ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3823/2020

Ședința publică din data de 23 iulie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Neamț, sub nr. x/2017 din 11.04.2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., au chemat în judecată pârâții Ministerul Justiției, Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț pentru ca în contradictoriu cu aceasta și pe baza probelor administrate să se dispună: anularea parțială a deciziilor nr. 18/I/A/1, 19/I/A/1, 23/I/A/1, 26/I/A/1, 29/I/A/1, 32/I/A/1, 35/I/A/1, 38/I/A/1, emise de Curtea de Apel Bacău la data de 03.02.2017, 14.02.2017 și 20.02.2017; obligarea Curții de Apel Bacău la emiterea unei noi decizii colective de salarizare cu valoarea de referință de 405 RON, majorat cu 10%, începând cu data de 09.04.2015; obligarea Curții de Apel Bacău la emiterea unei noi decizii individuale de salarizare cu valoarea de referință de 405 RON, la care să se adauge majorarea de 10%, potrivit Legii 293/2015 începând cu data de 09.04.2015 și până la data de 01.10.2016; obligarea pârâților la repararea prejudiciului creat prin neaplicarea Legii 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016, respectiv a plății diferențelor bănești dintre venitul pe care l-ar fi obținut potrivit Legii 71/2015 și a O.U.G. nr. 20/2016 și venitul efectiv plătit, drepturi bănești care să fie plătite în mod actualizat cu indicele de inflație de la data plății efective la care să se aplice dobânda legală penalizatoare corespondentă calculată de la data exigibilității fiecărei obligații lunare de plată și până la data plății efective; obligarea pârâtului Ministerul Justiției la alocarea și virarea sumelor necesare stabilirii și plății diferențelor salariale solicitate prin prezenta acțiune.

Prin sentința civilă nr. 2231/2017, Tribunalului Neamț a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București.

Prin sentința civilă nr. 875 din 28 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției și, în consecință, a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu acest pârât ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N. și O., în contradictoriu cu pârâții Curtea de Apel Bacău și Tribunalul Neamț și a anulat, în parte, deciziile nr. 18/I/A/1, 19/I/A/1, 23/I/A/1, 26/I/A/1, 29/I/A/1, 32/I/A/1, 35/I/A/1, 38/I/A/1, emise de Curtea de Apel Bacău la data de 03.02.2017, 14.02.2017 și 20.02.2017 și obligă pârâta Curtea de Apel Bacău să emită noi decizii prin care drepturile salariale cuvenite reclamanților să fie recalculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, pentru perioada 09.04.2015 – 30.11.2015, și prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% potrivit Legii nr. 293/2015, începând cu data de 01.12.2015, precum și să plătească fiecărui reclamant diferențele dintre drepturile salariale recalculate potrivit prezentei hotărâri și drepturile salariale efectiv plătite reclamanților, diferențe actualizate cu indicele de inflație, și dobândă legală penalizatoare calculată de la data scadenței diferențelor salariale până la plata efectivă a acestora.

Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs pârâta Curtea de Apel Bacău, criticând-o pentru nelegalitate. Criticile invocate se circuscriu cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea recursului arată că sentința pronunțată este dată cu interpretarea greșită a deciziei Curții Constituționale. Întreaga argumentație a acestei decizii este construită pe ideea că legiuitorul a dorit înlăturarea inechităților din sistemul de salarizare al personalului bugetar, ceea ce presupune, stabilirea unui nivel maxim al salariului prin compararea unei persoane, care are un anumit salariu, cu alta care, deși are aceleași condiții de grad, funcție, vechime etc, are un salariu mai mic.

În speță, stabilirea unei salarizări unitare în condiții de identitate de grad, vechime etc. se face prin compararea unei persoane care este salarizată cu luarea în calcul a valorii de referință de 405 RON cu o persoană care nu are salariul calculat cu luarea în considerare a acestei valori, fie că are o hotărâre judecătorească, însă nu este pusă. în executare, fie că nu a obținut o astfel de hotărâre judecătorească. Concluzia care se desprinde din cuprinsul întregii decizii este aceea că, pentru a putea face comparația, este necesar ca pentru unul dintre cele două subiecte de comparație indemnizația de încadrare să fie stabilită cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, iar pentru altul nu. în unele paragrafe din decizie se desprinde indirect această concluzie, însă în paragraful 33 este menționat acest lucru în mod expres. Relevante sub acest aspect sunt următoarele pasaje din decizia Curții Constituționale:

"17. Așadar, Curtea reține că, la momentul pronunțării prezentei decizii, există magistrați și personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18% stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, iar ordonatorul de credite a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens, magistrați și personal asimilat care beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18% stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr. 10/2007, iar ordonatorul de credite nu a emis ordine de salarizare corespunzătoare în acest sens și magistrați și personal asimilat care nu beneficiază de hotărâri judecătorești prin care li s-a stabilit dreptul de a avea inclus în indemnizație cei 18%, stabiliți prin Ordonanța Guvernului nr. 10/2007.

1

alin. (1/2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015, introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, se iau în considerare numai drepturile salariale prevăzute în actele normative privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice și nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, norma criticată stabilește, în mod indirect, că nu sunt recunoscute hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Astfel, chiar dacă o parte dintre magistrații care beneficiază de aceste hotărâri judecătorești au deja în plată majorarea indemnizației de încadrare, faptul că textul criticat prevede că, la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul instituției sau autorității publice, nu se includ drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești conduce la concluzia că, deși o parte dintre magistrați și din personalul asimilat au obținut majorarea indemnizației de încadrare, aceasta nu este recunoscută la stabilirea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare.

Având în vedere că din considerentele enunțate la par. 22 și 25 în decizia Curții Constituționale nr. 794/2016 rezultă că egalizarea se face începând cu luna august 2016 și are în vedere hotărârile judecătorești aflate în plată și care au determinat deja majorarea indemnizației de încadrare, precum și faptul ca nu s-a făcut dovada că la data de 9.04.2015 erau în plată drepturi salariale calculate cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, a solicitat recurenta admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea acțiunii formulate.

Intimata I. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând criticile invocate în recurs, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Din probele administrate la dosarul cauzei rezultă că, la data formulării cererii de chemare în judecată, reclamanții aveau calitatea de personal auxiliar de specialitate și personal conex în cadrul Tribunalului Neamț - Judecătoria Roman.

Prin Decizia nr. 18/I/A/1, emisă de Curtea de Apel Bacău la 3.02.2017, s-a prevăzut: art. 1- începând cu data de 1.08.2016, personalul conex beneficiază de un salariu de bază brut stabilit prin acordarea sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și de confidențialitate de 15%; art. 2 - începând cu 1.10.2016, personalul auxiliar de specialitate și conex beneficiază de un salariu de bază brut lunar stabilit prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 la care se adaugă 10% prevăzută de legea 293/2015; art. 3 - deciziile de stabilire a drepturilor individuale se vor emite ulterior adoptării grilelor de salarizare unice la nivelul autorității judecătorești; art. 5 - plata drepturilor salariale cuvenite prin includerea valorii de referință sectorială de 445,5 începând cu 1.01.2016 se va face până la 10.03.2016.

Prin Decizia nr. 19/I/A/1din 14.02.2017 se rectifică art. 4 și 5 din Decizia nr. 18, în sensul că plata drepturilor salariale cuvenite prin includerea valorii de referință sectorială de 445,5 începând cu 1.01.2017 se va face până la 10.03.2017.

Prin Decizia nr. 23/I/A/1 din 20.02.2017 s-a stabilit că, începând cu 1.08.2016, personalul conex beneficiază de un salariu de bază brut stabilit prin acordarea sporurilor de risc și suprasolicitare neuropsihică de 50% și de confidențialitate de 15%, conform tabelului anexat.

Prin Decizia nr. 26/I/A/1 din 20.02.2017 s-a stabilit că, începând cu 1.08.2016, personalul auxiliar de specialitate și conex va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, conform anexei atașate.

Prin Decizia nr. 29/I/A/1 din 20.02.2017 s-a stabilit că, începând cu 1.09.2016, personalul auxiliar de specialitate și conex va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, conform anexei atașate.

Prin Decizia nr. 32/I/A/1 din 20.02.2017 s-a stabilit că, începând cu 1.10.2016, personalul auxiliar de specialitate și conex va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază, calculat prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 la care se adaugă 10%, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, conform anexei atașate.

Prin Decizia nr. 35/I/A/1 din 20.02.2017 s-a stabilit că, începând cu 1.11.2016, personalul auxiliar de specialitate și conex va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază, calculat prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 la care se adaugă 10%, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, conform anexei atașate.

Prin Decizia nr. 38/I/A/1 din 20.02.2017 s-a stabilit că, începând cu 1.12.2016, personalul auxiliar de specialitate și conex va fi salarizat la nivelul maxim al salariului de bază, calculat prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 la care se adaugă 10%, pentru fiecare funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție, conform anexei atașate.

Reclamanții au formulat contestație împotriva deciziilor nr. 23/I/A/1, 26/I/A/1, 29/I/A/1, 32/I/A/1, 35/I/A/1, 38/I/A/1, respinsă prin Hotărârea nr. 24/31.03.2017 emisă de Colegiul de conducere al Curții de Apel.

Prin cererea de chemare în judecată formulată, reclamanții au solicitat anularea în parte a deciziilor menționate și obligarea pârâtului la modificarea deciziilor emise, în sensul includerii în indemnizația de încadrare brută lunară a valorii de referință sectorială de 405 RON, începând cu data de 9 aprilie 2015, cu majorarea de 10% prevăzută de Legea nr. 293/2015;

Instanța de fond a făcut în mod corect aplicarea art. 1 din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, astfel cum a fost modificat și completat prin Legea nr. 71/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, potrivit căruia: "(1) în anul 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menține la același nivel cu cel ce se acordă pentru luna decembrie 2014 în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții și nu se aplică valoarea de referință și coeficienții de ierarhizare corespunzători claselor de salarizare prevăzuți în anexele la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, ca modificările ulterioare. (2) In anul 2015, cuantumul sporurilor, indemnizațiilor, compensațiilor și al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut, solda lunară brută/salariul lunar brut, indemnizația brută de încadrare se menține la același nivel cu cel ce se acorda personalului plătit din fonduri publice pentru luna decembrie 2014, în măsura în care personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții. (...) (5

1

) Prin excepție de la prevederile alin. (1) și (2), personalul din aparatul de lucru al Parlamentului și din celelalte instituții și autorități publice, salarizat la același nivel, precum și personalul din cadrul Consiliului Concurenței și al Curții de Conturi, inclusiv personalul prevăzut la art. 5 din aceste instituții, care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mici decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, va fi salarizat la nivelul maxim dacă îsi desfășoară activitatea în aceleași condiții.".

În considerarea efectului obligatoriu al dezlegării date de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin Decizia nr. 23/2016, în mod corect a constatat instanța de fond că dispozițiile art. 1 alin. (5)

1

din O.U.G. nr. 83/2014 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2015, precum și alte măsuri în domeniul cheltuielilor publice, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 71/2015, se aplică și reclamanților din prezenta cauză, în condițiile în care beneficiază de un cuantum al salariilor de bază și al sporurilor mai mic decât cele stabilite la nivel maxim în cadrul aceleiași instituții sau autorități publice pentru fiecare funcție/grad/treaptă și gradație, astfel că sunt îndreptățiți la emiterea ordinelor de încadrare salarială cu luarea în considerare a nivelului maxim al salariilor de bază și al sporurilor pentru funcții similare.

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 794/15.12.2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 1029 din 21 decembrie 2016, a fost admisă excepția de neconstituționalitate și s-a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice în anul 2016, prorogarea unor termene, precum și unele măsuri fiscal-bugetare sunt neconstituționale.

A reținut Curtea Constituțională, cu privire la neconstituționalitatea art. 3

1

alin. (1^2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2016), că "nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare", la care se face egalizarea prevăzută de art. 3

1

alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2015 (introdus prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 20/2016), trebuie să includă și drepturile stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești. Așadar, personalul care beneficiază de aceleași condiții trebuie să fie salarizat la nivelul maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare din cadrul aceleiași categorii profesionale și familii ocupaționale, indiferent de instituție sau autoritate publică.

Cum, prin Decizia nr. 794/15.12.2016, Curtea Constituțională a României a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 3

1

alin. (1^2) din O.U.G. nr. 57/2015 sunt neconstituționale, instanța de fond a reținut considerentele acestei decizii în motivarea hotărârii, fiind corect raționamentul juridic în aplicarea textelor de lege, cu respectarea perioadei de reglementare a fiecăreia din acestea, de la data intrării în vigoare.

Astfel, în mod corect s-a reținut obligația de a se proceda, din data de 09.04.2015, la o încadrare la nivel maxim sub aspectul indemnizației cuvenite, respectiv prin recunoașterea unei valori de referință sectoriale de 405 RON. Instanța de fond a avut în vedere că prin sentința civilă nr. 48/13.01.2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia civilă nr. 2369/22.06.2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, încă de la data de 09.04.2015 se aflau în plată indemnizații de încadrare stabilite prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON, aspect care reiese din actele depuse la dosar de reclamanți.

De asemenea, în mod corect instanța de fond a avut în vedere că, potrivit art. 1

1

din Legea nr. 293/2015, prin excepție de la prevederile art. 1 alin. (1), începând cu data de 1 decembrie 2015, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare de care beneficiază personalul prevăzut în anexele acestei legi, respectiv anexa nr. VI - Familia ocupațională de funcții bugetare "Justiție", se majorează cu 10% față de nivelul acordat pentru luna noiembrie 2015.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că prima instanță în mod corect a reținut că valoarea sectorială în raport de care trebuie calculate drepturile salariale ale reclamanților este de 405 RON, majorată cu 10% de la data de 1 decembrie 2015, sentința recurată fiind pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâta Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței civile nr. 875 din 28 februarie 2018 a Curții de Apel București – secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iulie 2020.