ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3495/2020

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 București sub nr. x/2015, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, a solicitat aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie conducătorului pârâtului, pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea ordinului de reîncadrare, precum și obligarea la plata de despăgubiri – penalități de 200 euro pentru fiecare zi, până la reîncadrarea reclamantului. Prin sentința civilă nr. 11805/30.09.2015 pronunțată de Judecătoria Sectorului 4 București în dosarul nr. x/2015, instanța a admis excepția necompetenței materiale și teritoriale a acestei instanțe, invocată de pârât prin întâmpinare, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea. Prin încheierea nr. 90 din 25 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. x/2015, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, ca nefondată. Prin decizia civilă nr. 359/03.05.2017 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 90 din 25 mai 2016 pronunțată de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015. Prin decizia civilă nr. 355/30.01.2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis recursul, s-a casat Decizia nr. 359/3.05.2017 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a trimis cauza spre rejudecare, reținându-se că în mod greșit a soluționat curtea de apel calea de atac ca instanță de apel, iar nu de recurs. Prin încheierea de ședință din data de 29.05.2019 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de dezlegările date de instanța de recurs, s-a dispus calificarea căii de atac exercitată împotriva încheierii de ședință nr. 90/2016 a Tribunalului Vîlcea ca fiind recurs și, în baza art. 457 alin. (4) C. proc. civ., a fost acordat un termen de judecată suplimentar în vederea depunerii de motive de recurs.

Obiectul cererii de revizuire Prin Decizia nr. 926/24 iunie 2019, Curtea de apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii nr. 90 din data de 25 mai 2016, pronunțată de Tribunalul Vâlcea – secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2015.

Calea de atac exercitată Împotriva Deciziei nr. 926/24.06.2019 A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1, 6, 8 și 10 C. proc. civ. și art. 21 din Legea contenciosului administrativ. Referitor la art. 509 pct. 8 C. proc. civ., s-a susținut că există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin hotărârea învestită cu titlu executoriu se dispune anularea Ordinului nr. 976/2013, fiind obligat pârâtul să plătească reclamantului diferențele salariale de la retrogradare până la reîncadrare, ceea ce înseamnă anularea actului de sancționare și restabilirea stării de facto anterioară. Au fost învederate prevederile art. 1254 și următoarele C. civ., respectiv încălcarea autorității de lucru judecat conform art. 430 alin. (1) și (2) C. proc. civ., prin hotărârea atacată cu revizuire (926/2019). Prin această decizie se casează prevederile din sentința civilă nr. 2755/2014, cu încălcarea autorității de lucru judecat. Prin această hotărâre, s-a dispus anularea ordinului nr. 976 din 22.05.2013 și obligarea pârâtului să plătească reclamantului diferențele de salariu de la retrogradare până la reîncadrare. În concluzie, s-a solicitat admiterea cererii de revizuire, anularea Deciziei nr. 926/2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și aplicarea conducătorului autorității publice sau, după caz, a persoanei obligate la o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantului să i se acorde penalități în condițiile art. 906 C. proc. civ.

Hotărârea de declinare Prin Decizia nr. 1192/R-CONT din 26 septembrie 2019, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (8) C. proc. civ. (disjunsă din dosarul nr. x/2019), formulată de A., în contradictoriu cu intimatul Ministerul Muncii și Justiției Sociale, în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul Ministerul Muncii și Justiției Sociale a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca inadmisibilă. II. Considerentele Înaltei Curți asupra cererii de revizuire Examinând cererea de revizuire în raport de temeiul de drept indicat, precum și de înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține caracterul inadmisibil al căii de atac extraordinare declarate în cauză, pentru considerentele arătate în continuare. Cererea de revizuire ce a fost trimisă spre competentă soluționare de la Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal către Înalta Curte, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost întemeiată pe cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit căruia "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Revizuentul A. a formulat cerere de revizuire împotriva Deciziei nr. 926/24.06.2019 pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, în raport de existența unei hotărâri anterioare, respectiv sentința nr. 2755/29.04.2014, pronunțată în dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă. Condițiile de admisibilitate prevăzute pentru acest caz de revizuire, ce trebuie îndeplinite cumulativ, sunt următoarele. a) existența a două hotărâri definitive potrivnice, indiferent dacă prin ele s-a soluționat sau nu fondul cauzei; b) hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să existe tripla identitate de părți, obiect și cauză; c) hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; d) în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; e) să se ceară anularea celei de-a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat. Condițiile indicate trebuie îndeplinite cumulativ, iar neîndeplinirea uneia dintre condiții duce la respingerea cererii de revizuire. Totodată, întrucât revizuirea pentru contrarietate de hotărâri reprezintă constatarea cu întârziere a autorității de lucru judecat, Înalta Curte reține existența unei condiții implicite și anume ca autoritatea de lucru judecat să nu fi fost invocată în cel de-al doilea proces, ori, dacă a fost invocată, să nu fi fost soluționată de instanța de judecată. O interpretare contrară ar conduce la repunerea în discuție a unor aspecte tranșate definitiv de instanța competentă și la crearea unei căi de atac suplimentare, respectiv un "recurs la recurs". Principiul autorității de lucru judecat, ce rezultă din dispozițiile art. 1201 din C. civ., este un principiu de interes general, care corespunde necesității de stabilitate juridică, potrivit căruia ceea ce s-a hotărât într-un act de jurisdicție se consideră că exprimă adevărul și judecata nu mai poate fi reluată, fiind un principiu diriguitor deopotrivă, pentru părțile litigante și judecătorii care au decis prin hotărârea lor, în mod definitiv, asupra unui litigiu. Autoritatea de lucru judecat pune capăt, irevocabil, oricărui litigiu în care părțile au uzat deja de toate căile de atac deschise și puse la dispoziția lor de către lege. Excepția autorității de lucru judecat are la bază regula că o acțiune nu poate fi judecată decât o singură dată (non bis in idem) și impune condiția identității de acțiuni care, potrivit legii, reclamă același obiect, aceeași cauză și aceleași părți. În cauza de față, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, în raport de care se analizează motivul de revizuire invocat, se constată că acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât dosarul nr. x/2013 al Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 2755/29.04.2013, definitivă prin Decizia nr. 110/2015 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a avut ca obiect cererea reclamantului A. de anulare a Ordinului nr. 976 din 22.05.2013 și obligare a pârâtului la plata sumei de 5.000 euro reprezentând daune morale. Prin această sentință, Tribunalul Vâlcea – secția a II-a civilă a dispus anularea Ordinului nr. 976 din 22.05.2013 emis de pârâtul Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și persoanelor Vârstnice (în prezent Ministerul Muncii și Justiției Sociale) și obligarea pârâtului să plătească reclamantului diferențele de salariu de la retrogradare până la reîncadrare, respingând cererea privind plata daunelor morale. În prezenta cauză, revizuentul a solicitat a se constata că Decizia nr. 926/24.06.2019 a Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2015, încalcă autoritatea de lucru judecat stabilită prin sentința civilă nr. 2755/29.04.2013 a Tribunalului Vâlcea – secția a II-a civilă. Se constată, însă, că obiectul dosarului nr. x/2015 constă în cererea reclamantului A., formulate în contradictoriu cu Ministerul Muncii și Justiției Sociale, privind aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim pe economie conducătorului pârâtului, pentru fiecare zi de întârziere până la emiterea ordinului de reîncadrare, precum și obligarea la plata de despăgubiri – penalități de 200 euro pentru fiecare zi, până la reîncadrarea reclamantului. Așadar, nu este îndeplinită condiția triplei identități de părți, obiect și cauză, pentru a se pretinde de către revizuent încălcarea principiului autorității de lucru judecat, în condițiile în care hotărârile invocate în motivarea cererii de revizuire sunt pronunțate în cauze având obiect diferit. Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, ca inadmisibilă.