ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3661/2023

Ședința publică din data de 29 iunie 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin decizia nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admis recursul formulat de pârâta Regia Națională a Pădurilor Romsilva R.A. împotriva sentinței nr. 23 din 13 februarie 2020 a Curții de Apel Suceava, secția contencios administrativ și fiscal.

A fost casată în parte sentința atacată.

A fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A., ca neîntemeiată.

A fost menținută în rest sentința atacată.

Prin calea de atac extraordinară declarată împotriva deciziei nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, contestatorul A. a invocat incidența prevederilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

A susținut contestatorul că motivarea instanței de recurs vizează un lucru care nu s-a cerut, verificarea legalității tradiției facultății din Brașov, în detrimentul celei din Suceava, ca și criteriu de discriminare, în sensul O.G. nr. 137/2000.

Astfel, completul de recurs a validat o nouă discriminare determinată de tradiția facultății, care a favorizat absolvenții Facultății de Silvicultură din Brașov, criteriu apreciat ca fiind obiectiv de instanță.

A mai susținut contestatorul că soluționarea căii de atac, fără verificarea chestiunilor vizând timbrajul, este consecința unei erori materiale în sensul dispozițiilor art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ.

A menționat că soluția de admitere a recursului este în contradicție cu celelalte soluții pronunțate în dosare similare. A invocat efectul pozitiv al lucrului judecat instituit prin dispozițiile art. 431 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin întâmpinare, intimata Regia Națională a Pădurilor - Romsilva a solicitat respingerea contestației în anulare ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

A susținut intimata că, prin intermediul contestației formulate, petentul își exprimă nemulțumirea față de decizia instanței de recurs, criticând soluția în ceea ce privește fondul problemei. Contestația în anulare promovată este, de fapt, un recurs deghizat, reclamantul invocând efectul pozitiv al lucrului judecat la punctul I și motivele de nelegalitate ale organizării concursului la punctul II.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare formulate în cauză

Examinând contestația în anulare prin prisma motivelor invocate și a înscrisurilor aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

II.1 Argumente de fapt și de drept relevante

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., conform căruia: "Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când …. dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale."

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Ipoteza textului invocat de contestator vizează numai erorile materiale cu caracter procedural, care să fi condus la pronunțarea unei soluții greșite, erori comise prin confundarea unor elemente sau date materiale ce au legătură cu aspectele formale ale judecății, cum ar fi anularea unei cereri ca netimbrată, deși era atașată dovada achitării taxei de timbru, greșita respingere a unui recurs ca fiind tardiv formulat etc.

Fiind un text de excepție, noțiunea de "eroare materială" nu poate fi interpretată extensiv. Greșeala instanței de recurs trebuie să fie una de fapt și nu una de judecată, de apreciere a probelor ori de interpretare a dispozițiilor legale.

Acest motiv de anulare nu poate viza aspecte ce țin de judecata în fond a cauzei, constând în aprecierea greșită a probelor administrate în cauză sau interpretarea ori aplicarea greșită a unor dispoziții legale, astfel de chestiuni putându-se circumscrie, eventual, unor greșeli de judecată, care nu pot fi subsumate noțiunii de eroare materială, specifică contestației în anulare speciale.

Pornind de la aceste considerații, referitor la criticile contestatorului privind dezlegările instanței de recurs afectate de erori materiale, instanța supremă reține că, întrucât textul art. 503 din C. proc. civ. vizează exclusiv situații în care se confundă sau se omit date importante ale cauzei, textul de lege nu poate constitui temei pentru reexaminarea fondului cauzei prin prisma reaprecierii probatoriului, a situației de fapt sau a aplicării corecte a dispozițiilor legale incidente.

În speță, se constată că eroarea materială invocată de către contestator ca fiind săvârșită de instanță nu poate fi încadrată în prevederile art. 503 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., soluția criticată de acesta nu este rezultatul unei simple și evidente erori materiale, ci a modului în care instanța a înțeles să aplice dispozițiile legale în speță, contestatorul invocând, de fapt, o pretinsă eroare de judecată a instanței de recurs.

Reține Înalta Curte faptul că, atunci când pe calea contestației în anulare sunt invocate greșeli de judecată, sub pretextul că acestea ar fi greșeli materiale, se tinde la transformarea căii de atac de retractare într-o cale de atac de reformare, într-un "recurs la recurs" ceea ce este inadmisibil, contestația în anulare impunând a fi justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, securitatea raporturilor juridice având o dimensiune esențială.

Astfel, constatând că în cuprinsul motivelor contestației în anulare sunt reiterate și argumente expuse în fața instanțelor de fond și de recurs, Înalta Curte apreciază că, în realitate, contestatorul tinde să obțină o reapreciere a probelor și o rejudecare a recursului, ceea ce excede controlului realizat de instanță pe calea contestației în anulare.

O nouă apreciere a fondului cauzei contravine normelor procedurale interne, dar și jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului. În mod constant, Curtea a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; contestația în anulare nu poate avea semnificația unui "apel/recurs deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative, condiție care, în prezenta cauză, nu este realizată.

Principiul securității raporturilor juridice implică respectarea principiului res judicata, care exclude posibilitatea de desființare a unei hotărâri definitive și irevocabile în absența unui "defect fundamental" (cauza Mitrea contra României, hotărârea din 29.07.2008, cauza Lungoci contra României, hotărârea din 26.01.2006 etc).

II.2 Temeiul legal al soluției pronunțate

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 508 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 2774 din 17 mai 2022 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 29 iunie 2023.