ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1931/2020

Ședința publică din data de 13 octombrie 2020

Asupra cererii de revizuire de față

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 117/17.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012 a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. și s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 4 teza contractul de credit nr. x/16.06.2008.

Prin sentința civilă nr. 1892/18.05.2017, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, a fost admisă în parte cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. S.A. A fost obligată pârâta-reclamantă să restituie reclamantei-pârâte sumele încasate cu titlu de dobândă pe perioada 08.02.2010-10.02.2015, superioare ratei fixe de 7.95% pe an, astfel cum este prevăzut în prima parte a art. 4 din contractul de credit bancar nr. x/16.06.2008, precum și să plătească dobânda legală aferentă creanței principale, începând cu 25 septembrie 2015 și până la achitarea efectivă a sumelor datorate. Au fost respinse restul pretențiilor formulate prin cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiate. A fost respins primul petit al cererii reconvenționale, ca neîntemeiat, și capetele de cerere formulate, în subsidiar, pe cererea reconvențională, ca rămase fără obiect. A fost obligată pârâta reclamantă să plătească reclamantei-pârâte, suma de 1700 RON cu titlu de cheltuieli de judecată și reclamanta-pârâtă să plătească pârâtei-reclamante suma de 3200 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Prin decizia nr. 1606 din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a fost respins apelul formulat de apelanta-reclamantă A., împotriva sentinței civile nr. 1892/18.05.2017, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A., ca nefondat.

Prin decizia civilă nr. 1597/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admis apelul, a fost schimbată în parte, sentința civilă nr. 2088/5.04.2019 pronunțată de Judecătoria Buftea iar, în rejudecarea cauzei, a fost admisă în parte contestația la executare formulată. Au fost anulate actele de executare emise în cadrul dosarului de executare nr. 1750/06.08.2018 instrumentat de BEJA C. în ceea ce privește suma de 11667,76 Euro reprezentând creanțe credit restant, 6164,94 Euro debit principal și sumele de bani reprezentând dobândă ce depășește cuantumul de 7,95 % pe an și întoarsă executarea în limitele admiterii contestației. A fost majorat onorariul expertului până la suma de 4500 RON. A fost obligată intimata să plătească apelantei suma de 1500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată în fond, reprezentând onorariu de avocat.

La data de 31 august 2020 revizuienta A. a formulat cerere de revizuire a deciziei civile nr. 1597/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018, întemeiată pe dispozițiile art. 508 alin. (1) pct. 8 și alin. (2) C. proc. civ. solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei a cărei revizuire se solicită și admiterea în totalitate a apelului formulat de aceasta.

Revizuienta consideră că decizia civilă nr. 1597/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018 contravine dispozitivului deciziei nr. 117/17.02.2015 pronunțate de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012, prin indicarea procentului de dobândă de 7,95 % pe an, necuprins în decizia anterioară.

În continuare, revizuienta prezintă detaliat modul în care a fost administrată proba cu expertiză judiciară specialitatea contabilitate în dosarul nr. x/2018 și relevă faptul că a învederat instanței erorile flagrante consemnate în raportul de expertiză, respectiv că, prin decizia nr. 117/17.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012, nu a fost stabilit ca fiind aplicabil procentul de dobândă de 7,95 % ci doar a fost anulată ca abuzivă clauza privind dobânda, însă instanța nu le-a luat în considerare.

La data de 2 octombrie 2020 revizuenta a formulat cerere de completare a cererii inițiale în cuprinsul căreia a arătat prin decizia civilă nr. 1597/31.07.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în mod nelegal, a validat o procedură de executare silită având ca obiect o creanță ce ar fi calculată prin aplicarea unei dobânzi de 7,95 % pe an, în contextul în care, titlul executoriu avut în vedere pentru demararea procedurii de executare silită, respectiv contractul de credit, nu conține o clauză valabilă pentru determinarea dobânzii aplicabile după primele 18 luni din durata contractului, ca efect al dispozițiilor deciziei civile nr. 117/17.02.2015 a Curții de Apel București.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire ca inadmisibilă considerând că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. respectiv nu este îndeplinită condiția triplei identități: de părți, de obiect și de cauză.

Înalta Curte, analizând cererea de revizuire din perspectiva temeiului de drept invocat, reține următoarele considerente:

Cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., susținându-se contrarietatea între decizia civilă nr. 1597/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018 și decizia civilă nr. 117/17.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012.

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Conform art. 431 C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Astfel, revizuirea pentru contrarietate de hotărâri este admisibilă numai dacă sunt întrunite cumulativ mai multe condiții, una din acestea fiind aceea ca hotărârea potrivnică, a cărei anulare se solicită, să fi nesocotit puterea lucrului judecat dat de o altă hotărâre, ceea ce presupune o triplă identitate, respectiv hotărârile să aibă aceleași părți, același obiect și aceeași cauză.

Rațiunea reglementării menționate o constituie necesitatea de a se înlătura încălcarea puterii lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având aceeași cauză, același obiect și aceleași părți.

Legiuitorul a avut în vedere hotărâri ale căror dispozitive sunt ireconciliabile, fapt ce ar face imposibilă executarea simultană a acestora.

Condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în speță, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini ce au obiecte diferite, lipsind tripla identitate prevăzută de lege, ca atare, nu se poate reține existența autorității de lucru judecat.

Astfel, se constată că obiectul celor două dosare este diferit, în sensul că, prin decizia civilă nr. 1597/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în parte contestația la executare formulată și anulate actele de executare emise în cadrul dosarului de executare nr. 1750/06.08.2018, în ceea ce privește suma de 11667,76 Euro reprezentând creanțe credit restant, 6164,94 Euro debit principal și sumele de bani reprezentând dobândă ce depășește cuantumul de 7,95 % pe an și a fost întoarsă executarea în limitele admiterii contestației, în timp ce, prin decizia civilă nr. 117/17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012, a fost admisă în parte cererea principală formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B. și s-a constatat caracterul abuziv și nulitatea absolută a clauzei cuprinse în art. 4 din contractul de credit nr. x/16.06.2008.

Așadar, decizia nr. 117/17.02.2015, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012 în raport de care se solicită revizuirea deciziei nr. 1597/31.07.2020, pronunțate de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018, este anterioară deciziei care stă la baza pornirii executării silite, respectiv a deciziei nr. 1606 din 14 octombrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Înalta Curte constată că cele două litigii au obiecte diferite deoarece decizia a cărei revizuire se solicită este dată într-un dosar de executare silită pornit în urma pronunțării sentinței civile nr. 1892/18.05.2017, de către Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2016, rămasă definitivă prin decizia nr. 1606 din 14 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin respingerea ca nefondat a apelului reclamantei A., sentință prin care s-a dispus ca pârâta B. S.A. să restituie reclamantei sumele încasate cu titlu de dobândă pe perioada 08.02.2010-10.02.2015, superioare ratei fixe de 7.95% pe an și să plătească dobânda legală aferentă creanței principale începând cu data de 25 septembrie 2015 și până la achitarea efectivă a sumelor datorate.

Deși revizuienta consideră că decizia civilă nr. 1597/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă în dosarul nr. x/2018 contravine dispozitivului deciziei nr. 117/17.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012 prin indicarea procentului de dobândă de 7,95 % pe an, necuprins în decizia anterioară, această susținere nu este de natură a impune concluzia admisibilității cererii de revizuire întemeiată pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât instanța de revizuire nu este instanță de control judiciar, care să analizeze legalitatea și temeinicia hotărârii a cărei revizuire se solicită, fiind îndreptățită doar să constate dacă prin ultima hotărâre s-a adus atingere autorității de lucru judecat rezultată din prima hotărâre.

Or, astfel cum s-a arătat, decizia a cărei revizuire s-a solicitat a fost pronunțată în virtutea efectelor juridice create prin decizia nr. 1606 din 14 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2016, iar nu a efectelor deciziei nr. 117/17.02.2015 pronunțate anterior de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012, cum greșit susține revizuienta, așadar nu se poate reține existența caracterului contradictoriu între deciziile invocate, problemele de executare a hotărârilor fiind generate de succesiunea deciziilor pronunțate pe fondul cauzei între părți iar nu de dispozitivele celor două hotărâri considerate contradictorii de revizuientă.

În concluzie, se reține că în cauză, nu sunt incidente prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât decizia civilă nr. 1597/31.07.2020 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018 nu încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei civile nr. 117/17.02.2015 pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2012.

Față de aspectele arătate, Înalta Curte constată că hotărârile asupra cărora poartă cererea de revizuire nu se înscriu în ipoteza legală reglementată de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel încât va respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva deciziei nr. 1597 din 31 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva deciziei nr. 1597 din 31 iulie 2020, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi,13 octombrie 2020.