ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 217/2022

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 30 octombrie 2018, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău și Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au formulat plângere împotriva Hotărârii nr. 8/17.09.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, primită la data de 28.09.2018 de personalul auxiliar de specialitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, prin care s-au respins contestațiile formulate împotriva Deciziei nr. 55/22.06.2018, solicitând:

- desființarea Hotărârii nr. 8/17.09.2018 a Colegiului de conducere al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- revocarea Deciziei nr. 55/22.06.2018, emisă de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău;

- emiterea unei noi decizii, care să dispună calcularea drepturilor salariale prin luarea în considerare a salariului de bază prevăzut în Cap. II din Anexa nr. V la Legea - cadru nr. 153/2017, corespunzător nivelului de parchet, vechimii în muncă și în funcție, prin luarea în considerare a valorii de referință de 463,50 RON, la care să se adauge corect sporurile prevăzute de art. 4 și art. 5 din Cap. VIII al Anexei V la aceeași lege.

Prin sentința civilă nr. 754 din 28 februarie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, respingând în consecință cererea de chemare în judecată formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție;

(ii) a respins în rest cererea de chemare în judecată, formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 754 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs reclamantele C., A. și B., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, cu consecința admiterii acțiunii.

Prin întâmpinările depuse în dosarul instanței de recurs, intimații-pârâți Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:

"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."

Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 754 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentelor-reclamante la data de 2 mai 2019, conform dovezilor de înmânare aflate la dosarului instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, începea să curgă de la acest moment și se împlinea la data de 20 mai 2019, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 184 din C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost depusă prin poșta electronică la data de 21 mai 2019, fiind trimisă și prin poșta militară, la o dată neprecizată, recepționată la instanța de fond și înregistrată la data de 24 mai 2019 .

Având în vedere lipsa mențiunii, de pe plicul trimis prin poșta militară, a datei la care a fost expediată cererea de recurs, Înalta Curte a citat recurentele-reclamante, la data de 17 decembrie 2021, cu mențiunea de a prezenta dovezi referitoare la data expedierii recursului, dovezi care nu au fost depuse până la termenul de judecată acordat. Prin urmare, în lipsa acestei dovezi, recursul este considerat a fi declarat la data de 24 mai 2019, dată la care a fost înregistrat la instanța de fond

Prin urmare, Înalta Curte constată că atât recursul declarat prin poșta electronică, cât și cel declarat prin poșta militară, au fost depuse în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, la data de 21 mai 2019, respectiv 24 mai 2019, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 20 mai 2019.

Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului și va respinge recursul declarat de reclamanții C., A. și B., ca tardiv formulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului.

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanții C., A. și B. împotriva sentinței civile nr. 754 din 28 februarie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 ianuarie 2022.