ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4197/2020

Ședința publică din data de 9 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 15 mai 2017, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, astfel cum a fost completată prin cererea depusă la 4 iulie 2017, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Bacău, Curtea de Apel Bacău și Ministerul Justiției, au formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 24/31.03.2017, adoptate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău, solicitând:

- modificarea anexelor menționate în Decizia nr. 32/I/AI/20.02.2017, în sensul recalculării salariilor conform grilei unice de salarizare aplicate la nivelul parchetelor;

- recalcularea și plata diferențelor dintre venitul calculat potrivit valorii de referință sectorială aflată în plată la nivel național, respectiv 405 RON, și venitul efectiv plătit, ce s-a raportat la o valoare de referință sectorială de 305 RON, retroactiv, începând cu data de 9 aprilie 2015, la zi și în continuare, până la încetarea raportului de serviciu al fiecărui reclamant, la nivelul maxim al salariului de bază aflat în plată în cadrul familiei ocupaționale "Justiție" pentru fiecare funcție, grad, gradație și vechime în funcție și specialitate, dacă personalul își desfășoară activitatea în aceleași condiții, diferențe ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și plata dobânzii legale penalizatoare aferente, de la data scadenței fiecărui venit lunar până la data plății efective.

Prin sentința civilă nr. 3979 din 26 octombrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Justiției în ceea ce privește capătul al doilea al cererii și a respins acest petit ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

(ii) a admis cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U., V., W., X., Y., Z., AA., BB., CC., DD., EE., FF., GG., HH., II., JJ., KK., LL., MM., NN., OO., PP., QQ., RR., SS., TT., UU., VV., WW., XX., YY., ZZ., AAA., BBB., CCC., DDD., EEE. și FFF., în contradictoriu cu pârâții Tribunalul Neamț, Colegiul de Conducere al Curții de Apel Bacău și Curtea de Apel Bacău;

(iii) a anulat Hotărârea nr. 24/31.03.2017, adoptată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău și, în consecință, a admis contestația formulată împotriva Deciziei nr. 32/I/AI/20.02.2017 și a obligat Curtea de Apel Bacău, prin președinte, să emită o nouă decizie, prin care să stabilească drepturile salariale ale reclamanților, începând cu data de 09.04.2015, cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON, majorată cu 10% în condițiile Legii nr. 293/2015;

(iv) a obligat pârâtul Tribunalul Neamț să plătească reclamanților diferențele salariale rezultate în urma emiterii deciziei menționate mai sus, diferențe calculate începând cu data de 09.04.2015, care vor fi actualizate cu indicele de inflație la data plății și pentru care se va acorda și dobânda legală, calculată de la scadență și până la data plății integrale.

Împotriva sentinței civile nr. 3979 din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Curtea de Apel Bacău, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, pârâta a susținut că sentința atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a regimului juridic al nulităților și cu interpretarea greșită a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016.

Astfel, instanța de fond a reținut incidența în cauză a sentinței civile nr. 48/13.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, definitivă la data de 22.06.2017, prin care Consiliul Superior al Magistraturii a fost obligat să emită dispoziții de încadrare cu luarea în considerare a valorii de referință sectoriale de 405 RON, începând cu data de 09.04.2015. Însă această sentință a rămas definitivă după data emiterii hotărârii colegiului de conducere contestate în cauză, iar cauzele de nulitate nu pot fi decât anterioare sau concomitente emiterii actului.

Sentința civilă nr. 48/13.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, nu poate fi avută în vedere și dintr-o altă perspectivă, și anume în raport de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016, din care rezultă că egalizarea se face începând cu luna august 2016 și are în vedere hotărârile judecătorești aflate în plată, astfel cum rezultă din considerentele nr. 17, 25 și 33 din această decizie. În cauză nu s-a făcut dovada că, la data de 09.04.2015, erau în plată drepturi salariale calculate cu luarea în considerare a valorii de referință sectorială de 405 RON.

Intimații-reclamanți și intimații-pârâți nu au depus întâmpinări în dosarul instanței de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. (în ale cărui dispoziții se încadrează criticile formulate prin prezenta cale de atac), Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin recurs, pârâta a formulat critici sub aspectul aplicării în cauză a sentinței civile nr. 48/13.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, pe care instanța de fond a apreciat-o a fi un reper al existenței în plată, la data de 09.04.2015, a unor drepturi salariale calculate prin raportare la valoarea de referință sectorială de 405 RON. A apreciat recurenta-pârâtă că această sentință nu poate fi valorificată în cauză și nu poate constitui temei de nulitate a hotărârii colegiului de conducere, întrucât a rămas definitivă ulterior emiterii acestei hotărâri, și, totodată, aplicarea sa este contrară considerentelor Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016.

Înalta Curte va respinge aceste critici, ca nefondate, apreciind că instanța de fond a reținut în mod corect că soluția definitivă dispusă în dosarul nr. x/2016 produce efecte la data pronunțării sentinței recurate.

Este de necontestat că, la data emiterii Hotărârii nr. 24/31.03.2017, adoptată de Colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău, sentința civilă nr. 48/13.10.2017 nu avea caracter definitiv, însă recurenta-pârâtă invocă în mod greșit principiile și efectele instituției nulității, ignorând împrejurarea că această sentință, precum și decizia prin care a rămas definitivă, s-au întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 71/2015 și Deciziilor Curții Constituționale nr. 83/2014 și nr. 749/2016, în interpretarea cărora au concluzionat că valoarea de referință sectorială ce trebuie avută în vedere în cadrul familiei ocupaționale "Justiție", începând cu data de 09.04.2015, este de 405 RON. Așadar, Curtea de Apel București și Înalta Curte de Casație și Justiție au procedat la aplicarea adecvată a prevederilor legale incidente în materia salarizării personalului din justiție, iar considerentele acestor hotărâri judecătorești, chiar dacă au căpătat caracter definitiv după emiterea hotărârii colegiului de conducere contestată în cauză, au fost corect valorificate de instanța de fond în analiza de legalitate a actelor contestate, având în vedere regimul drepturilor salariale, examinat în ambele cauze.

Obiectul prezentei cauzei, ca și cel al dosarului nr. x/2016, vizează înlăturarea inechităților salariale invocate de reclamanți în raport cu alte persoane din cadrul aceleiași familii ocupaționale, iar soluția și considerentele hotărârilor judecătorești pronunțate în cauza nr. 8216/2/2016, referitoare la aplicarea normelor legale incidente în materia salarizării într-o situație litigioasă similară, în care s-a stabilit că indemnizațiile de încadrare trebuie calculate prin luarea în considerare a unei valori de referință sectorială de 405 RON, confirmă concluzia nelegalității actului administrativ emis de colegiul de conducere al Curții de Apel Bacău în prezenta cauză.

Așadar, criticile recurentei-pârâte sunt nefondate cu privire la momentul la care operează cauza de nulitate, întrucât greșita interpretare și aplicare a legii s-a produs chiar la data emiterii hotărârii colegiului de conducere, cauza de nulitate fiind contemporană actului administrativ contestat.

De altfel, Înalta Curte constată că recurenta-pârâtă nu a contestat considerentele instanței de fond, prin care s-a reținut că o corectă aplicare a dispozițiilor Legii nr. 71/2015 înseamnă utilizarea valorii de referință sectorială de 405 RON (a se vedea în acest sens paragrafele 3-4 din pagina 12 a sentinței recurate). Contestarea acestei valori de referință sectorială de către pârâtă s-a circumscris doar împrejurării valorificării de către instanța de fond a sentinței civile nr. 48/13.10.2017, iar nu și modalității de interpretare și aplicare a prevederilor legale, care au condus prima instanță la aceeași concluzie cu cea susținută de instanțele care au soluționat dosarul nr. x/2016.

Argumentele anterior expuse sunt susținute și de considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 794/2016. Potrivit considerentelor 26-32 din această hotărâre (citate in extenso în cuprinsul sentinței recurate), forul constituțional a reținut că hotărârile judecătorești prin care s-a recunoscut majorarea indemnizației de încadrare a magistraților reclamanți în cauzele respective au aplicabilitate generală, întrucât prin acestea nu s-au recunoscut anumite drepturi în baza unor situații de fapt particulare, ci s-au interpretat norme de lege cu aplicabilitate generală. În continuare, Curtea Constituțională a stabilit că efectul constatării neconstituționalității art. 3

1

alin. (1)

2

din O.U.G. nr. 57/2015, introdus prin O.U.G. nr. 43/2016, îl reprezintă calcularea nivelului maxim al salariului de bază/indemnizației de încadrare la care se face egalizarea prin includerea drepturilor stabilite sau recunoscute prin hotărâri judecătorești (considerentul 32).

Prin urmare, însăși instanța de control constituțional a stabilit modalitatea în care se va face aplicarea dispozițiilor legale, consecutiv constatării caracterului neconstituțional al normelor cu examinarea cărora a fost învestită, în sensul extinderii beneficiilor recunoscute prin hotărâri judecătorești individuale întregii categorii profesionale și familii ocupaționale, aceasta fiind unica modalitate de înlăturare a inechităților constatate în sistemul de salarizare a personalului bugetar.

Trebuie subliniat că decizia Curții Constituționale consacră soluția adoptată prin Legea nr. 71/2015, clarificările aduse fiind de natură să susțină aplicarea legii menționate în forma intrată în vigoare la data de 9 aprilie 2015. Instanța de contencios constituțional nu a făcut decât să elimine disparitățile de interpretare, fără să introducă un nou criteriu de calcul al indemnizațiilor. Astfel, în cuprinsul paragrafului 21, Curtea Constituțională a reținut că soluția legislativă a egalizării indemnizațiilor la nivel maxim s-a adoptat începând cu Legea nr. 71/2015, care a intrat în vigoare la 9 aprilie 2015.

Prin urmare, sunt nefondate criticile pârâtei cu privire la greșita aplicare a considerentelor deciziei forului constituțional, ale cărei dispoziții sunt evident în favoarea egalizării, de la data de 09.04.2015, a indemnizațiilor de încadrare în raport de aceeași funcție, grad/treaptă, gradație, vechime în funcție sau în specialitate, indiferent dacă acestea sunt recunoscute prin hotărâri judecătorești doar pentru o parte din personalul angajat în domeniul justiției. Cum în cauză s-a făcut dovada că, prin sentința civilă nr. 48/13.10.2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2016, s-a recunoscut valoarea de referință sectorială de 405 RON la nivelul ordonatorului de credite Consiliul Superior al Magistraturii, începând cu data de 09.04.2015, această valoare de referință trebuie avută în vedere și cu privire la reclamanți, o altă soluție fiind de natură a menține inechitățile salariale, doar pe considerentul formal al lipsei caracterului definitiv al acestei sentințe la data emiterii hotărârii colegiului de conducere al Curții de Apel Bacău.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Curtea de Apel Bacău împotriva sentinței civile nr. 3979 din 26 octombrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 septembrie 2020.