ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4164/2024

Ședința publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 04.10.2023, cu obiect contestație decizie pensionare, reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei la:

- anularea în parte a deciziei de pensie nr. 240729/25.09.2023;

- efectuarea operațiunii administrative de actualizare a pensiei militare de serviciu

de care beneficiază reclamantul, pe de o parte, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și ale art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 și, pe de altă parte, prin aplicarea unor acte normative ulterioare celor evidențiate anterior, respectiv Legea nr. 153/2017, O.U.G. nr. 115/2022 și O.U.G. nr. 168/2022, precum și O.U.G. nr. 54/2023. Toate celelalte capete de cerere sunt subsecvente și accesorii acestui prim petit;

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensie, l care ar fi fost

îndreptățit dacă nu i s-ar fi aplicat prevederile art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 și ale art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, actualizate cu indicele de inflație, la care se adaugă dobânda penalizatoare;

- sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate extrinsecă a O.U.G. nr. 59/2017 și, în special, a dispozițiilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) si (5) si ale art. 79 alin. (1) din Constituție, precum și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018.

2.1. Hotărârea Tribunalului Constanța, secția I civilă

Prin sentința civilă nr. 1345 din 19 aprilie 2024, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, a reținut că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, se constată că prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern - ordonanțe de urgență, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 se constată că revine Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal competența în soluționarea cauzei în primă instanță.

2.2. Hotărârea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 204 din 10.06.2024, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta CASA DE PENSII SECTORIALA A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE, către Tribunalul Constanța, secția civilă.

A sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție cu soluționarea conflictului negativ de competență dintre Tribunalul Constanța, secția Civilă și Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, a avut în vedere că reclamantul a stabilit cadrul procesual și a solicitat ca judecata să se realizeze exclusiv cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, ca instituție responsabilă de stabilirea și plata pensiei acestuia, iar litigiul este unul care privește dreptul la pensie, motiv pentru care a considerat că revine competența de soluționare a cererii Tribunalului Constanța, secția civilă.

Analizând prezentul conflict de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, secția I civilă, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul de competență între instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluționării și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept și nici neîndeplinirea de către pârâtă, în fapt, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată a fost acordarea diferențelor bănești reținute greșit de pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă sumelor eronat neachitate, invocând ca și temei de drept art. 100-103, art. 59, 60 și 65 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

Înalta Curte observă că nu sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, întrucât acestea nu reprezintă temeiul acțiunii, astfel cum se poate observa din parcurgerea cererii de chemare în judecată, aceste prevederi speciale reținute din oficiu de Tribunalul Constanța, secția I civilă, de contencios administrativ și fiscal nu pot fi extinse prin analogie la orice litigii introduse ca urmare a adoptării O.U.G. nr. 160/2021, cu atât mai mult cu cât acțiunea reclamantului vizează un raport juridic ivit cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale, subsecvent ordonanței Guvernului.

Așadar, cererea de chemare în judecată nu s-a fundamentat pe dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 și, deși în cadrul cererii de chemare în judecată reclamanții au invocat excepția de neconstituționalitate cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 59/2017 și art. 84 alin. (2) din O.U.G. nr. 114/2018, acțiunea nu s-a fundamentat nici pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte este de acord cu ceea ce a reținut și curtea de apel implicată în conflictul de competență de față în sensul că reclamantul nu a solicitat, nici acordarea de despăgubiri, în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, nici obligarea unei autorități publice al emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci restituirea unor sume pretins a fi reținute din pensie în mod nelegal, acesta neinvocând un raport de drept administrativ, ci un raport ce ține de domeniul pensiilor și asigurărilor sociale.

În contextul în care prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanței de guvern, nu poate fi reținută incidența criteriului subiectiv de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorității emitente a actului.

În raport, însă, de dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanță fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce privește despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuție socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din actele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăși valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că revine tribunalului administrativ-fiscal competența de a soluționa o cauză precum cea pendinte, în litigiul de față, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind tribunalul, secția sau completul specializat în materie de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I Civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.