ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2134/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, constată următoarele:

Prin încheierea finală dezînvestire nr. 41/2024 din 18 martie 2024, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale, invocată de pârâta A. prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile din cadrul Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că Legea nr. 567/2004 cuprinde norme speciale privind competența soluționării litigiilor născute din aplicarea dispozițiilor sale, care derogă de la dreptul comun și sunt de strictă interpretare și aplicare, iar prevederile art. 95 alin. (1) și (2) din același act normativ nu fac nicio distincție privind categoriile de litigii cărora le sunt aplicabile aceste norme de competență, astfel că toate litigiile născute din aplicarea prevederilor acestei legi, inclusiv cel de față, intră sub jurisdicția tribunalelor de muncă și asigurări sociale.

În motivarea acestei soluții, instanța a constatat că motivele de fapt și de drept precizate prin cererea introductivă sunt specifice unei cauze de contencios administrativ și fiscal, întrucât se invocă motive de nelegalitate a unor acte administrative, ceea ce atrage incidența dispozițiilor art. 1 alin. (6) și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care se solicită anularea și suspendarea executării unor acte administrative care au produs efecte juridice, nefiind aplicabile dispozițiile art. 95 alin. (1) din Legea nr. 567/2004.

În considerentele acestei sentințe, curtea de apel, raportat la obiectul cererii, astfel cum a fost configurat de către reclamant, a reținut că instanța a fost învestită cu analiza unor drepturi rezultate din raporturi de muncă guvernate de Legea nr. 567/2004, constatând că natura raporturilor juridice este una civilă, reglementată de normele dreptului muncii, competența materială procesuală de soluționare a cauzei stabilindu-se în funcție de dispozițiile Legii nr. 567/2004 și cele ale Codului Muncii.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul, invocând decizia nr. 734 din 8 octombrie 2020 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 127 alin. (3) teza finală C. proc. civ., a reținut că instanța sesizată în cauză este o instanță inferioară unității de parchet pe lângă care funcționează reclamantul Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, fiind incidente dispozițiile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ.

De asemenea, s-a constatat că susținerile reprezentantului reclamantei, în sensul că procurorul are doar calitatea de reprezentant al parchetului și nu acționează în calitate de persoană fizică, nu sunt relevante în cauză, în condițiile în care prevederile art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. nu circumstanțiază calitatea procesuală în funcție de obiectul cererii introductive.

În pronunțarea acestei soluții, tribunalul a reținut că Procurorul General nu este o persoană fizică, ci este o instituție juridică cu capacitate administrativă distinctă de persoana fizică care exercită aceste prerogative ale funcției de conducere și care intră în raporturi de dreptul muncii cu subordonații săi ierarhici, concluzie desprinsă din elementele de identificare ale reclamantului care are sediu și adresă identice cu cele ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați.

A mai constatat tribunalul că procurorul la care se referă art. 127 alin. (3) C. proc. civ. este un procuror care se identifică prin nume, prenume, domiciliu, eventual cod numeric personal și nu poate fi niciodată asimilat cu instituția sau cu funcția de conducere pe care o exercită la un moment dat, numai acestuia fiindu-i deschise regulile de competență teritorială speciale cuprinse în textul legii, astfel că a reținut incidența în cauză a prevederilor art. 95 din Legea nr. 567/2004.

Înalta Curte, constatând existența conflictului negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența să judece același proces, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

În cauză, obiectul acțiunii formulate de reclamanții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și Procurorul General al acestei unități constă în suspendarea și anularea unor decizii emise de Procurorul General de reînvestire a pârâtelor în funcția de grefier-șef pentru un al doilea mandat, conform art. 46 alin. (1

1

) din Legea nr. 567/2004.

Sesizată fiind cu soluționarea conflictului negativ de competență, Curtea de Apel Galați, raportat la obiectul acțiunii introductive, a tranșat natura civilă a raportului juridic dedus judecății, stabilind că litigiul este unul de muncă, drepturile supuse analizei fiind guvernate de Legea nr. 567/2004 și de Codul Muncii, în funcție de care s-a stabilit și competența materială procesuală de soluționare a cauzei.

Înalta Curte constată că hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Galați are caracter obligatoriu în privința instanței competente și a motivelor care au stat la baza soluției respective.

Chiar dacă aspectul care a generat primul conflict de competență a vizat competența materială procesuală a secțiilor specializate aflate în conflict din cadrul Tribunalului Galați, Înalta Curte reține că motivele avute în vedere la pronunțarea primului regulator de competență au antamat și criteriul legal în funcție de care se determină competența teritorială de soluționare a cauzei, aceasta revenind Tribunalului Galați – secția I Civilă.

Prin urmare, raportat la efectele produse de primul regulator de competență, prin care s-a dezlegat natura raportului juridic dedus judecății și a litigiului, stabilindu-se actul normativ în funcție de care sunt analizate drepturile deduse judecății, instanța căreia îi revine competența teritorială să soluționeze procesul este stabilită în funcție de aceste elemente.

Articolul 127 alin. (1) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, invocat de instanțele aflate în conflict, prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea".

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, însă sintagma "se aplică în mod corespunzător" vizează desfășurarea activității în cadrul unei unități de parchet ce funcționează pe lângă instanța arătată la art. 127 alin. (1) C. proc. civ.

Din însuși modul de redactare a acțiunii, a cadrului procesual subiectiv, a elementelor de identificare a reclamanților și a semnatarului cererii, se observă că acțiunea este promovată într-un cadru eminamente instituțional, nefiind incidente ipotezele de strictă interpretare prevăzute de art. 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. care să impună sesizarea unei instanțe de la o curte de apel învecinată.

Astfel, Înalta Curte constată că, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al parchetelor din 31.08.2023, adoptat prin Hotărârea nr. 1106/2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, Procurorul General al parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați acționează în mod oficial, ca reprezentant al unității de parchet pe care o conduce, având personalitate juridică proprie, funcția acestuia fiind indisolubil legată de îndeplinirea atribuțiilor care îi revin în această calitate.

Pe de altă parte dispozițiile art. 127 alin. (2

1

) coroborat cu alin. (3) C. proc. civ. instituie competența facultativă și un drept de opțiune în alegerea instanțelor de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța competentă, potrivit legii, atunci când cererea este îndreptată împotriva unor grefieri de la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești, acțiunea fiind introdusă la Tribunalul Galați, din raza teritorială corespunzătoare locului de muncă al pârâtelor.

Prin urmare, astfel cum s-a reținut anterior în soluționarea conflictului de competență de către curtea de apel, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului Galați – secția I Civilă.

În considerarea celor anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.