ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3161/2023

Ședința publică din data de 9 iunie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a, contencios administrativ si Fiscal la data de 08.11.2021 sub nr. de dosar x/2021, reclamantul MINISTERUL JUSTITIEI a solicitat, în contradictoriu cu pârâta CURTEA DE APEL GALAȚI:

- suspendarea executării deciziei nr. 18/22.01.2021, precum si a deciziei nr. 175/08.12.2021, ambele emise de Președintele Curții de Apel Galați pana la soluționarea definitivă a cauzei;

- anularea deciziei nr. 18/22.01.2021, respectiv a deciziei nr. 175/08.12.2021.

Prin sentința civilă nr. 879/18.02.2022, Tribunalul București, secția a II-a, contencios administrativ si Fiscal a admis excepția necompetenței materiale, excepție invocată de pârâtă, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea CURȚII DE APEL BUCUREȘTI, secția de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 04.04.2022.

Prin sentința civilă nr. 861 de la data de 05.05.2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport de obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul demersului judiciar inițiat de reclamant îl constituie:

- suspendarea executării deciziei nr. 18/22.01.2021, precum si a deciziei nr. 175/08.12.2021, ambele emise de Președintele Curții de Apel Galați pana la soluționarea definitivă a cauzei;

- anularea deciziei nr. 18/22.01.2021, respectiv a deciziei nr. 175/08.12.2021.

Problema care a generat conflictul de competență ivit între cele două instanțe privește stabilirea competenței materiale procesuale, din perspectiva obiectului cererii deduse judecății și în raport cu prevederile legale incidente în materie.

Tribunalul București – SCAF a apreciat că incidente în cauză sunt dispozițiile legale de la art. 7 alin. (2) Cap. VIII Anexa 5 din Legea nr. 153/2017, care prevăd la alin. (1) că se poate formula, în termen de 20 de zile de la data comunicării, contestație împotriva actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, iar ulterior că hotărârea organului de soluționare a contestației poate fi atacată cu plângere care este de competența Curții De Apel București.

Reținând aceste texte de lege ca fiind aplicabile speței deduse judecății, a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel București cererea fiind înregistrată pe rolul secției a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

În schimb, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a apreciat, dimpotrivă, că dispoziția legală incidentă cauzei nu este art. 7 alin. (2) Cap. VIII Anexa 5 din Legea nr. 153/2017, întrucât, pe de o parte, acțiunea nu este introdusă de personalul salarizat potrivit Capitolului VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, iar, pe de altă parte, acțiunea nu este formulată împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) al art. 7 menționat, emise ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de acest articol de lege. Or, excepțiile sunt de strictă interpretare și aplicare (exceptio est strictissimae interpretationis et aplicationis).

Pe cale de consecință, având în vedere că reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 1, art. 8 și art. 15 din Legea nr. 554/2004, modific. și compl. (versiunea în vigoare la data introducerii acțiunii), iar nu pe art. 7 din cadrul Capitolului VIII al Anexei nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017, luând în considerare că nu se atacă o hotărâre a organelor prevăzute la alin. (1) din acest articol, reclamantul nesusținând că a urmat procedura prevăzută de Legea nr. 153/2017, în raport de dispozițiile art. 95 pct. -ul 1, art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., cu referire la art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalul București – secția a – II - a contencios administrativ și fiscal.

Constată Înalta Curte că reclamantul a dedus judecății o acțiune în suspendarea și anularea Deciziei nr. 18/22.01.2021 și Deciziei nr. 175/08.12.2021 emise de Președintele Curții de apel Galați.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Totodată, potrivit art. 7 alin. (1) Prin derogare de la art. 37 din lege, personalul salarizat potrivit prezentului capitol, nemulțumit de modul de stabilire a drepturilor salariale, poate face contestație, în termen de 20 de zile calendaristice de la data comunicării actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la organele de conducere ale Ministerului Justiției, Consiliului Superior al Magistraturii, Inspecției Judiciare, Institutului Național al Magistraturii și Școlii Naționale de Grefieri, Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției Naționale Anticorupție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, la colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție ori la colegiile de conducere ale curților de apel sau parchetelor de pe lângă acestea sau la organele de conducere ale celorlalte instituții din sistem care au stabilit drepturile salariale, după caz. Contestațiile se soluționează în termen de cel mult 30 de zile calendaristice.

(2) Împotriva hotărârilor organelor prevăzute la alin. (1) se poate face plângere, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București.

Reține Înalta Curte că în cererea care are ca obiect acțiunea în anulare formulată împotriva deciziilor de natura celor atacate în prezenta cauză, incident este, cu privire la stabilirea competenței materiale, art. 10 din Legea nr. 554/2004 iar nu art. 7 alin. (2) din legea nr. 153/2017 deoarece în procesul de față este vorba de stabilirea drepturilor salariale ale funcționarilor publici cu caracter special care-și desfășoară activitatea în cadrul CA Galați, Tribunalul Galati, Tribunalul Brăila și Tribunalul Vrancea iar nu a personalului salarizat din cadrul aparatului Ministerului Justiției – Familia ocupațională "Justiție".

Or, contrar celor reținute de Tribunalul București, cu eludarea principiului disponibilității specific procesului civil, prima instanță învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată a calificat greșit obiectul cererii de chemare în judecată, apreciind că se atacă o hotărâre a organelor prevăzute la alin. (1) din art. 7 al Cap. VIII Anexa 5 din Legea nr. 153/2017.

Mai mult decât atât, reține Înalta Curte că aceeași instanță nu a avut în vedere faptul că titularul cererii de chemare în judecată nu este personalul salarizat în conformitate cu disp. art. 7 alin. (1) din Cap. VIII Anexa 5 din Legea nr. 153/2017, ci este Ministerul Justiției sens în care competența de soluționare a cauzei nu se poate stabili prin raportare la norma specială anterior amintită ci prin raportare la norma generală din legea contenciosului administrativ.

În ceea ce privește temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, indicat în mod expres de către reclamant în acțiune ca fiind Cap. II Anexa V a Legii nr. 153/2017, denumit sistemul de stabilire a salariilor de bază, soldelor de funcție/salariilor de funcție, indemnizațiilor de încadrare și indemnizațiilor lunare în sectorul bugetar, respectiv dosarului tribunalului, constată Înalta Curte că acesta a fost cu desăvârșire ignorat de instanța care și-a declinat prima competența cu luarea în considerare a unui alt temei de drept, respectiv art. 7 alin. (2) Cap. VIII Anexa 5 din Legea nr. 153/2017, dispoziție legală nemenționată de partea procesuală activă în cuprinsul acțiunii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în pronunțarea regulatorului de competență, prin raportare la prevederile art. 10 alin. (1)

1

și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

Față de considerentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, în baza art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Ministerul Justiției, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Apel Galați, în favoarea Tribunalului București – secția a II-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 iunie 2023.