fost cel de la 30 iunie 2020, la celelalte termene de judecată anterioare, fiind lămurite chestiuni legate de stabilirea cadrului procesual și citarea tuturor părților implicate în litigiu, astfel încât, nu se putea discuta excepția necompetenței teritoriale în condiții de legalitate a procedurii.

Înalta Curte mai reține că trebuie făcută distincția între verificarea din oficiu a competenței de către instanța de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ. și dreptul părților de a invoca excepția necompetenței materiale sau teritoriale a instanței inițial învestită, excepție pe care judecătorul este obligat să o analizeze distinct de obligația verificării din oficiu a competenței.

În speță, excepția necompetenței teritoriale a fost invocată prin întâmpinare de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, chiar înainte de stabilirea primului termen de judecată, această excepție fiind dezbătută în ședință publică la primul termen de judecată la care toate părțile dosarului legal citate au putut pune concluzii asupra acestei excepții.

În acest context faptic și juridic, nu sunt aplicabile dispozițiile Deciziei nr. 31/2019 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii în legătură cu interpretarea art. 131 din C. proc. civ.

Înalta Curte, constatând că soluțiile dispuse de cele două instanțe reprezintă declinări reciproce de competență în soluționarea pricinii, apreciază că este întrunită ipoteza textului prevăzut de art. 133 alin. (2) din C. proc. civ., republicat și, în consecință, va proceda la pronunțarea regulatorului de competență.

Demersul judiciar al reclamantei, care a generat prezentul conflict negativ teritorial de competență, vizează obligarea autorităților publice pârâte, dintre care una constituită la nivel central, la emiterea unui act administrativ -fiscal cu un conținut în sensul dorit de societatea reclamantă.

Conflictul negativ de competență ivit în speță este unul de natură teritorială, iar pentru soluționarea acestuia trebuie avute în vedere dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum erau în vigoare la data introducerii acțiunii, respectiv la data de 02.04.2019.

Înalta Curte reține că prin Legea nr. 212/2018 intrată în vigoare la data de 2 august 2018, deci anterior investirii instanței cu prezenta acțiune, art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a fost modificat în sensul că: "Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)".

Așadar, ulterior modificărilor aduse Legii nr. 554/2004 prin dispozițiile Legii nr. 212/2018, textul de lege prevede o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței de contencios administrativ și fiscal de la sediul reclamantului persoană juridică.

Cum în prezentul litigiu, sediul societății reclamante se află în Municipiul Pitești, județul Argeș, față de prevederile procedurale citate mai sus, aceasta trebuia să învestească secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în raza căreia își are sediul, respectiv Curtea de Apel Pitești.

Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. S.R.L., în faliment, prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență "B.", pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală – Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș și petenții C. și D., în favoarea Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2021.