ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1076/2024

Ședința publică din data de 23 februarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 111 din 8 iunie 2023, Curtea de Apel Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța, în favoarea Tribunalului Constanța – secția contencios administrativ și fiscal.

Învestit prin declinare, Tribunalul Constanța – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1479 din 16 noiembrie 2023, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, invocată din oficiu, a declinat judecarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, a constatat invit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Ivindu-se conflictul negativ de competență a fost sesizată, în baza art. 135 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte constată că, în cauză, competența de soluționare a litigiului aparține Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

Competența materială a instanței de contencios administrativ și fiscal este reglementată de dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.".

Înalta Curte constată că reclamantul, apreciind că dispozițiile art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termen, precum și modificarea și completarea unor acte normative, sunt neconstituționale, a solicitat instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime rezultată din aplicarea dispozițiilor neconstituționale, în baza cărora afirmă că veniturile sale din pensie au fost diminuate începând din data de 01.10.2022 cu cota de 10 % aplicată la valoarea ce depășește suma de 4.000 de RON, să se dispună repararea prejudiciului suferit ca urmare a adoptării unei ordonanțe contrare Constituției, respectiv să oblige pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța să restituie sumele reținute, actualizate cu indicele de inflație, împreună cu dobânda legală aferentă și să oblige pârâtul Guvernul României să asigure fonduri pentru repararea prejudiciul suferit ca urmare a adoptării și aplicării ordonanței neconstituționale.

Despăgubirile solicitate sunt determinate de intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, care a diminuat cuantumul pensiei, sens în care, în temeiul art. 9 Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, s-a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și modificarea și completarea unor acte normative, prin raportare la dispozițiile art. 44, 47, 115, 125 și 56 din Constituția României.

În raport de obiectul litigiului și cauza acțiunii, astfel cum au fost stabilite de reclamant prin cererea de chemare în judecată, competența materială a primei instanțe se analizează în funcție de rangul autorității, și nu prin raportare la criteriul valoric, întrucât instanța este chemată să stabilească prejudiciul produs reclamantului prin adoptarea și aplicarea unei ordonanțe neconstituționale, și nu să se pronunțe cu privire la o contribuție nedatorată conform art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală. Simplu fapt că ordonanța neconstituțională reglementează măsuri privind contribuțiile de asigurări sociale de sănătate nu schimbă criteriul după care se analizează competența materială, instanța fiind ținută de limitele învestirii.

Un argument în plus îl reprezintă minuta ședinței judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 16 octombrie 2023, potrivit căreia: instanța competentă să judece acțiunile privind repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, este curtea de apel de la domiciliul reclamantului – secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere scopul urmărit de reclamanți prin introducerea acestor cereri, obiectul acțiunii constând în obligarea autorității pârâte (autoritate centrală) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării.

În consecință, având în vedere considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.