ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3285/2024

Ședința publică din data de 13 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă, la data de 23.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne,

- a se constata vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime urmare a aplicării O.U.G. nr. 59/2017, neconstituțională, care le-a diminuat cuantumul pensiei, prin modificarea nelegală a Legii nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat

- obligarea pârâtei să efectueze revizuirea/actualizarea pensiei de serviciu, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării O.U.G. nr. 59/2017

- obligarea pârâtei la restituirea sumelor reținute din pensie la care erau îndreptățiți conform Legii nr. 223/2015 cât și creșterea cuantumului acesteia, prin aplicarea actelor normative ulterioare, dacă nu interveneau modificările aduse neconstituțional de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor de la art. 60 din Legea nr. 223/2015

- obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctul nr. 3 și actualizarea acestora cu indicele de inflație, pe toată perioada în care prevederile O.U.G. nr. 59/2017 a diminuat cuantumul pensiei și până la data plății efective.

Reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 59/2017 privind modificarea și completare unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, în ansamblul său.

La data de 18.04.2023, reclamanții au depus cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate și a art. 84 din O.U.G. nr. 114/2018.

La data de 15.02.2024, au formulat cerere modificatoare în ceea ce privește modificarea ordinii și conținutului capetelor de cerere, având aceleași solicitări principale.

1.2. Prin sentința civilă nr. 624 din 4 martie 2024, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale și materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că se solicită constatarea producerii unei vătămări printr-un act emis de Guvern, ordonanță de urgență, în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel că revine Curții de Apel Constanța competența soluționării acesteia.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 08.03.2024.

Prin sentința nr. 144 din 15 aprilie 2024, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A reținut instanța că reclamanții au înțeles să introducă acțiunea la secția civilă a tribunalului, invocând prevederile Legii nr. 263/2010 privind pensiile militare de stat, neindicând expres dispoziții sau prevederi din Legea nr. 554/2004, astfel că acțiunea nu este întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în aplicarea art. 100-104 din Legea nr. 223/2015 și art. 153 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, litigiul este de competența secției civile a tribunalului întrucât vizează drepturi născute în temeiul legii pensiilor militare de stat, în cauză nefiind invocate dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, reclamanții tinzând, practic, la actualizarea pensiei militare de care beneficiază, solicitând aplicarea legislației existente înainte de modificarea Legii nr. 223/2015 prin O.U.G. nr. 59/2017.

Deși reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate cu privire la O.U.G. nr. 59/2017, nu și-au fundamentat acțiunea pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Curtea a constatat ivit conflict negativ de competență și, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a suspendat judecata cauzei și a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport cu actele și lucrările dosarelor, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Reclamanții, în esență, au solicitat despăgubiri cauzate de aplicarea O.U.G. nr. 59/2017 și au și invocat excepția de neconstituționalitate a aceluiași act normativ.

Astfel, Înalta Curte apreciază, în raport cu modalitatea de formulare și cu petitele solicitate de reclamanți, că, deși nu au fost invocate expres dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, construcția acțiunii este aceeași cu o cerere având ca obiect acordarea de despăgubiri, cerere care se grefează pe dispozițiile art. 9 din Legea contenciosului administrativ.

Potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță." iar, conform alin. (5) al aceluiași articol, "(5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie operate nelegal, ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică centrală responsabilă pentru cauzarea acestuia, respectiv Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne. În ceea ce privește Guvernul României, emitentul ordonanței de urgență contestate, Înalta Curte reține că problema stabilirii competenței materiale a instanței de judecată primează în raport cu aspectul stabilirii cadrului procesual.

Prin urmare, avându-se în vedere scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acțiunii și obiectul acesteia, constând în obligarea autorității pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, fiind incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Constanța, domiciliul reclamanților aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. și pe pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 13 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.