ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 898/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 15 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Cadrul procesual
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 10.08.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Investiții S.A., a solicitat anularea deciziei de reziliere a Contractului de lucrări nr. x/22.11.2018 privind obiectivul de investiții "Reabilitare, modernizare, extindere și dotare Centru cultural de Tineret în loc. Cumpăna, Jud. Constanța" încheiat între Compania Națională de Investiții în calitate de Achizitor și A. S.A. în calitate de Executant, Lider de contract, comunicată prin notificarea CNI S.A. nr. 36230/08.07.2022 înregistrată la A. cu nr. x/15.07.2022, având în vedere că nu se poate reține culpa executantului, nefiind astfel îndeplinite condițiile contractuale și legale pentru rezilierea contractului, repunerea părților în situația anterioară, în sensul obligării CNI S.A. la prelungirea termenului Contractului de lucrări nr. x/22.11.2018, în vederea finalizării obiectului acestuia, să se constate că prezentul raport juridic nu este supus sancțiunilor pactului comisoriu invocat prin Notificarea de reziliere din data de 08.07.2022, nefiind îndeplinite condițiile de admisibilitate stabilite de art. 1553 din noul C. civ., obligarea pârâtei la plata sumei de 506.736,97 RON, valoare ce reprezintă: lucrări împrejmuire exterioară: 146.683,96 RON; lucrări executate conform documentației modificate de proiectant: 96.290,76 RON; actualizare situații de lucrări executate: 52.727,00 RON; profit preliminat 10% rest de executat din valoarea de 2.110.352,52 RON: 211.035,25 RON.
Prin încheierea nr. 117/CA/11.08.2022, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, constatând natura civilă a pricinii, având în vedere atât obiectul cererii, cât și calitatea părților, în considerarea dispozițiilor art. 53 alin. (1)
1
din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora este atrasă competența funcțională a unui complet al instanței civile de drept comun, reținând natura litigiului ca fiind civilă, a dispus înaintarea dosarului către secția a II-a Civilă a Tribunalului Constanța.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Constanța, secția a-II-a civilă, la data de 11.08.2022, sub nr. x/2022*.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția a-II-a civilă
Prin sentința civilă nr. 1059 din data de 12 octombrie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a-II-a civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că părțile au prevăzut la art. 16.2 din Condițiile Generale ale contractului de proiectare și execuție lucrări o clauză atributivă de competență, potrivit căreia litigiile dintre părți vor fi soluționate de instanțele judecătorești a căror competență teritorială va fi stabilită prin raportare la sediul achizitorului, respectiv sediul pârâtei din prezenta cauză.
2.2. Hotărârea Tribunalului București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal
Prin sentința civilă nr. 6471 din data de 7 decembrie 2023, Tribunalul București – secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă.
În considerentele acestei sentințe s-a reținut că, din interpretarea prevederilor art. 130-131 din C. proc. civ., rezultă că neinvocarea în termen a excepției de necompetență are ca efect consolidarea competenței instanței inițial sesizate, în condițiile operării unei prorogări legale de competență sui-generis.
Deși prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta Compania Națională de Investiții S.A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, la primul termen de judecată, cel din data de 19.01.2023, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă nu s-a pronunțat asupra competenței instanței, ci a rămas în pronunțare asupra cererii de suspendare a judecații cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului București, cerere formulată de pârâta CNI S.A., acționând ca și când s-ar fi considerat deja competentă, dispunând prin încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023 supendarea judecații cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului București, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.
Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă, pentru considerentele ce urmează:
Argumentele de fapt și de drept relevante
Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.
Potrivit art. 131 din C. proc. civ. (forma în vigoare la data depunerii cererii de chemare în judecată): "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
În cauza de față, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția a II-a civilă la data de 11.08.2022 sub nr. x/2022*.
Pârâta Compania Națională de Investiții S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța și excepția netimbrării cererii de chemare în judecată.
Prin încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022, instanța a admis cererea de suspendare a judecății cauzei formulată de pârâta CNI S.A. și, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., a supendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului București.
Prin decizia civilă nr. 74/24.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de Insolvență și Litigii cu Profesioniști și Societăți în dosarul nr. x/2022, între altele, instanța a casat încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023 pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2022 și a trimis cauza Tribunalului Constanța în vederea continuării judecății.
Se reține, astfel, că, deși prin întâmpinarea formulată în cauză pârâta Compania Națională de Investiții S.A. a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Constanța, la primul termen de judecată, cel din data de 19.01.2023, Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă nu s-a pronunțat asupra competenței instanței, ci a rămas în pronunțare asupra cererii de suspendare a judecății cauzei până la soluționarea dosarului nr. x/2022, aflat pe rolul Tribunalului București, cerere formulată de pârâta CNI S.A., acționând ca și când s-ar fi considerat deja competentă, dispunând prin încheierea civilă din data de 26 ianuarie 2023 supendarea judecații cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2022 al Tribunalului București, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.
Se observă că Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă s-a pronunțat asupra competenței instanței la al doilea termen de judecată, cel din data de 12.10.2023, fără ca, la termenul de judecată din data de 19.01.2023, judecătorul cauzei să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, fără să pună în discuția părților chestiunea competenței instanței, în condițiile în care nu erau necesare lămuriri ori probe suplimentare pentru stabilirea competenței instanței, nefiind respectate dispozițiile art. 131 din C. proc. civ.
Efectele neinvocării în termen a excepției necompetenței materiale au fost expres statuate în Decizia nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că: În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ.
Înalta Curte apreciază că, în prezentul regulator de competență, sunt relevante următoarele considerente din antereferita decizie interpretativă:
Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Prin urmare, Înalta Curte constată că excepția necompetenței teritoriale nu a fost soluționată de Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă cu respectarea termenului imperativ stabilit de art. 131 din C. proc. civ., rămânând astfel competentă a judeca pricina.
Temeiul legal al soluției adoptate
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe A. S.A., în contradictoriu cu Compania Națională de Investiții S.A., în favoarea Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe A. S.A., în contradictoriu cu Compania Națională de Investiții S.A., în favoarea Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă.
Definitivă.
Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.
Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024.