ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2434/2025

Ședința publică din data de 8 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

În procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 6 București, s-a încuviințat proba cu expertiză judiciară în specialitatea autovehicule - circulație rutieră, fiind desemnat în acest sens expertul tehnic judiciar inginer A..

Prin sentința civilă nr. 5292 din 14.07.2022 a Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă s-a admis în parte cererea de majorare a onorariului formulată de expertul A..

Petentul A. a solicitat completarea sentinței civile nr. 5292/14.07.2022 și a încheierii de îndreptare eroare materială din data de 19.07.2022 ale Judecătoriei Sectorului 6 București privind pronunțarea asupra onorariului acordat expertului.

Prin sentința civilă nr. 6584 din 29.09.2022 a Judecătoriei Sector 6 București s-a respins cererea de completare a hotărârii ca neîntemeiată.

Prin decizia civilă nr. 1511 din data de 19.05.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a art. 339 alin. (2), art. 444 alin. (3), art. 445 și art. 446 din C. proc. civ., ca inadmisibilă, și a respins apelul declarat împotriva sentinței civile de completare nr. 6584/29.09.2022, ca neîntemeiat.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs expertul A., înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 04.10.2023.

Prin decizia civilă nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția perimării și, în temeiul art. 416 C. proc. civ., s-a constatat perimată cererea de recurs formulată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale (decizia nr. 1511/19.05.2023), pronunțată de Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, de recurentul-expert A., în contradictoriu cu intimatul-reclamant B., intimata-pârâtă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București - Brigada Rutieră, intimatul-intervenient C. și intimatul-asigurator D..

Împotriva deciziei civile nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs expertul A., invocând incidența motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Prin primul prim motiv de recurs formulat a invocat lipsa de procedură cu citarea părții B. în cadrul procesual al prezentului dosar, inclusiv în dosarele care au obiect căile de atac promovate de expertul desemnat privind cererea de completare a hotărâri de fond și cererea de revenire la cererea de drepturi formulată în dosarul de fond. Această parte a fost citată la adresa de comunicare a actelor de procedură a expertului desemnat și nu la adresa sa de domiciliu. În plus, și comunicarea Deciziei nr. 2094/2024, recurate prin prezenta cerere, pe numele B. s-a comunicat la domiciliul recurentului-expert și nu a părții B..

Invocând dispozițiile art. 160 alin. (2) și art. 153 alin. (2) C. proc. civ. care precizează distinct că toate actele de procedură întreprinse de instanța de judecată în care se constată lipsa de procedură cu citarea părții sunt sancționate cu nulitatea și având în vedere că există o continuitate cu lipsa de citare a părții în dosarele menționate mai sus, se constată că pentru toate hotărârile formulate, inclusiv în prezentul dosar intervine sancțiunea nulității.

Prin al doilea motiv de recurs a invocat lipsa de procedură privind măsura suspendării în prezentul dosar, având în vedere că la termenul la care a fost pronunțată suspendarea, instanța de judecată a fost investită cu cererea de reexaminare taxă de timbru care a fost admisă conform legii, dar hotărârea de soluționare nu a fost comunicată părților, astfel că a considerat că următorul termen de judecată în prezentul dosar nu putea fi dispus.

A mai arătat că art. 248 alin. (1) C. proc. civ. aplică prioritate excepțiilor de procedură și, în situația concurenței excepțiilor de procedură, se va stabili ordinea în funcție de efectele pe care le produc, or excepția netimbrării față de excepția lipsei părților la termenul de judecată nu putea fi apreciată, deoarece instanța de judecată a fost investită cu o cererea de reexaminare privind taxa de timbru, iar pronunțarea asupra cererii are prioritate față de celelalte excepții de procedură.

În opinia recurentului, trebuie avută în vedere și soluționarea cererii de reexaminare care se suprapune cu măsura suspendării dosarului prin lipsa părților. Art. 39 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxa de timbru prevede că cererea de reexaminare se formulează la instanța care a dispus taxa de timbru și se soluționează de un alt complet.

Pe de altă parte soluția cererii de reexaminare nu a fost comunicată părților, motiv pentru care orice măsură procesuală în prezentul dosar s-ar fi efectuat fără ca părțile să fi cunoscut soluția privind cererea de reexaminare, iar următorul termen privind judecarea pricinii nu se putea face înaintea comunicării hotărârii de soluționare a cererii de reexaminare taxă de timbru față de părți.

Intimații nu au formulat întâmpinări în cauză.

Anterior analizării căii de atac declarate, Înalta Curte consideră necesar a preciza că recurentul din prezenta cauză a fost desemnat expert tehnic judiciar în procedura de soluționare a unei plângeri contravenționale care a făcut obiectul dosarului nr. x/2021 al Judecătoriei Sectorului 6 București, secția civilă, dosar în care s-a încuviințat proba cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea autovehicule - circulație rutieră. Fiind nemulțumit de cuantumul onorariului acordat de instanță, respectiv de soluția prin care i s-a admis doar parțial cererea de majorare a onorariului solicitat, acesta a promovat mai multe acțiuni, astfel cum au fost menționate pe scurt la pct. 1 din prezenta decizie, intitulat "Circumstanțele cauzei".

Controlul judiciar declanșat de recurentul A. are ca obiect verificarea legalității deciziei civile nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal prin care s-a constatat perimată cererea de recurs pe care a formulat-o împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale (decizia nr. 1511/19.05.2023) pronunțate de Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prevederile legale menționate se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale.

Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Judecătorul fondului a constatat că în cauză a intervenit perimarea cererii de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 416 din C. proc. civ., reținând că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 30.10.2024, când judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților legal citate pentru acest termen de judecată și faptul că niciuna dintre părți nu a solicitat și judecarea în lipsă în fața Curții de Apel București și că, de la această dată, dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an, din vina părților.

Soluția primei instanțe este legală, fiind împărtășită de instanța de control judiciar, pentru că reflectă interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei, criticile recurentului fiind nefondate.

Potrivit art. 416 alin. (1) și (2) din C. proc. civ.:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni. (2) Termenul de perimare curge de la ultimul act de procedură îndeplinit de părți sau de instanță".

Așadar, perimarea este o sancțiune procedurală de aplicație generală, care operează atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac. Ea are natură juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților un timp îndelungat în judecată.

Totodată, potrivit art. 415 pct. 1 C. proc. civ.:

"Judecata cauzei suspendate se reia:

Astfel, în situația suspendării judecății dispuse ca urmare a lipsei părților, respectiv ipoteza din prezenta cauză dedusă judecății, procesul se reia la cererea părții interesate, și nu din oficiu de instanță, aspect ce nu reprezintă altceva decât o aplicare particulară a principiului disponibilității, ce guvernează procesul civil.

Prin urmare, prima critică de nelegalitate adusă deciziei recurate referitoare la pretinsa lipsă de procedură cu una dintre părți (B.) este nefondată, în condițiile în care această lipsă de procedură nu îl privește pe recurent, acesta din urmă având interesul ca procesul să se reia, pentru a fi judecată cererea de recurs pe care o promovase în cauza dedusă judecății.

În plus, Înalta Curte constată că intimatul B. a fost prezent personal la dezbaterile care au avut loc în ședința publică din 8 mai 2025 (așa cum s-a reținut în practicaua prezentei decizii) și a solicitat respingerea recursului, fără a invoca producerea vreunei vătămări în ceea ce îl privește, referitoare la o pretinsă lipsă de procedură în fața Curții de Apel București.

În continuare, Înalta Curte apreciază că instanța de fond a admis în mod corect excepția perimării, deoarece pricina a rămas în nelucrare începând cu data de 30.10.2023, din vina părților, care nu au făcut demersuri în vederea reluării judecății și nici dovada că ar fi intervenit situații care să justifice întreruperi sau suspendări ale cursului perimării, astfel cum aceste situații sunt prevăzute de art. 417-419 din C. proc. civ., suspendarea datorându-se pasivității exclusive a acestora, fiind menținută mai mult de 6 luni.

Alegații recurentului referitoare la ordinea de soluționare a cererilor/excepțiilor, în sensul că pronunțarea asupra cererii de reexaminare a taxei de timbru avea prioritate față de pronunțarea încheierii de suspendare a judecății cauzei, nu prezintă relevanță în raport de circumstanțele concrete ale cauzei și de dispozițiile care reglementează instituția perimării.

Astfel, prin încheierea din 09.11.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021.2 s-a admis cererea de reexaminare formulată de petentul A., iar prin încheierea de ședință din data de 30.10.2023, judecarea recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., având în vedere lipsa părților legal citate pentru acest termen de judecată și faptul că niciuna dintre părți nu a solicitat și judecarea în lipsă în fața Curții de Apel București.

Încheierea de suspendare a fost comunicată tuturor părților, inclusiv recurentului A. la data de 09.11.2023, respectiv 10.11.2023, atât la adresa de domiciliu, cât și la adresa de corespondență indicate de acesta, așa cum reiese din dovezile de înmânare aflate la dosarul nr. x/2021 al Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Cu toate acestea, recurentul a rămas în pasivitate până la data de 28.10.2024 (aproape 1 an de zile), când instanța a repus cauza pe rol din rațiuni administrative în vederea discutării excepției de perimare.

În aceste condiții, având în vedere că dosarul a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de 6 luni și nu poate fi reținut niciun motiv de suspendare sau întrerupere a termenului de perimare, Înalta Curte constată că instanța de fond, în mod corect, a făcut aplicarea dispozițiilor art. 416 coroborat cu dispozițiile art. 420 C. proc. civ., texte de lege în baza cărora a constatat perimat recursul.

Pentru considerentele arătate mai sus, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile formulate de recurentul A. și, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, urmează să respingă recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de A. împotriva deciziei civile nr. 2094 din 11 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 8 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.