ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 825/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 14 februarie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată la data de 26 ianuarie 2023 pe rolul Curții de Apel Galați – secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamantul A. a chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și B. - procuror general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, solicitând obligarea acestora la a-i răspunde motivat la solicitările înaintate prin e-mail în data de 25.06.2022.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 119 din 20 iunie 2023, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și teritoriale și a declinat soluționarea cauzei privind pe reclamantul A. și pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și B. în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța o astfel de hotărâre, Curtea de Apel a reținut, raportat la prevederile art. 107 și 108 C. proc. civ., coroborate cu art. 8 și 10 din Legea nr. 554/2004, că, întrucât reclamantul nu are domiciliul în România, devin incidente dispozițiile de drept internațional privat, iar conform art. 105 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internațional privat, în cazul în care instanțele române sunt competente și nu se poate stabili care anume dintre ele este îndreptățită să soluționeze procesul, cererea va fi îndreptată, potrivit regulilor de competență materială, la Judecătoria sectorului 1 al municipiului București sau la Tribunalul municipiului București.
2.2. Prin sentința civilă nr. 5771 din data de 10 noiembrie 2023, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis, la rându-i, excepția necompetenței sale materiale, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
În susținerea soluției adoptate, Tribunalul București a argumentat, în esență, că primul termen de judecată înaintea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost la data de 24.04.2023, când s-a constatat că procedura este legal îndeplinită și s-a dispus citarea reclamantului cu obligația de a preciza domiciliul și a dovedi adresa de domiciliu cu copie CI conformă cu originalul, sub sancțiunea suspendării cauzei, fără însă ca la acest termen să fi fost invocată excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați.
Făcând trimitere la chestiunile dezlegate prin Decizia nr. 31/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, Tribunalul București a apreciat că, în conformitate cu prevederile art. 131 C. proc. civ., întrucât Curtea de Apel Galați nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, competența de soluționare a cauzei aparține acesteia, nefiind incidentă situația de excepție reglementată de alin. (2) al sus indicatului text normativ.
În subsidiar, Tribunalul București a arătat că, în conformitate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că obiectul acțiunii este unul nepatrimonial, competența materială urmează să se stabilească în raport de rangul autorității publice, pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție fiind autoritate centrală.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce succedă:
Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că, în cauză, a fost ridicată problema unei prorogări legale de competență sui-generis, în raport de momentul invocării excepției necompetenței materiale de către Curtea de Apel Galați.
Potrivit art. 131 C. proc. civ. "(1) La primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina, consemnând în cuprinsul încheierii de ședință temeiurile de drept pentru care constată competența instanței sesizate. Încheierea are caracter interlocutoriu. (2) În mod excepțional, în cazul în care pentru stabilirea competenței sunt necesare lămuriri ori probe suplimentare, judecătorul va pune această chestiune în discuția părților și va acorda un singur termen în acest scop."
De asemenea, Înalta Curte reține ca fiind relevante și aspectele dezlegate prin punctele 64, 65, 71 și 72 ale Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, în care s-a stipulat expres astfel:
"64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza.
Drept urmare, dacă excepția de necompetență nu a fost invocată în condițiile menționate mai sus, atunci necompetența instanței sesizate se acoperă definitiv, cu consecința pentru instanța sesizată a definitivării competenței de soluționare a cauzei cu care a fost sesizată, în baza dispozițiilor art. 130 alin. (2) sau (3) din C. proc. civ.
(...)
Așadar, instanța care primește dosarul își poate invoca din oficiu, în condițiile art. 130 alin. (2) și art. 131 din C. proc. civ., necompetența materială procesuală și poate declina competența în favoarea instanței inițial învestite, pentru considerentul că aceasta a devenit competentă prin neinvocarea în termen a excepției de necompetență. Procedând astfel, aceasta nu se transformă într-o instanță de control judiciar, căci nu are a analiza aspecte privind nelegala compunere, respectarea principiilor dreptului la apărare și al contradictorialității etc., ci doar întrunirea condițiilor prevăzute expres de regulile de invocare a excepției necompetenței materiale procesuale.
Pe de altă parte, instanța care judecă conflictul de competență nu poate ignora faptul că instanța inițial învestită a devenit competentă, prin acoperirea necompetenței sale inițiale, neinvocate în termen, ci va trebui să îi trimită acesteia dosarul, pentru că ea trebuie să determine competența în mod concret, în pricina ce se judecă, iar nu in abstracto, într-o pricină similară."
Pe cale de consecință, ipoteza relevantă pentru a se reține incidența unei prorogări legale de competență sui-generis este cea a neinvocării excepției de necompetență materială la primul termen de judecată la care părțile au fost legal citate în față primei instanțe și la care au putut pune concluzii.
Or, o astfel de ipoteză este incidentă în cauză, câtă vreme termenul de judecată din data de 24.04.2023 a fost primul în fața Curții de Apel Galați, iar la acesta instanța nu a invocat excepția de necompetență materială, deși a reținut că procedura era legal îndeplinită. Din cuprinsul încheierii de ședință de la respectivul termen de judecată rezultă că s-a acordat termen pentru ca reclamantul să precizeze domiciliul, inclusiv prin depunerea unei fotocopii a cărții de identitate, precum și pentru a se comunica notele formulate de pârâtul Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost invocată excepția litispendenței.
Înalta Curte observă că ipoteza de excepție reglementată de prevederile alin. (2) ale art. 131 C. proc. civ. presupune o punere în discuția părților a necesității lămuririi chestiunii competenței prin administrarea unui probatoriu suplimentar, însă, din analiza încheierii de ședință din data de 24.04.2023, nu rezultă că motivul avut în vedere de către instanță pentru stabilirea, în sarcina reclamantului, a obligației de a preciza domiciliul ar fi avut o legătură cu existența unor nelămuriri asupra aspectelor relevante din perspectiva competenței instanței.
Înalta Curte are în vedere și faptul că, anterior termenului de judecată antereferit, prin precizările din data de 31.03.2023 reclamantul a arătat expres că are domiciliul în Canada, sens în care a atașat o copie a pașaportului canadian, iar pe verso-ul încheierii de ședință din data de 24.04.2023 a fost realizată o notă, conform căreia nu a mai fost emisă adresă către reclamant (referitoare la obligația de a depune precizări) întrucât a fost depusă la dosar cerere cu copie de pe actul de identitate.
În acest context, termenul la care se referă prevederile art. 131 C. proc. civ. a fost, în fața Curții de Apel Galați, cel din data de 24.04.2023, întrucât părțile au fost legal citate și din piesele dosarului rezultă că, la respectivul termen, nu au existat impedimente pentru ca acestea să pună concluzii asupra chestiunii stabilirii competenței instanței. Cu toate acestea, aspectul necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Galați a fost pus în discuția părților abia la termenul de judecată din data de 08.06.2023 și excepția a fost admisă prin încheierea de ședință din data de 20.06.2023, ulterior primului termen de judecată.
Efectul invocării excepției de necompetență materială după termenul stabilit de art. 131 C. proc. civ. este acela al consolidării competenței de soluționare a cauzei în favoarea instanței inițial învestite, prin acoperirea potențialei necompetențe a acesteia.
În raport de toate aceste considerente, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a prezentei cauze, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și B., în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 14 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.