ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 488/2024

Ședința publică din data de 31 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea - sectia civilă la data de 06 mai 2019, petenta A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul I.G.P.R. BAMS BP A3, anularea procesului-verbal nr. x/19 aprilie 2019.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu expertiza tehnică auto, raportul de expertiză fiind întocmit de expertul B.. Prin încheierea din 21 aprilie 2021, instanța a dispus majorarea onorariului expertului judiciar B. la suma de 2.371 RON, stabilind, prin dispoziție executorie, suportarea acestuia de către petentă, în baza art. 339 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 7606 din 6 mai 2021, Judecătoria Buftea, secția civilă a respins plângerea contravențională.

1.2. Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buftea, secția civilă la data de 18 mai 2021, expertul judiciar B. a solicitat, în contradictoriu cu petenta A. și intimatul I.G.P.R. BAMS BP A3, completarea sentinței civile nr. 7606 din 6 mai 2021 pronunțate de Judecătoria Buftea în dosarul nr. x/2019, arătând că instanța a omis să se pronunțe asupra cererii de majorare a onorariului, formulată la data de 23 martie 2021.

Prin sentința civilă nr. 9742 din 16 iunie 2021, Judecătoria Buftea – secția civilă a respins cererea de completare formulată de expertul judiciar B., ca neîntemeiată.

1.3. Împotriva sentinței civile nr. 9742 din 16 iunie 2021, pronunțate de Judecătoria Buftea, secția civilă, a declarat apel expertul judiciar B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția civilă.

La termenul de judecată din 14 martie 2022, apelantul (expertul judiciar) B. a depus la dosar o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 139 alin. (2) din C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 444 alin. (3) din C. proc. civ., apreciind că acestea contravin art. 21 și art. 16 din Constituția României.

Prin încheierea din 17 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția civilă în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, ca inadmisibilă.

1.4. Împotriva încheierii din 17 iunie 2022, pronunțată de Tribunalul Ilfov – secția Civilă, a declarat recurs apelantul (expert judiciar) B., calea de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 iunie 2022, sub nr. x/2019/a2.

La data de 16 septembrie 2022, recurentul a formulat două noi cereri de sesizare a Curții Constituționale, prima vizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 444 alin. (3), art. 445 și art. 446 din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 21 și art. 16 din Constituție, iar cea de-a doua vizând excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., text de lege considerat neconform cu dispozițiile art. 21 din Constituție.

Prin decizia nr. 3152 din 21 decembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 445, art. 446 și art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., ca inadmisibilă și a respins recursul declarat de recurentul C., ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 3152 din 21 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul C., criticând soluția dată cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 445, art. 446 și art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că hotărârea judecătorească atacată nu i-a fost comunicată la adresa de corespondență pe care o utilizează în calitate de expert autorizat de Ministerul Justiție, ci la o adresă greșită, respectiv la adresa de domiciliu.

Cât privește termenul de 48 de ore pentru declararea recursului, a susținut că, întrucât hotărârea a fost comunicată vineri, pe 21.07.2023, termenul de 48 de ore se sfârșește duminică, pe 23.07.2023, ora 24:00. A solicitat a fi avut în vedere raționamentul dezvoltat în jurisprudența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți, în privința aplicării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., dar și motivele pe care le-a invocat în cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a acestui text de procedură civilă, în sensul stabilirii începutului curgerii termenului de 48 de ore de la comunicare, iar nu de la pronunțare.

A mai arătat că, atât timp cât instanța de fond nu a motivat hotărârea în termenul legal de 3 zile, nu se poate solicita justițiabilului să verifice permanent corespondența, pe un termen nedefinit, sub sancțiunea considerării tardive a căii de atac formulate cu întârziere din motive neimputabile.

În ceea ce privește fondul căii de atac, recurentul prezintă critici referitoare la considerentele instanței prin care s-a reținut că acesta nu ar avea calitatea de a formula excepții de neconstituționalitate în cauză și că cerea de sesizare a Curții Constituționale ar fi inadmisibilă întrucât nu este întrunită condiția legăturii textelor de lege contestate cu soluționarea cauzei.

Intimatul-pârât I.G.P.R. BAMS BP A3 a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru nemotivare, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, în raport de prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că excepția tardivității recursului este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Obiectul recursului declarat împotriva deciziei nr. 3152 din 21 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, îl reprezintă soluția pronunțată asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor dispozițiilor art. 445, art. 446 și art. 181 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., regimul căii de atac fiind reglementat de dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora: "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare…"

Aceste dispoziții speciale, care reglementează numai durata termenului special de recurs, derogatoriu de la termenul general, se completează cu prevederile C. proc. civ., în ceea ce privește sancțiunea care intervine în cazul nerespectării termenului de declarare și/sau motivare a recursului, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ.

Decizia recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 21 decembrie 2022, de la acest moment începând să curgă termenul de declarare a recursului, de 48 de ore, stabilit de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992. Conform art. 181 alin. (1) pct. 1 și art. 182 C. proc. civ., termenul de declarare a recursului (stabilit pe ore) a început să curgă de la ora zero a zilei următoare, respectiv 22 decembrie 2022 și s-a împlinit pe data de 23 decembrie 2022, la ora 24:00.

Analizând recursul declarat de recurentul C., Înalta Curte constată că acesta a fost depus prin poșta electronică, la data de 23 iulie 2023, după expirarea termenului prevăzut de lege.

În justificarea depunerii cu întârziere a căii de atac, recurentul a susținut că decizia atacată i-a fost comunicată la data de 21 iulie 2023, la o altă adresă decât adresa de corespondență a expertului tehnic din evidențele Ministerului Justiției. Deși aceste susțineri sunt corecte, întrucât hotărârea a fost, într-adevăr, comunicată la altă adresă decât cea indicată la dosar pentru comunicarea actelor de procedură, totuși această împrejurare nu prezintă relevanță în stabilirea termenului de depunere a recursului, întrucât ceea ce se invocă în cauză nu este tardivitatea motivării căii de atac, ci tardivitatea declarării acesteia.

Înalta Curte constată că prevederile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 statuează asupra termenului de declarare a recursului, care trebuie să fie de 48 de ore de la pronunțare, fără nicio excepție. În privința termenului de motivare a căii de atac, având în vedere că partea este încunoștiințată ulterior de considerentele care susțin soluția instanței, de la comunicarea hotărârii atacate curge un alt termen de 48 de ore pentru formularea și depunerea motivelor recursului, în raport de prevederile art. 470 alin. (5) raportat la art. 494 C. proc. civ.

Așadar, recurentul trebuia să declare calea de atac în termen de 48 de ore de la pronunțare, adică până la 23 decembrie 2022, ora 24:00, având posibilitatea de a depune motivele recursului în termen de 48 de ore de la comunicarea hotărârii instanței. Ceea ce se impută recurentului nu este motivarea cu întârziere a recursului, ci declararea tardivă a căii de atac.

În același sens este și jurisprudența Completului de 5 judecători al Înaltei Curți, indicată de către recurent, din care acesta a citat un paragraf (decizia nr. 295/2017). Chestiunea de drept dezlegată în speța respectivă privea termenul de motivare, iar nu termenul de declarare a recursului, fiind, astfel, greșite argumentele recurentului prin care acesta susține că instanța ar fi reținut un alt moment al începerii curgerii termenului de declarare a căii de atac decât cel al pronunțării hotărârii de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, conform art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Nerelevante sunt și argumentele recurentului prin care se susține că termenul de 48 de ore nu ar putea fi respectat, câtă vreme momentul său de început ar fi într-o zi de vineri și s-ar sfârși duminică la ora 24:00, într-o zi liberă, anterior începerii programului cu publicul al instanței.

În prim rând, această chestiune este invocată de recurent în raport de data comunicării hotărârii (21 iulie 2023), care, astfel cum s-a arătat anterior, nu prezintă relevanță în analiza termenului de declarare a recursului.

În al doilea rând, decizia curții de apel a fost pronunțată la 21 decembrie 2023, într-o zi de miercuri, astfel încât termenul a început să curgă de la ora zero a zilei de joi și s-a împlinit la ora 24:00 a zilei de vineri, recurentul având posibilitatea declarării recursului în ambele zile de joi și vineri, în timpul programului cu publicul al instanței.

În concluzie, având în vedere că termenul de declarare a recursului expira la data de 23 decembrie 2022, la ora 24:00, iar recurentul C. a formulat calea de atac la data de 23 iulie 2023, Înalta Curte constată că excepția tardivității este întemeiată, recursul fiind depus cu nerespectarea termenului legal, astfel că, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 raportat la art. 496 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul, ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurentul C. împotriva deciziei nr. 3152 din 21 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în privința soluției cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 445, art. 446 și art. 181 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.