ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1634/2024

Ședința publică din data de 21 martie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 16.03.2023, sub nr. x/2023, astfel cum a fost modificată, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Apărării Naționale,

- să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, urmare a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său, în special art. VII, și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin care i s-a diminuat cuantumul pensiei militare de stat;

- obligarea pârâtei să efectueze operațiunea administrativă de revizuire/actualizare a pensiei militare de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării prevederilor O.U.G. nr. 59/2017 și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin aplicarea actelor normative ulterioare (art. 38 din Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 115/2022, O.U.G. nr. 168/2022), de la data nașterii acestor drepturi și până la data depunerii cererii de chemare în judecată;

- obligarea pârâtei să-i restituie sumele reținute din pensie, precum și la plata dobândii legale aferente sumelor solicitate, actualizate cu indicele de inflație.

Totodată, a invocat și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul său și, în special a art. VII pct. 2 și 3 din ordonanță, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 79 alin. (1) din Constituție și excepția de neconstituționalitate a art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018.

1.2. Prin sentința civilă nr. 3011 din 27 octombrie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că cererea de chemare în judecată vizează constatarea vătămării drepturilor și intereselor reclamantului prin adoptare O.U.G. nr. 59/2017 și a O.U.G. nr. 114/2018, în drept fiind invocate dispozițiile ar.t 9 alin. (1), (4) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 07.12.2023.

Prin sentința nr. 16 din 18 ianuarie 2024, Curtea a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A constatat instanța că reclamantul a înțeles să introducă acțiunea la secția civilă a tribunalului, sens în care a invocat Legea nr. 263/2010 privind pensiile militare de stat, și nici nu a indicat expres dispoziții și nu a făcut trimitere la prevederi din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea nu este întemeiată pe dispozițiile art. 9 din legea menționată.

Astfel, în aplicarea art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 și art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010, litigiul de față este de competența secției civile a tribunalului întrucât vizează drepturi născute în temeiul legii pensiilor militare de stat.

A mai reținut Curtea că în cauză nu au fost invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și nici vătămarea în drepturile sale produsă în cadrul unui raport juridic de drept administrativ prin aplicarea unei ordonanțe neconstituționale.

Curtea, constatând ivit conflict negativ de competență a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia și a suspendat judecata cauzei.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit urmare a declinărilor succesive, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Reclamantul a solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea măsurii prevăzute de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și a invocat, totodată, excepția de neconstituționalitate a art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și a O.U.G. nr. 114/2018.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare și cu petitele solicitate de reclamant, că, deși nu au fost invocate expres dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcția acțiunii este aceeași cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță." iar, conform alin. (5) al aceluiași articol, "(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia, respectiv Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne.

În ceea ce privește Guvernul României, emitentul ordonanțelor de urgență contestate, Înalta Curte reține că problema stabilirii competenței materiale a instanței de judecată primează în raport cu aspectul stabilirii cadrului procesual.

Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamant prin introducerea acțiunii și obiectul acesteia, constând în obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, fiind incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale) față de care reclamantul a solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, domiciliul reclamantului aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale-Unitatea Militară 02505 București în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 21 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.