ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 805/2022

Pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a fost înregistrată, la nr. x/2019, cererea de intervenție în interes propriu formulată de A., în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L., în dosarul nr. x/2018, privind pe reclamanta S.C. B. S.R.L., aflat pe rolul aceleiași instanțe, calificată ca fiind cerere principală la termenul de judecată din data de 9 octombrie 2019, prin care, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, s-a solicitat anularea Deciziei de impunere nr. x/06.12.2017, a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 06.12.2017, a Procesului-Verbal încheiat la data de 06.12.2017, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 6.209.724 RON compusă din impozit pe profit 3,172,670 RON, TVA 340,662 RON, redevențe miniere 2,696,392 RON.

Prin sentința nr. 20 din 27 ianuarie 2020, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol formulată de reclamanta A. în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L. A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A., în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L. A respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L., societate aflată în procedura insolvenței în dosarul nr. x/2012, prin lichidator judiciar C., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Reclamanta A. a formulat recurs împotriva sentinței nr. 20, pronunțată la data de 27 ianuarie 2020 ca urmare a amânării pronunțării potrivit încheierii din data de 20 ianuarie 2020, cu invocarea motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) și 8) din C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond, în secundar admiterea recursului, modificarea sentinței, admiterea contestației, anularea în parte a Deciziei nr. 326/26.06.2018 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generala de Soluționare a Contestațiilor și înlăturarea dispoziției de refacere a inspecției fiscale dispusă prin decizia contestată pentru impozit pe profit în cuantum de 3.172.670 Iei și TVA în cuantum de 34.226 RON, cu consecința constatării anulării parțiale a Deciziei de impunere suplimentară nr. x/06.12.2017, admiterea contestației și pentru TVA în cuantum de 306.436 RON și redevență minieră în cuantum de 2.696.392 RON, anularea în totalitate a Raportului de inspecție fiscală nr. x din 06.12.2017, a Deciziei de impunere suplimentară nr. x/06.12.2017 și a Procesului-verbal încheiat la data de 06.12.2017, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a prezentat cele dispuse prin sentința recurată, considerentele sentinței, apreciind că încheierea și sentința recurate sunt nelegale

Recurenta reclamantă a invocat nelegalitatea respingerii cererii pe care a formulat-o de repunere a cauzei pe rol, unire a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes cu fondul cauzei și atașare a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, în care s-a formulat cererea de intervenție și s-a intocmit și depus raportul de expertiză. A reiterat obiectul cererii de chemare în judecată care a format obiectul dosarului nr. x/2018 și a prezentei cauze, faptul că în dosarul nr. x/2018 a formulat cererea de intervenție în interes propriu.

A invocat faptul că în mod nelegal instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, întrucât debitoarea S.C. B. S.R.L se afla în procedura insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006 și nicidecum aceea a Legii nr. 85/2014.

A invocat nelegalitatea sentinței recurate, întrucât instanța de fond trebuia să soluționeze mai întâi excepțiile invocate prin răspunsul la întâmpinarea depusă de Agenția Naționala de Administrare Fiscală, privind tardivitatea formulării întâmpinării de către Agenția Națională de Administrare Fiscală și excepția privind lipsa calității de reprezentant legal, și apoi să pună in discuția părților excepția lipsei calității procesuale active invocată de Agenția Națională de Administrare Fiscală, deoarece în întâmpinare nu se indică reprezentanții legali, judiciar și nici convenționali, conform art. 80 din C. proc. civ., astfel că se impunea anularea întâmpinării, conform art. 82 și urm. din C. proc. civ.

A invocat faptul că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, că în considerentele sentinței instanța de fond a reținut că "în cauză, A. nu a depus dovada mandatului convențional din partea reprezentantului legal al S.C. B. S.R.L. în justificarea calității procesuale active de a introduce acțiunea în anularea actelor administrativ fiscale contestate", însă cele reținute de instanța de fond sunt contrazise chiar de documentele înaintate de către intimată. Prin adresa nr. x, remisă prin poștă la 30.01.2020, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt - Serviciul Administrare Venituri Contribuabili Mijlocii Compartiment Executare silită insolvabilitate și Răspundere Solidară Contribuabili Mijloci a pus în vedere contestatoarei A. următoarele: "în conformitate cu prevederile art. 9 alin. (1) din Legea 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările și completările ulterioare, în vederea exprimării punctului dumneavoastră de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei de angajare a răspunderii solidare a persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 25 din actul normativ susmenționat, vă invităm ca în data de 12.02.2020, ora 11, să vă prezentați la sediul Administrației Județene a Finanțelor Publice Olt din Slatina, str. x. camera 401. Vă precizăm că la data prezentei S.C. B. S.R.L., CUI x, figurează cu obligații fiscale restante în sumă de 11752106 RON. Obligațiile fiscale restante provin din decizia de impunere nr. x/24.09.2018 și nr. x/06.12.2017 privind obligațiile suplimentare de plată stabilite de Inspecția Fiscală, din declarații depuse pe proprie răspundere și din deciziile referitoare la obligațiile de plată accesorii emise de organul fiscal pentru neachitarea la scadență a obligațiilor fiscale. Neprezentarea la audiere a persoanei pentru care se va proceda la angajarea răspunderii solidare sau a reprezentantului său legal nu întrerupe procedura de angajare a răspunderii solidare".

A subliniat că pârâta se află în eroare, întrucât nu a promovat această acțiune din postura de administrator al societății, ci din postura de asociat unic dovedit cu înscrisurile emise de Oficiul Registrului Comerțului Olt, asociatul unic fiind singurul care are interes să apere patrimoniul societății, prin faptul că partea, surplusul de patrimoniu rămas in urma lichidării societății respective, activul minus creanțele înscrise în tabelul creanțelor, este venitul personal al asociatului unic, venit nominalizat în art. 91 lit. e) din Legea 227/2015 privind Codul fiscal, și a menționat că trebuie avută în vedere sentința 447/2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul x/2014

În continuare, a invocat nelegalitatea respingerii cererii de probatorii și atașare a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, îngrădirea dreptului la apărare și faptul că nu s-au avut în vedere legătura de cauzalitate, părțile și obiectul din dosarul nr. x/2019 și dosarul x/2018 al Curții de Apel Craiova, în care a fost efectuat raportul de expertiză judiciară, întrucât Curtea de Apel a considerat în mod netemeinic și nelegal că probele la care se referă reclamanta nu sunt utile și concludente în scopul soluționării excepției de procedură și că ar putea viza doar fondul litigiului, fiind sesizată prin calificarea intervenției din dosarul nr. x/2019 într-o cerere de chemare în judecată principală. Or, a menționat recurenta, așa cum a arătat, prin adresa nr. OTDEC 2430/29.01.2020 i s-a pus în vedere să se conformeze celor solicitate, în caz contrar se va proceda la angajarea răspunderii solidare.

Recurenta a mai invocat faptul că hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, instanța a refuzat a lua în considerare cele solicitate de contestatoare prin care a invocat că este vorba de aceleași părți (SC B. S.R.L. contestatoare și intimatele), obiect și cauză cu cele din dosar nr. x/2019, în prezentul dosar nr. x/2019, iar în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L. (aflată în procedura insolventei) își însușește apărările de fapt și de drept ce privesc fondul contestației și care au fost formulate prin răspunsul la întâmpinarea depusă de S.C. B. S.R.L. prin administrator judiciar C., reprezentat convențional prin av. D., prin care s-a solicitat înlăturarea apărărilor formulate de către pârâtă ca netemeinice, nelegale și întrucât nu răspund concret la obiectul cauzei, întrucat au fost invocate situații fiscal economice în totală contradicție cu legislația și practica fiscală.

Recurenta a reiterat motivele pentru care a solicitat la fond înlăturarea apărărilor pârâtelor și motivele de nelegalitate a actelor administrative fiscale.

Împotriva sentinței a formulat recurs incident și pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, cu invocarea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., a solicitat casarea sentinței și respingerea acțiunii ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A criticat sentința cu privire la aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1), art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu cele ale H.G. nr. 520/2013, a arătat că prin întâmpinare a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, însă instanța de fond, fără a se pronunța asupra excepției, a respins acțiunea și în contradictoriu cu Agenția Națională de Administrare Fiscală. A arătat că nu a emis actele a căror anulare se solicită, că acestea au fost emise de AJFP Dolj, structură organizată în cadrul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice Craiova.

Pârâta intimată Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare la recursul formulat de reclamantă, prin care a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. A arătat că în mod corect a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, că în mod eronat a fost respinsă acțiunea și în ceea ce o privește, întrucât nu are calitate procesuală pasivă. A menționat că susținerile din recurs sunt neîntemeiate, întrucât nu se critică soluția pronunțată de instanța de fond, recurenta făcând vorbire de fondul cauzei.

Recurenta reclamantă a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală, a solicitat admiterea excepției lipsei calității de reprezentant legal al acestei intimate pârâte, deoarece în întâmpinarea depusă nu indică reprezentanții legali, judiciari și nici convenționali, anularea întâmpinării, pe fond admiterea recursului. A reluat apărări formulate anterior în cauză.

Recurenta reclamantă a formulat întâmpinare la recursul incident formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală; a reiterat excepția lipsei calității de reprezentant legal al acesteia, deoarece în întâmpinarea depusă nu indică reprezentanții legali, judiciar și nici convenționali, astfel încât a solicitat anularea întâmpinării; pe fond a solicitat respingerea recursului incident și admiterea recursului declarat de reclamantă. A reluat apărări formulate anterior în cauză.

Excepția lipsei calității de reprezentant a fost respinsă la termenul de judecată din data de 13.01.2022, pentru motivele expuse în încheierea de amânare a pronunțării.

Examinând recursurile formulate, raportat la dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin sentința recurată, pronunțată în dosar nr. x/2019, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale active și a fost respinsă cererea formulată de reclamanta A., în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L. (societate aflată în procedura insolvenței în dosarul nr. x/2012, aflat pe rolul Tribunalului Olt), ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Dosarul nr. x/2019 a fost format ca urmare a faptului că în dosarul nr. x/2018, aflat pe rolul aceleiași instanțe, la termenul de judecată din data de la 9 octombrie 2019, instanța a constatat că a fost depusă cerere de intervenție în interes propriu de către A., în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L., însă, având în vedere că cererea principală urma a fi soluționată pe o excepție de procedură care nu antama fondul, a calificat cererea ca fiind principală și a trimis-o pentru a fi înregistrată și repartizată aleatoriu, consemnând faptul că reclamanta a fost de acord să se înregistreze cererea sa ca cerere separată.

Ulterior, prin sentința nr. 356 pronunțată la data de 9 octombrie 2019 în dosar nr. x/2018, instanța a admis excepția lipsei calității de reprezentant pentru S.C. B. S.R.L. și a anulat acțiunea formulată de reclamanta S.C. B. S.R.L., societate în insolvență în dosarul nr. x/2012, aflat pe rolul Tribunalului Olt, împotriva Deciziei nr. 326/26.06.2018 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, prin care s-a soluționat contestația formulată împotriva Raportului de inspecție fiscală nr. x din 06.12.2017, a Deciziei de impunere suplimentară nr. x/06.12.2017 și a Procesului - ver­bal încheiat la data de 06.12.2017. Instanța a reținut că la termenul din 09 octombrie 2019 s-a dispus citarea în cauză a Expert Insovență SPRL Filiala București pentru S.C. B. S.R.L., cu mențiunea privind însușirea acțiunii și depunerea contractului juridic de asistență juridică valabil, însă lichidatorul judiciar, deși a primit citația cu aceste mențiuni, nu a depus la dosar cerere de însușire a acțiunii sau contract de asistență juridică valabil cu avocatul reclamantei, iar la dosar împuternicirea avocațială este bazată pe un contract de asistență juridică care nu este valabil pentru întreaga procedură de judecată.

Prin cererea de intervenție în interes propriu depusă în dosar nr. x/2018, repartizată ulterior ca fiind cerere principală, soluționată prin sentința recurată, reclamanta A., în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Craiova - Activitatea de Inspecție Fiscală și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, solicitând instanței anularea Deciziei de impunere nr. x/06.12.2017, a Raportului de Inspecție Fiscală nr. x din 06.12.2017, a Procesului-Verbal încheiat la data de 06.12.2017, exonerarea reclamantei de la plata sumei de 6.209.724 RON compusă din impozit pe profit 3,172,670 RON, TVA 340,662 RON, redevente miniere 2,696,392 RON. S-a invocat faptul că A. este asociat unic la S.C. B. S.R.L. și are interes in apărarea patrimoniului acesteia și au fost prezentate motive de nelegalitate privind actele contestate.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs au fost invocate de recurenta reclamantă A., în calitate de asociat unic al S.C. B. S.R.L., motivele de casare prevăzute de art. 488 pct. 6) și 8) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 6) din C. proc. civ., care se referă la faptul că "hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei", prin cererea de recurs nu sunt invocate critici circumscrise acestuia, privind faptul că hotărârea nu este motivată, cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei, pe care instanța de control judiciar să le analize, raportat la considerentele sentinței prin care instanța de fond a respins motivat acțiunea, pentru lipsa calității procesuale active a reclamantei.

În mod concret, prin cererea de recurs este invocat faptul că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra unor cereri și excepții invocate de reclamantă, nu a repus cauza pe rol, a admis excepția lipsei calității procesuale active, și sunt reluate motivele de nelegalitate a actelor administrative fiscale contestate și apărările formulate la fond față de întâmpinările pârâtelor. În raport de cele reținute, susținerile care pot fi apreciate ca fiind motive de nelegalitate a sentinței, prin care instanța de fond s-a pronunțat exclusiv asupra calității procesuale active a reclamantei, vor fi analizate în continuare prin prisma motivelor de casare prevăzute de art. 488 pct. 5) și 8) din C. proc. civ.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) din C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 din C. proc. civ., iar motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) C. proc. civ. privește încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", în cadrul căruia pot fi încadrate susținerile privind nelcgalitatea respingerii cererii formulate de reclamantă de repunere a cauzei pe rol, unire a excepțiilor lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes cu fondul cauzei și atașare a dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, nelegalitatea respingerii cererii de probatorii și atașarea dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel Craiova, îngrădirea dreptului la apărare și de a se avea in vedere legătura de cauzalitate, părțile si obiectul din dosarul nr. x/2019 și dosarul x/2018 al Curții de Apel Craiova, soluționarea mai întâi a excepțiilor invocate prin răspunsul la întâmpinarea depusă de Agenția Națională de Administrare Fiscală, privind tardivitatea formulării întâmpinării și excepția lipsei calității de reprezentant legal, este nefondat.

Art. 174 din C. proc. civ. definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat. Potrivit art. 178 din C. proc. civ., "(1) Nulitatea absolută poate fi invocată de orice parte din proces, de judecător sau, după caz, de procuror, în orice stare a judecății cauzei, dacă legea nu prevede altfel. (2) Nulitatea relativă poate fi invocată numai de partea interesată și numai dacă neregularitatea nu a fost cauzată prin propria faptă. (3) Dacă legea nu prevede altfel, nulitatea relativă trebuie invocată: a) pentru neregularitățile săvârșite până la începerea judecății, prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, la primul termen de judecată; b) pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond. (4) Partea interesată poate renunța, expres sau tacit, la dreptul de a invoca nulitatea relativă. (5) Toate cauzele de nulitate a actelor de procedură deja efectuate trebuie invocate deodată, sub sancțiunea decăderii părții din dreptul de a le mai invoca".

În cauză, din încheierea de la termenul de judecată din data de 20.01.2020, la care instanța a rămas în pronunțare, rezultă că au fost prezenți la judecata cauzei reclamanta, prin reprezentant avocat, și pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, prin reprezentant consilier juridic

Instanța de fond a pus în discuție excepțiile invocate prin întâmpinări, respectiv excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei și excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, și a acordat cuvântul părților prezente, prin reprezentanți, pentru a pune concluzii asupra acestora. La acest termen de judecată, reclamanta, prin avocat, nu a invocat o eventuală neregularitate determinată de nepunerea în discuția părților a excepției tardivității întâmpinării depuse de Agenția Națională de Administrare Fiscală, în conformitate cu dispozițiile art. 178 alin. (3) lit. b) C. proc. civ., care prevăd că "pentru neregularitățile săvârșite în cursul judecății, nulitatea relativă se poate invoca la termenul la care s-a săvârșit neregularitatea sau, dacă partea nu este prezentă, la termenul de judecată imediat următor și înainte de a pune concluzii pe fond", susținerea invocată direct prin cererea de recurs fiind, pentru aceste motive, tardiv formulată. Mai mult, este de observat faptul că excepția lipsei calității procesuale active, admisă prin sentința recurată, a fost invocată prin întâmpinare de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Contrar susținerilor recurentei, potrivit dispozițiilor art. 248 din C. proc. civ., care prevăd că instanța se pronunță mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și asupra celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei, iar în cazul în care s-au invocat simultan mai multe excepții, instanța determină ordinea de soluționare în funcție de efectele pe care acestea le produc, în mod corect, având în vedere efectele produse de excepția lipsei calității procesuale pasive, instanța de fond a analizat această excepție de fond, absolută și peremptorie, care făcea inutilă, în tot, administrarea de probe și cercetarea în fond a cererii prin care se solicita anularea actelor administrative.

Potrivit art. 248 din C. proc. civ., excepțiile pot fi unite cu administrarea probelor, respectiv cu fondul cauzei, numai dacă pentru judecarea lor este necesar să se administreze aceleași dovezi ca și pentru finalizarea etapei cercetării procesului sau, după caz, pentru soluționarea fondului.

Prin cererea de recurs nu sunt indicate de reclamantă motive care să conducă la concluzia că se impunea unirea cu fondul a excepției lipsei calității procesuale active, asupra căreia instanța de fond s-a pronunțat, și nici argumente pentru care, pentru soluționarea acestei excepții, se impunea atașarea dosarului x/2018 al Curții de Apel Craiova, astfel cum susține reclamanta.

De asemenea, deși se invocă îngrădirea dreptului la apărare și legătura dintre cele dosare, recurenta nu indică în mod concret în ce constă nelegalitatea sentinței. Instanța de fond a pus în discuția părților prezente, în conformitate cu dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., cu respectarea art. 13 privind dreptul la apărare și art. 14 privind contradictorialitatea din C. proc. civ., excepția pe care a admis-o ulterior, reclamanta fiind reprezentantă la acel termen de judecată, și a avut în vedere modalitatea în care a fost învestită, ca urmare a înregistrării, ca cerere principală, a cererii depusă ca fiind de intervenție în dosarul nr. x/2018, împrejurări care rezultă din încheierea de la termenul de judecată din 20.01.2020 și sentința pronunțată la data de 27.01.2020, ca urmare a amânării pronunțării.

În ceea ce privește cererea de repunere pe rol, în raport de dispozițiile art. 400 din C. proc. civ., instanța este cea care, dacă, în timpul deliberării, găsește că sunt necesare probe sau lămuriri noi, dispune repunerea pe rol a cauzei, cu citarea părților. Deși se susține nelegalitatea repingerii cererii de repunere pe rol, nu sunt evidențiate motive de încălcare a acestor dispoziții, care lasă, în circumstanțele menținate, la aprecierea instanței, repunerea pe rol a unei cauze asupra căreia se află în deliberare.

Or, în cauză, instanța de fond, care a rămas în pronunțare, a constatat în mod corect că nu sunt incidente astfel de împrejuări, nefiind necesare probe sau lămuriri, întrucât solicitarea de repunere pe rol a reclamantei viza aspecte care au format obiectul dezbaterilor la termenul de judecată când s-au pus în discuție excepțiile, probele la care se referea vizând fondul litigiului și nu soluționarea excepțiilor.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., trebuie avut în vedere faptul că invocarea acestuia prin cererea de recurs și analiza de către instanța de control judiciar impune recurentului să indice și să prezinte în mod concret normele de drept material încălcate și motivele pentru care apreciază că acestea au fost încălcate sau aplicate greșit prin sentința recurată.

Susținerile recurentei privind faptul că instanța de fond a reținut că în cauză sunt incidente dispozițiile Legii nr. 85/2014, întrucât debitoarea S.C. B. S.R.L se afla în procedura insolvenței prevăzute de Legea nr. 85/2006, și nu de Legea nr. 85/2014, sunt corecte, însă nu constituie motiv de casare a sentinței.

Deși instanța a reținut că, potrivit art. 45 alin. (1) din Legea insolvenței nr. 85/2014, S.C. B. S.R.L. este reprezentată exclusiv de administratorul/lichidatorul judiciar desemnat de instanța de judecată, care nu a înțeles să formuleze contestație în numele și pentru debitorul S.C. B. S.R.L., iar conform art. 709 din Legea nr. 31/1990, coroborat cu art. 58 din Legea nr. 85/2014, societatea titulară a actelor administrative fiscale contestate nu poate fi reprezentată legal și nu-și poate exercita drepturile și obligațiile decât prin administratorul/lichidatorul judiciar desemnat în conformitate cu art. 45 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, aceleași prevederi se regăsesc și în Legea insolvenței nr. 85/2006 (abrogată prin Legea nr. 85/2014), aplicabilă în ceea ce privește insolvența debitoarei S.C. B. S.R.L, și anume art. 11 și art. 20 din Legea nr. 85/2006. Din punctul de vedere al interpretării și aplicării acestor dispoziții în cauză, referitor la conținutul normativ al acestora, nu s-au invocat concret motive de nelegalitate a sentinței.

În ceea ce privește susținerile privind faptul că în mod nelegal instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale active a contestatoarei, motivele invocate de recurentă, în limita cărora este învestită instanța de control judiciar, privesc faptul că cele reținute de instanța de fond sunt contrazise de chiar documentele înaintate de către intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, și anume adresa nr. OTDEC 2430/29.01.20, primită prin poștă la data de 30.01.2020, faptul că nu a promovat acțiunea din postura de administrator al societății, ci din postura de asociat unic dovedit cu înscrisurile emise de Oficiul Registrului Comerțului Olt, pârâta fiind în eroare, asociatul unic fiind singurul care are interes să apere patrimoniul societății, prin faptul că partea, surplusul de patrimoniu rămas în urma lichidării societății respective, constituie venitul personal al asociatului unic, conform art. 91 lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

În ceea ce privește eroarea referitoare la faptul că acțiunea a fost formulată din postura de asociat unic al societății debitoare, dovedit cu înscrisurile emise de Oficiul Registrului Comerțului Olt, și nu de administrator al acesteia, susținerea este nefondată. Instanța de fond a examinat excepția lipsei calității procesuale raportat la calitatea reclamantei de asociat unic al societății aflate în procedura insolvenței, a subliniat faptul că reclamantă este persoana fizică A., în calitate de asociat unic, în această calitate fiind analizată de instanța de fond calitatea procesuală activă în formularea acțiunii.

Susține recurenta că asociatul unic este singurul care are interes să apere patrimoniul societății, prin faptul că partea, surplusul de patrimoniu rămas în urma lichidării societății respective, constituie venitul personal al asociatului unic, conform art. 91 lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Instanța de fond s-a pronunțat, astfel cum impun dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., menționate anterior, asupra calității procesuale active, condiție de exercitare a acțiunii civile, care presupune identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății, potrivit dispozițiilor art. 32 și 36 din C. proc. civ.. Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între reclamant, persoana care cheamă în judecată, și cel care este titularul dreptului dedus judecății, iar determinarea calității procesuale active presupune identificarea subiectului activ al raportului juridic dedus judecății. În sarcina reclamantului care declanșează o procedură judiciară există obligația de a dovedi calitatea procesuală activă, prin indicarea motivelor de fapt și de drept în cuprinsul acțiunii formulate.

Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor pretinse constituie o chestiune de fond și nu de calitate procesuală, sunt probleme ce privesc fondul litigiului, nu calitatea procesuală activă, iar pentru verificarea îndeplinirii condițiilor referitoare la calitatea procesuală activă este necesar a se avea în vedere natura raportului juridic între părți, determinat de emiterea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit în sarcina societății debitoare S.C. B. S.R.L., aflată în procedura insovenței, obligații fiscale suplimentare.

În acest sens, a constatat în mod corect instanța de fond că reclamanta, asociat unic al societății, invocă, în cauză, interesul legitim de a contesta acte fiscale administrative ce constată creanțe fiscale ale S.C. B. S.R.L., în scopul apărării intereselor patrimoniale ale societății debitoare, însă acesta și calitatea procesuală activă reprezintă două condiții de exercițiu ale acțiunii civile distincte care nu se suprapun "de plano", în condițiile în care actele administrative fiscale, a căror anulare se solicită în prezenta cauză, sunt emise pentru contribuabilul S.C. B. S.R.L., obligațiile fiscale suplimentare s-au stabilit în sarcina contribuabilului S.C. B. S.R.L., al cărui patrimoniu este distinct de cel personal al asociatului persoană fizică, în aplicarea principiului separării de patrimoniu, conform art. 214 din C. civ., interesul patrimonial indirect invocat nejustificând și neimplicând calitatea procesuală activă, aceea de a fi beneficiar al actului administrativ fiscal.

În cererea de recurs nu se regăsesc critici la adresa hotărârii pronunțate de instanța de fond, raportat la considerentele acesteia, prin care să se invoce de către recurenta pârâtă încălcarea sau aplicarea greșită a dispozițiilor legale, sau din care să rezulte o asemenea neregularitate cu privire la motivele reținute. Raționamentul care a condus instanța de fond la admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive nu este contestat de recurentă prin cererea de recurs. Recurenta nu arată, în concret, motivele pentru care dispozițiile art. 91 lit. e) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal, pe care le invocă, îi conferă calitatea procesuală activă în raportul juridic litigios determinat de emiterea actelor administrative fiscale prin care sunt stabilite obligații fiscale suplimentare în sarcina persoanei juridice.

În ceea ce privește adresa nr. OTDEC 2430/29.01.2020, prin care Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a invitat reclamanta în vederea exprimării punctului de vedere cu privire la faptele și împrejurările relevante în luarea deciziei de angajare a răspunderii solidare a persoanelor care îndeplinesc condițiile prevăzute de art. 25 din Codul de procedură fiscală, simpla invocare de către recurentă a acestei adrese și redarea conținutului acesteia nu se constituie în motive de nelegalitate a sentinței, recurenta nu indică în concret în ce constă încălcarea dispozițiilor legale prin sentința recurată, raportat la această adresă, emisă nu numai ulterior formulării acțiunii pentru care se verifică îndeplinirea condițiilor de exercitare, dar și ulterior pronunțării sentinței recurate.

Referitor la hotărârea judecătorească invocată ca practică judiciară, sentința nr. 447/2014 pronunțată de Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2014, nu este de natură să conducă la o altă concluzie în prezenta cauză, fiind pronunțată ca urmare a aplicării normelor de drept material situației de fapt din cauza respectivă.

Instanței învestite cu soluționarea litigiului, în raport de motivele de fapt și de drept invocate prin cererea care o învestește, îi revine competența de aplicare concretă a dispozițiilor legale incidente, iar în ceea ce privește calea de atac a recursului, în examinarea legalității sentinței recurate instanța de control judiciar este învestită în limitele cererii de recurs formulate în raport de motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Hotărârea judecătorească invocată cu titlu de practică judiciară examinează calitatea procesuală activă din perspectiva atragerii răspunderii solidare a reclamantului în temeiul dispozițiilor Codului de procedură fiscală, împrejurare care nu a fost invocată prin acțiunea formulată în prezenta cauză.

Din această perspectivă, este de observat, pe de o parte, faptul că adresa nr. OTDEC 2430/29.01.2020 invocată în recurs este ulterioară sentinței recurate, la dosar fost depusă Decizia nr. 22208/27.11.2020 emisă de Direcția Regională a Finanțelor Publice Craiova, de soluționare a contestației formulate de A. împotriva Deciziei de angajare a răspunderii solidare nr. x/31.08.2020, emisă, de asemenea, ulterior, iar pe de altă parte, faptul că s-a depus sentința nr. 267 din 31 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Olt în dosarul nr. x/2020, prin care a fost admisă cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt, și a fost obligată pârâta să răspundă la petițiile formulate de reclamanta A. prin care a solicitat comunicarea titlurilor de creanță cu privire la debitele fiscale în sumă de 11.752.106 RON stabilite în sarcina debitoarei S.C. B. S.R.L. și nulitatea actelor administrative fiscale. În considerentele acestei sentințe, definitivă prin respingerea recursului prin Decizia Curții de Apel Craiova nr. 2234 din 21 septembrie 2021, Tribunalul Olt a reținut inițierea de către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Olt a procedurii de angajare a răspunderii personale a reclamantei pentru datoriile S.C. B. S.R.L. în sumă de 11752106 RON, care provin din deciziile de impunere nr. x/24.09.2018 și nr. x/06.12.2017, în temeiul art. 25 din Codul de procedură fiscală, situație în care s-a apreciat că reclamanta justifică atât calitatea procesuală activă, cât și interesul de a intra în posesia informațiilor solicitate, iar organele fiscale sunt datoare, pe de o parte, să asigure celui vizat de o procedură de angajare a răspunderii, conform art. 25 din Codul de procedură fiscală, acces la toate înscrisurile pe care se fundamentează debitul stabilit, iar pe de altă parte, să analizeze în concret motivele de nulitate formulate eu privire la deciziile de impunere prin care a fost stabilit debitul în contradictoriu cu debitorul contribuabil.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că recursul principal este nefondat, motivele de recurs invocate nu conduc la nelegalitatea sentinței recurate prin care s-a constatat că reclamanta nu a făcut dovada calității procesuale active pentru formularea acțiunii.

În ceea ce privește recursul incident formulat de pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală, motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ. este nefondat.

În condițiile în care instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 248 din C. proc. civ., menționate anterior, care impun instanței să determine ordinea de soluționare a excepțiilor de procedură și de fond în funcție de efectele pe care acestea le produc, a analizat cu respectarea dispozițiilor legale, cu prioritate, pentru a stabili dacă reclamantul este titularul dreptului dedus judecății, excepția lipsei calității procesuale active, și a constatat că este întemeiată, în mod corect nu s-a mai pronunțat asupra celorlalte excepții invocate în cauză, inclusiv asupra excepției lipsei calității procesuale pasive, care presupunea determinarea subiectului pasiv în raportul juridic dedus judecății în care reclamanta nu avea calitatea de subiect activ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., nefiind incidente motivele de recurs invocate prin cererile de recurs, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 5), 6) și 8) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul principal și recursul incident ca nefondate.