ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3943/2024
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3943/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)
Ședința publică din data de 18 septembrie 2024
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 29.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, prin care a solicitat:
Obligarea pârâtei la anularea în parte a deciziei de pensie, calculate în temeiul prev. O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unei noi decizii din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionării și până la data emiterii unei noi decizii de pensie emisă în mod legal, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră nelegal aplicată în decizia sa de pensie și neconstituțională în ansamblul ei (în special art. VII) (asemeni art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018)
Obligarea pârâtei să efectueze operațiunea administrativă de revizuire/actualizare (inclusiv în evidențele sale) a pensiei militare de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. NR. 59/2017 (neconstituțională) în ansamblul său (în special art. VII) și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin aplicarea actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) de la data nașterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentei cereri de chemare in judecată.
Obligarea pârâtei să îi restituie sumele reținute din pensie la care erau îndreptățiți conform Legii nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, cât si prin creșterea cuantumului, prin aplicarea prevederilor actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) dacă nu interveneau modificările aduse neconstituțional de către O.U.G. nr. 59/2017 și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018 asupra prevederilor de la art. 60, din Legea 223/2015 (forma inițială nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 si art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018) de la data nașterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentului dosar.
Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctul nr. 3 și actualizarea acestora cu indicele de inflație, pe toată perioada de referință.
Să fie admisă cererea de sesizare a CCR cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său (în special art. VII) și a art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 (care repetă art. VII din O.U.G. nr. 59/2017)
Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1 Prin sentința civilă nr. 1266/12.04.2024 a fost admisă excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, secția I civilă și declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Pentru a pronunța această soluție tribunalul a apreciat că speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, astfel că este competentă a soluționa cauza instanța de contencios administrativ.
2.2. Prin sentința civilă nr. 193 din data de 3 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal invocată în acțiunea în contencios administrativ și fiscal și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Constanța, secția I civilă.
S-a suspendat judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal și s-a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
Pentru a dispune astfel curtea de apel a reținut că raportul juridic dedus judecății vizează dreptul la pensie al reclamantului, drept în legătură cu care se pretinde în cererea de chemare în judecată că a fost afectat, iar nu un raport juridic de drept administrativ, fiind astfel incidente dispozițiile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 nereprezentând temeiul acțiunii.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție.
3.1. Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, secția I civilă pentru următoarele considerente:
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.
Pentru identificarea instanței competente după materie este esențial de stabilit obiectul cererii de chemare în judecată.
Prin cererea formulată de reclamant s-a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziilor de pensionare emise de pârâtă și calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de pensionare din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii și până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituțională în tot ansamblul ei.
Înalta Curte constată că reclamantul a învestit instanța de litigii de muncă și asigurări sociale cu un litigiu izvorât dintr-un raport juridic de prestații sociale, devenind astfel aplicabile, pentru stabilirea instanței competente, prevederile art. 100-103 din Legea nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, în conformitate cu care:
"Art. 100 Jurisdicția în sistemului pensiilor militare de stat se realizează prin tribunale și curți de apel. Art. 101 Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale. Art. 102 Cererile îndreptate împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul. Art. 103 Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel."
Reține Înalta Curte că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acțiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, aceste prevederi speciale reținute din oficiu de tribunal (art. 9 din Legea nr. 554/2004) neputând fi extinse prin analogie la orice litigii privind stabilirea dreptului de pensie urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2017, cu atât mai mult cu cât reclamantul solicită să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin actele individuale subsecvente ordonanței Guvernului, care sunt emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului de Interne.
De asemenea, doar împrejurarea că reclamantul a înțeles să solicite și sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 o excepție de neconstituționalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul oricăror instanțe de judecată.
Dând astfel eficiență principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate și obiectul acțiunii de față, Înalta Curte apreciază este competentă să soluționeze cauza în primă instanță secția specializată în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului Constanța.
3.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă (cauză de asigurări sociale).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.