ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 72/2025

Ședința publică din data de 15 ianuarie 2025

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 22.02.2024, reclamanții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați au chemat în judecată pe pârâta A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să suspende executarea deciziei nr. 180/02.10.2023, emisă de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați și să anuleze decizia menționată.

Prin încheierea din 22.03.2024, Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceleiași instanțe.

Pentru a dispune astfel, a reținut că pârâta este încadrată în categoria personalului contractual, iar procesul are ca obiect un litigiu de muncă, ce se soluționează de tribunalele de muncă și asigurări sociale, potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 567/2004.

Astfel învestit, Tribunalul Brăila, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 508/22.07.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Pentru a hotărî astfel, a reținut că, în calitate de instanță inferioară Curții de Apel Galați, nu este competent să soluționeze cauza, întrucât procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați era obligat de art. 127 C. proc. civ. să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad, aflate în raza teritorială a oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

La rândul său, Tribunalul Dâmbovița, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 2174/26.11.2024, prin care a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată de pârâtă, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brăila, a constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecata și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării incidentului procedural.

În motivarea acestei hotărâri, a reținut că art. 127 alin. (3) C. proc. civ. nu se aplică atunci când o unitate de parchet are calitatea de reclamant, așa cum rezultă din prevederile alin. (1) și (2) ale acestui articol, iar calitatea pârâtei nu atrage aplicarea art. 127 C. proc. civ., ci pe cea a art. 269 alin. (2) din Codul muncii.

Constatând existența unui conflict negativ de competență, în sensul art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., între instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, în temeiul art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița, pentru următoarele considerente:

În cauză, doi reclamanți, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați și procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, au sesizat instanțele cu un litigiu de muncă, în care, potrivit art. 269 alin. (2) din Codul muncii, competența de soluționare ar reveni în primă instanță Tribunalului Galați.

Statuările divergente ale instanțelor în conflict privesc incidența art. 127 alin. (1) raportat la alin. (3) C. proc. civ., în condițiile în care procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați figurează ca autor al demersului judiciar, distinct de unitatea de parchet.

Articolul 127 alin. (1) și (3) C. proc. civ. prevede că "Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor".

Rațiunea normei analizate - evitarea suspiciunilor de lipsă de obiectivitate a instanței sesizate potrivit regulilor generale de procedură, ca urmare a influenței pe care ar putea-o avea funcția îndeplinită de procuror la parchetul ce funcționează pe lângă instanța astfel învestită sau cea superioară acesteia - impune aplicarea ei în situațiile în care, precum în prezenta cauză, cadrul procesual subiectiv activ include procurorul general, distinct de parchetul de pe lângă curtea de apel pe care îl conduce.

În aceste condiții, dacă este reclamant într-o cauză de competența unei instanțe inferioare celei pe lângă care funcționează, procurorul general, asemenea celorlalți procurori din cadrul parchetului curții de apel, trebuie să sesizeze una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în raza oricăreia dintre curțile de apel învecinate.

Cum, fără a respecta art. 127 alin. (1) și alin. (3) C. proc. civ., reclamanții au sesizat Tribunalul Brăila, situat în circumscripția Curții de Apel Galați, Înalta Curte, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a litigiului în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dâmbovița.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 ianuarie 2025.