ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3288/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu Administrația pentru Contribuabili Mijlocii Constituită la Nivelul Regiunii Galați, a solicitat în temeiul disp art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu completările si modificările ulterioare și art. 281 și următoarele din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, anularea: 1. Deciziei de impunere nr. x/15.11.2017 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați, prin care societatea a fost impusă in mod nejustificat la plata sumei de 3.375.793 RON, din care: •796.032 RON reprezentând impozit pe profit •2.577.762 RON reprezentând taxa pe valoare adăugată

Raportului de inspecție fiscala nr. x/15.11.2017;

Dispoziției privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/15.11.2017 (3667/16.11.2017) . 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 45 din data de 18 iunie 2020, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admse în parte acțiunea, a anulat, în parte, Decizia de impunere nr. x/15.11.2017 emisă de Administrația pentru Contribuabili Mijlocii constituită la nivelul Regiunii Galați, Raportul de Inspecție Fiscală nr. x/15.11.2017 și Dispoziția privind măsurile stabilite de organele de inspecție fiscală nr. x/15.11.2017 (3667/16.11.2017), pe care le menține până la concurența sumelor de 169.647 RON reprezentând impozit pe profit și 436.440 RON reprezentând taxă pe valoare adăugată, obligații fiscale rămase de plată în sarcina contribuabilului. A respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind anularea Dispoziției nr. 1/15.11.2017 invocată de pârâtă, prin întâmpinare. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin,(1) pct, 6 și 8 C. proc. civ. În motivarea căii de atac exercitate, recurenta- pârâtă a arătat că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii și a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material și cu interpretarea eronată a probelor administrate în cauză.

Apărările formulate Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare. Pe fond, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Decizia instanței de recurs Înalta Curte urmează a analiza, cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., în condițiile art. 489 alin. (2) raportat la art. 499 C. proc. civ., excepția nulității recursului invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinare. Instanța de control judiciar constată că recursul pârâtei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. Din lecturarea susținerilor recurentei, rezultă că acesta a invocat în mod formal dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., fără a evidenția niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în aceste motive de casare. Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat) dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 (ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului). Înalta Curte are în vedere faptul că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac și continuând, apoi, cu faptul că motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ. Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Raportat cu cele reținute, analizând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că cererea recurentei-pârâte Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galațo de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare. Recurenta-pârâtă, după cum s-a expus, succint, la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a-și exprima nemulțumirea față de soluția primei instanțe, la a solicita, în concret, reaprecierea probelor, și la a relua argumentele din cuprinsul Raportului de inspecție fiscală, precum și a întâmpinării formulate în fața instanței de fond, fără, însă, a-și circumstanția în niciun mod criticile de nelegalitate și fără a motiva de ce instanța de fond ar fi pronunțat o hotărâre nelegală. Aceste critici ar fi presupus, în primul rând, arătarea motivelor ce ar avea caracter contradictoriu sau identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate. Recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății, instanța de control judiciar având competența de a verifica exclusiv incidența vreunuia dintre motivele de nelegalitate expuse la pct. 1-7 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. sau încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual, motiv prevăzut de pct. 8 al articolului menționat. O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.