ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 224/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. 1. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.03.2023 pe rolul Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Constanța, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Finanțelor Publice:

- repararea prejudiciului cauzat reclamanților prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XL din O.U.G. nr. 130/2021 și art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022, prin care au fost prorogate succesiv drepturile reclamanților conferite de O.G. nr. 105/1999, respectiv obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu indemnizațiile neplătite începând cu luna ianuarie 2022, calculate începând cu prima indemnizație neacordată fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, respectiv încetarea aplicării dispozițiilor declarate neconstituționale, sume indexate cu rata inflației; obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente indemnizațiilor neplătite începând cu ianuarie 2022 și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

- sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XL din O.U.G. nr. 130/2021, art. II și art. III lit. b) din Legea nr. 210/2022 și art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022;

- suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate.

La data de 26.04.2023 pârâtul Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului a depus întâmpinare prin care a invocat: excepția nulității cererii pentru lipsa timbrajului; excepția nulității cererii pentru lipsa motivării acesteia; excepția inadmisibilității cererii raportat la condițiile prevăzute de art. 9 din Legea nr. 554/2004. În subsidiar, pe fondul cererii, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

La data de 28.04.2023 pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin mandatar Administrația Județeană a Finanțelor Fublice Constanța, a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Finanțelor.

La data 03.05.2023, pârâta Casa Județeană de Pensii Constanța a depus întâmpinare prin care a solicitat, față de capătul de cerere privind sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XL din O.U.G. nr. 130/2021, art. II și art. III lit. B) din Legea nr. 210/2022 și art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022, respingerea acestuia ca inadmisibil; raportat la cererea de chemare în judecată privind obligarea pârâtei la punerea în plată a indemnizației prevăzute de art. 3

1

din O.U.G. nr. 105/1999 începând cu data de 01.01.2022, a solicitat respingerea acțiunii ca inadmisibilă, având în vedere modificările succesive privind data de acordare și plată a acestor drepturi.

2.1. Prin sentința civilă nr. 145 din 19 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., T., M., N., O., P., Q., R., S., în contradictoriu cu pârâții Casa Județeană de Pensii Constanța, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Finanțelor Publice, către Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ si fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanța a reținut că prin cererea dedusă judecății reclamanții au solicitat repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XL din O.U.G. nr. 130/2021 și art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022, prin care au fost prorogate succesiv drepturile reclamanților conferite de O.G. nr. 105/1999, respectiv obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu indemnizațiile neplătite începând cu luna ianuarie 2022, calculate începând cu prima indemnizație neacordată fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, respectiv încetarea aplicării dispozițiilor declarate neconstituționale, sume indexate cu rata inflației; obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente indemnizațiilor neplătite începând cu ianuarie 2022 și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

În drept, reclamanții au indicat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Instanța a reținut dispozițiile legale astfel invocate și art. 95 C. proc. civ. referitoare la competența tribunalelor, precum și faptul că legea specială (Legea nr. 554/2004) nu prevede că acțiunile de felul celei de față se judecă de către curțile de apel, iar pe de altă parte, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu reglementează competența curții de apel în soluționarea acțiunii împotriva ordonanțelor Guvernului, ci arată doar că persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ.

A mai reținut că instanța competentă se determină potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, care la alin. (1) prevede competența materială a curții de apel în soluționarea litigiilor privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și a celor care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON; că litigiul nu privește un act administrativ emis sau încheiat de autoritățile publice centrale și, chiar dacă titlul art. 9 din Legea nr. 554/2004 este Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului, obiectul litigiului nu este reprezentat de anularea/constatarea neconstituționalității unui act administrativ emis de o autoritate publică centrală – Guvernul României.

Așa cum rezultă din Decizia nr. 660/2007 a Curții Constituționale, care a constatat că dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 sunt neconstituționale în măsura în care permit ca acțiunea introdusă la instanța de contencios administrativ să aibă ca obiect principal constatarea neconstituționalității unei ordonanțe sau a unei dispoziții dintr-o ordonanță, atunci când obiectul acțiunii principale introduse la instanța de judecată este constatarea neconstituționalității unei ordonanțe simple sau ordonanțe de urgență a Guvernului ori a unor dispoziții din aceasta, excepția de neconstituționalitate este transformată într-o veritabilă acțiune directă, pierzându-și natura sa de excepție, înțeleasă ca un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății.

Așadar, a reținut că obiectul acțiunii nu poate fi apreciat ca fiind reprezentat de constatarea neconstituționalității (nelegalității lato sensu) a celor două ordonanțe de urgență, și nu este reprezentat nici de obligarea autorității publice centrale să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă, ci obiectul litigiului este reprezentat de acordarea unor despăgubiri, conform art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, astfel că este aplicabilă norma de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privitoare la taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, respectiv în raport de criteriul valoric, chiar dacă obiectul cererii este obligarea la despăgubiri și nu anularea unui act administrativ evaluabil.

Curtea de apel a mai reținut că în speță, cuantumul provizoriu al despăgubirilor solicitate de reclamanți nu atinge cuantumul stabilit de legea specială pentru a atrage competența materială a Curții de Apel Constanța.

2.2. Prin sentința nr. 1449 din 13.11.2023, Tribunalul Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal în vederea soluționării acestuia.

În considerentele sentinței a reținut că în speță reclamanții urmăresc obligarea unei autorități publice centrale (Guvernul României) la plata unei sume de bani cu titlu de despăgubiri egale cu sumele reținute începând cu ianuarie 2022 din pensiile reclamanților.

S-a mai reținut că prin cererea de chemare în judecată s-a invocat și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 130/2021 și că, deși reclamanții au chemat în judecată și Casa Județeană de Pensii Constanța, nu au formulat pretenții în legătură cu această instituție, necontestând acte emise de aceasta.

De asemenea, Tribunalul Constanța a reținut aplicabilitatea în cauză a normei de competență de la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și faptul că Guvernul României reprezintă o autoritate publică centrală, motiv pentru care competența de soluționare a cauzei aparține curții de apel.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamanții se consideră vătămați de aplicarea prevederilor art. XL din O.U.G. nr. 130/2021 și art. XXI din O.U.G. nr. 168/2022, solicitând încetarea aplicării dispozițiilor declarate neconstituționale și acordarea sumelor reținute nelegal, indexate cu rata inflației; obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente indemnizațiilor neplătite începând cu ianuarie 2022 și până la acoperirea integrală a prejudiciului, cererea de chemare în judecată fiind întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ declarat neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării prejudiciului, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Potrivit dispozițiilor art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004: "(4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (…).

(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

De asemenea, prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze cauza, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorității pârâte (autoritate publică centrală) la plata de despăgubiri și la încetarea vătămării produse prin actul nelegal, fără a privi aspecte în legătură cu impozite, taxe, contribuții, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte, iar competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamanții.

În consecință, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate

În consecință, pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., T., M., N., O., P., Q., R., S. și pârâții Casa Judeteana de Pensii Constanța, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Ministerul Finantelor Publice, în favoarea Curții de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 17 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.