ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1554/2022

Ședința publică din data de 21 iunie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată și reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la 23.03.2021 sub nr. x/2021, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea și Consiliul Județean Vrancea, ca prin hotărârea pe care o va pronunța să dispună:

- obligarea pârâtei la plata sumei de 58.425 RON reprezentând cost al serviciilor de transport gratuit al elevilor aferent lunii februarie 2021, actualizată cu indicele de inflație precum și la plata dobânzii legale;

- în subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei la plata unei compensații de la bugetul județean pentru acoperirea costurilor suportate de reclamantă cu transportul gratuit al elevilor pe rutele Urechești, Gugești, Dumbrăveni și Popești în luna februarie 2021, în sumă de 58.425 RON precum și a unui profit rezonabil, în conformitate cu prevederile Regulamentului CE nr. 1370/2007;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile Legii nr. 554/2004 și Legea nr. 92/2007.

Prin sentința civilă nr. 545/19.11.2021, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, a fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtele Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea și Consiliul Județean Vrancea, având ca obiect obligația de a face.

A obligat pârâtul Consiliul Județean Vrancea la plata către reclamantă a sumei de 40.515 RON cu titlu de subvenționare a serviciilor de transport gratuit prestate de către aceasta elevilor în luna februarie 2021.

A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată constând în taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Consiliul Județean Vrancea, înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2021.

Prin decizia nr. 389/29.03.2022 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, invocată din oficiu.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ a reținut că, prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție a decis:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică."

Potrivit art. 29 alin. (7) teza a III-a din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51/2006, "Contractul de delegare a gestiunii este asimilat actelor administrative și intră sub incidența prevederilor Legii nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c)

1

) din Legea nr. 554/2004, "c

1

) sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative;"

Potrivit art. 9.3. din Contractul de delegare nr. x/07.10.2020 "Sumele aferente Diferențelor de tarif se vor acorda pentru cazurile menționate la art. 84 alin. (3) din Legea nr. 1/2011 privind educația națională, cu modificările și completările ulterioare (altfel spus, pentru acoperirea valorii titlurilor de călătorie emise elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu). Nivelul diferențelor de tarif acordate de Unitatea Administrativ Teritorială Județul Vrancea, ca parte a compensațiilor datorate operatorului economic, este cel stabilit de art. 84 alin. (3

5

) lit. b) din Legea nr. 1/2011 privind educația națională, cu modificările și completările ulterioare. Decontarea diferențelor de tarif se va realiza conform procedurii stabilită la Capitolul II (Mecanismul de decontare a cheltuielilor pentru transportul elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu) din Hotărârea Guvernului nr. 435/2020."

Potrivit art. 4.4. lit. u) din Contractul de delegare nr. x/05.02.2021, "Delegatul are următoarele obligații: u) să asigure accesul liber și nediscriminatoriu la transport, în baza documentelor stabilite de reglementările în vigoare, al persoanelor care beneficiază de facilități/gratuități la transport;"

Prin urmare, instanța a reținut că, în cauză, obligația reclamantei de a efectua transportul elevilor în mod gratuit decurge din contractele de delegare a gestiunii și nu din prevederile Legii nr. 1/2011 așa cum a fost modificată și completată prin Legea nr. 226/2020.

Articolul 84 din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare din 05.11.2020 (Legea nr. 226 din 30 octombrie 2020) până la 17.06.2021 (O.U.G. nr. 50 din 16 iunie 2021), prevedea numai care sunt beneficiarii gratuității și procedura de decontare și nu obligații pentru operatorii de transport, aceste obligații decurgând din contractele de delegare a gestiunii.

Articolul 84 alin. (1)

9

din Legea educației naționale nr. 1/2011, invocat de intimată prin notele de concluzii, a fost introdus ulterior prin Legea nr. 249 din 12 octombrie 2021 în vigoare din 16.10.2021.

Faptul că pârâtul a refuzat să efectueze plata solicitată de reclamantă, nu poate conduce la concluzia că sunt aplicabile dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. i) sau art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, vizând refuz nejustificat al autorității publice de a soluționa o cerere cu exces de putere sau refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim, în condițiile în care drepturile și obligațiile părților au la bază un raport juridic contractual.

Prin urmare, contractul de concesionare invocat în cauză are natura unui act administrativ asimilat și având în vedere faptul că pretențiile reclamantei decurg din executarea acestui contract, competența materială de soluționare a cauzei este determinată de dispozițiile art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Conform art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, "Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun."

În concluzie, reținând că pretențiile reclamantei decurg din executarea unui contract administrativ iar legiuitorul a înțeles să reglementeze prin norme speciale procedura de soluționare a litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative, a apreciat că aparține secției civile competența materială.

În plus, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, dreptul comun în materia contenciosului administrativ, calea de atac recursului are un termen de 15 zile de la comunicare, specific materiei contenciosului administrativ, și nu 30 zile de la comunicarea hotărârii conform art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

Având în vedere natura juridică a litigiului dedus judecății, în temeiul art. 132 C. proc. civ., rap. la art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța a admis excepția necompetenței materiale, excepție invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civilă a Curții de Apel Galați, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub număr x.

Prin decizia nr. 88/R din 04 mai 2022, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a admis excepția, invocată din oficiu, a necompetenței material-procesuale a secției a II-a civile a Curții de Apel Galați și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași curți de apel.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul, pentru soluționarea acestuia, la Înalta Curte de Casație și Justiție. A suspendat judecarea cauzei până la soluționarea conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că, la primul termen de judecată acordat în cauză la 25.06.2021, potrivit art. 131 C. proc. civ., prima instanța a procedat la verificarea competenței și, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004 a constatat că este competentă general, material și teritorial (încheiere - dosar fond, vol. I).

Astfel, a constatat că prezenta cauză a fost soluționată în fond de Tribunalul Vrancea în complet specializat de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Nu în ultimul rând a apreciat că soluționarea în primă instanță a cauzei de către un complet specializat în contencios administrativ și fiscal din cadrul Tribunalului Vrancea atrage competența aceleiași secții din cadrul Curții de Apel Galați de soluționare a căii de atac împotriva hotărârii pronunțate de tribunal.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două secții ale aceleiași instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ.:

"există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces", iar potrivit art. 136 alin. (1) din același cod:

"dispozițiile privitoare la conflictul de competență se aplică prin asemănare și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești".

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că cele două secții ale Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal și secția a II-a Civilă, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece recursul formulat în cauză, declinările de competență între secțiile sesizate fiind reciproce.

Prin decizia nr. 17/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Dispozițiile art. 136 alin. (1) din C. proc. civ. statuează că dispozițiile prezentei secțiuni (art. 129-135) privitoare la excepția de necompetență se aplică, prin analogie și în cazul secțiilor specializate ale aceleiași instanțe judecătorești.

Înalta Curte de Casație și Justiție subliniază că invocarea excepției de necompetență materială de ordine publică ulterior momentului procesual reglementat de art. 130 alin. (2) C. proc. civ. nu mai este posibilă, în cauză având loc o consolidare a competenței materiale procesuale și funcționale, în mod definitiv, în privința instanței care a soluționat cererea.

De menționat sunt și considerentele deciziei nr. 31/11.11.2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii - conform cărora:

"necompetența materială procesuală poate fi invocată de judecător sau de părți doar în fața primei instanțe sesizate, până la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, în condițiile art. 131 din C. proc. civ. (...)".

Potrivit deciziei nr. 40/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii:

"organizarea ierarhică a instanțelor judecătorești, ce rezultă din art. 2 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările și completările ulterioare și art. 94-97 din C. proc. civ., presupune ca învestirea instanțelor de control judiciar să se facă din treaptă în treaptă, instanțele superioare învestite cu soluționarea unei căi de atac de reformare putând infirma soluțiile pronunțate de instanțele inferioare; (…) astfel, în condițiile reglementării în vigoare în perioada avută în vedere în prezenta cauză, competența trebuie atribuită instanței ierarhic superioare celei care a pronunțat hotărârea în fond, prin aplicarea principiului organizării judecătorești în sistem ierarhic de tip piramidal, pentru a se împlini dezideratul realizării de către instanțe a controlului ierarhic din treaptă în treaptă (…)".

Se constată că în primul ciclu procesual, cauza a fost înregistrată sub nr. x/2021 la secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului Vrancea, complet specializat contencios .

Se reține că, prin încheierea din 25.06.2021, potrivit art. 131 C. proc. civ., instanța de fond a procedat la verificarea competenței și, în temeiul art. 10 din Legea nr. 554/2004, a constatat că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Prin urmare, având în vedere că în primul ciclu procesual (fond) litigiul a fost repartizat și soluționat de un complet de contencios administrativ și fiscal, în calea de atac, competența de soluționare a recursului revine secției din cadrul curții de apel corespunzătoare secției din cadrul tribunalului care a pronunțat hotărârea recurată.

De altfel, invocarea în cauză a excepției de necompetență materială procesuală prin raportare la obiectul și natura litigiului direct în recurs, aduce în discuție chiar competența materială a instanțelor de fond, cu nerespectarea dispozițiilor legale privind invocarea excepției de necompetență.

Pentru aceste considerente, în baza dispozițiilor art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 iunie 2022.