ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4102/2024

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la 13.09.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E. și F. au formulat acțiune în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, prin care au solicitat următoarele: 1. Obligarea pârâtei la anularea în parte a deciziei de pensie, calculate în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, în sensul emiterii unei noi decizii din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionării și până la data emiterii unei noi decizii de pensie emisă în mod legal, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră nelegal aplicată în decizia de pensie și neconstituțională în ansamblul ei (în special art. VII) (asemeni art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018)

Obligarea pârâtei să efectueze operațiunea administrativă de revizuire/actualizare (inclusiv în evidențele sale) a pensiei militare de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. NR. 59/2017 (neconstituțională) în ansamblul său (în special art. VII) și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin aplicarea actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) de la data nașterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentei cereri de chemare in judecată.

Obligarea pârâtei să le restituie sumele reținute din pensie la care erau îndreptățiți conform Legii nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, cât și prin creșterea cuantumului, prin aplicarea prevederilor actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.) dacă nu interveneau modificările aduse neconstituțional de către O.U.G. nr. 59/2017 și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 1 14/2018 asupra prevederilor de la art. 60, din Legea 223/2015 (forma inițială nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 si art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018) de la data nașterii acestor drepturi (detaliate mai jos) până la data înregistrării prezentului dosar.

Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctul nr. 3 și actualizarea acestora cu indicele de inflație, pe toată perioada de referință.

Să fie admisă cererea de sesizare a CCR cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său (în special art. VII) și a art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 (care repetă art. VII din O.U.G. nr. 59/2017)

Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. 2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență 2.1. Prin sentința nr. 513 din 19 februarie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Tribunalul Constanța, secția a I civilă a admis excepția necompetenței materiale, invocată de pârâtă prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a apreciat că speței îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamanții considerându-se vătămați în drepturile și interesele legitime prin adoptarea art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, act normativ apreciat ca fiind neconstituțional, astfel că este competentă a soluționa cauza instanța de contencios administrativ. 2.2. Prin sentința nr. 221 din 20 iunie 2024, pronunțată în dosarul nr. x/2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată de reclamanți, a declinat cauza privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și pe pârâta Casa Sectoriala de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia. Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că reclamanții au înțeles să învestească instanța de asigurări sociale cu o acțiune întemeiată pe prevederile Legii nr. 223/2015, în contradictoriu cu emitentul actelor contestate, respectiv deciziile de pensie emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând în mod expres, în principal, anularea acestora și recalcularea pensiilor militare. De asemenea, reclamanții au precizat în mod clar că nu au urmărit învestirea instanței de contencios administrativ în baza prevederilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, nefiind chemat în judecată, în calitate de pârât, emitentul ordonanțelor, respectiv Guvernul României. Curtea de apel a reținut faptul că acțiunea, astfel cum a fost formulată și precizată, nu se circumscrie unei acțiuni împotriva ordonanțelor Guvernului, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât conform prevederilor art. 9 alin. (5), "Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative". În ceea ce privește împrejurarea că reclamanții au înțeles să solicite și sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, s-a reținut că aceasta susține numai unele dintre motivele pentru care deciziile de pensie sunt considerate nelegale, reclamanții susținând și abrogarea implică a unor dispoziții în baza cărora au fost calculate pensiile astfel contestate. II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente, reținând că este vorba despre un conflict negativ de competență tipic. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare. Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice. În prezenta cauză, reclamanții au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea în parte a deciziilor de pensionare emise de pârâtă și calculate în baza O.U.G. nr. 59/2017, respectiv obligarea pârâtei la emiterea unor noi decizii de pensionare din care să rezulte recunoașterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionarii și până în prezent, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră neconstituțională în tot ansamblul ei. Or, decizia de pensie emisă de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne nu este un act administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. c).) din Legea nr. 554/2004 și nu implică contenciosul administrativ, în sensul art. 2 alin. (1) lit. f).) din Legea nr. 554/2004, fiind vorba despre o jurisdicție specială distinctă. Reclamanții au indicat temeiul juridic al acțiunii, menționând expres dispozițiile din Legea nr. 223/2015, în forma adoptată și nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017, Legea nr. 73/1993, Legea nr. 24/2000, O.U.G. nr. 13/2011. Mai mult decât atât, prin notele scrise depuse în fața curții de apel, reclamanții au precizat că nu au invocat, ca temei al cererii de chemare în judecată în acest dosar, prevederi din Legea 554/2004, ci prevederi din Legea 223/2015 privind pensiile militare de stat, solicitând în acest sens admiterea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, Înalta Curte reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile Legii nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acțiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, normele speciale reținute din oficiu de tribunal (art. 9 din Legea nr. 554/2004) neputând fi extinse prin analogie la orice litigii privind stabilirea dreptului de pensie urmare a adoptării O.U.G. nr. 59/2017, cu atât mai mult cu cât reclamanții solicită să se constate vătămarea drepturilor și intereselor legitime în sensul calculării în mod nelegal a pensiei prin actele individuale subsecvente ordonanței Guvernului, care sunt emise de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului de Interne. De asemenea, doar împrejurarea că reclamanții au înțeles să solicite și sesizarea Curții Constituționale a României în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017, nu poate atrage incidența dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care, potrivit prevederilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 o excepție de neconstituționalitate poate fi invocată în orice litigiu aflat pe rolul oricăror instanțe de judecată. Înalta Curte constată că reclamanții au învestit instanța de litigii de muncă și asigurări sociale cu un litigiu izvorât dintr-un raport juridic de prestații sociale, respectiv cu un litigiu de competența jurisdicției sistemului pensiilor militare de stat, reglementate de Legea nr. 223/2015, devenind astfel aplicabile, pentru stabilirea instanței competente, prevederile art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 556 din 27 iulie 2015, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora "Litigiile privind stabilirea și plata drepturilor de pensii se soluționează în primă instanță de către tribunale" și ale art. 103 din aceeași lege, "Hotărârea tribunalului poate fi atacată cu apel". Prin dispozițiile art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, legiuitorul a înțeles să stabilească o reglementare specială referitoare la competența de soluționare a litigiilor privind pensiile militare de stat, în astfel de litigii nefiind aplicabile dispozițiile în materie de competență instituite conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004. Dând astfel eficiență principiului disponibilității, potrivit căruia cadrul procesual este stabilit de reclamant, iar instanța se pronunță în limitele învestirii, având în vedere dispozițiile legale sus-menționate și obiectul acțiunii de față, Înalta Curte apreciază este competentă să soluționeze cauza în primă instanță secția specializată în materia litigiilor de asigurări sociale din cadrul Tribunalului Constanța. 2. Temeiul legal al regulatorului de competență Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.