ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3386/2024

Ședința publică din data de 18 iunie 2024

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 13.11.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat:

- Obligarea pârâtei la anularea în parte a deciziei de pensie, calculate în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 59/2017, calculate în temeiul prev. O.U.G. nr. 59/2017, normă pe care o consideră nelegal aplicată în decizia de pensie nr. x din data de 29.09.2023, în sensul emiterii unei noi decizii din care să rezulte recunoșterea tuturor drepturilor cuvenite de la data pensionării 11.08.2023 și până la data emiterii unei noi decizii de pensie emise în mod legal, respectiv prin eliminarea din formula de calcul a art. VII pct. 3 din O.U.G. nr. 59/2017, act normativ nelegal (în special art. VII) (asemeni art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018);

- Obligarea pârâtei să efectueze operațiunea administrativă de recalculare, actualizare (inclusiv in evidentele sale) a pensiei militare de serviciu a reclamantului, prin eliminarea din procedurile de calcul a aplicării prevederilor art. VII din O.U.G. nr. 59/2017 (neconstituțională) în ansamblul său (în special art. VII) și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018, prin aplicarea actelor normative ulterioare de majorare a cuantumului pensiei;

- Obligarea pârâtei să-i restituie sumele reținute din pensie la care era îndreptățit conform Legii nr. 223/2015, privind pensiile militare de stat, cât și prin creșterea cuantumului acesteia, prin aplicarea prevederilor actelor normative ulterioare (O.U.G. nr. 115 din 26 august 2022, O.U.G. nr. 168 din 8 decembrie 2022 si urm.), daca nu mi se afecta negativ calculul pensiei mele prin aplicarea prev. O.U.G. nr. 59/2017 și art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 asupra prevederilor de la art. 60, din Legea 223/2015 (forma inițială nemodificată de O.U.G. nr. 59/2017 si art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018) de la data nașterii acestor drepturi, până la data achitării intregii creanțe datorate de pârâtă;

- Obligarea pârâtei la plata dobânzii legale aferente sumelor solicitate la punctul nr. 3 și actualizarea acestora cu indicele de inflație, pe toata perioada de referință;

- Sesizarea CCR cu privire la neconstituționalitatea O.U.G. nr. 59/2017 în ansamblul sau (în special art. VII) și a art. 84 pct. 2 din O.U.G. nr. 114/2018 (care repetă art. VII din O.U.G. nr. 59/2017);

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de acest proces, în conformitate cu disp. art. 453 C. proc. civ.

2.1. Prin sentința civilă nr. 1045 din 29 martie 2024, Tribunalul Constanța, secția I civilă a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Constanța, secția I civilă și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiune civilă formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne.

În motivarea sentinței, instanța a reținut că este irelevant în cauză faptul că reclamanții au susținut că singura pârâtă în cauză poate fi Casa Sectoriala De Pensii A Ministerului Afacerilor Interne, întrucât din modalitatea de formulare a cererii rezultă că temeiul juridic al cererii este art. 9 alin. (1) din Legea 554/2004, iar cadrul procesual pasiv urmează a fi pus în discuție de instanța de contencios administrativ competentă.

Raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost detaliat anterior, se constată că prezentul litigiu este un litigiu de contencios administrativ, având în vedere că se solicită constatarea repararea unei vătămări produse printr-un act emis de Guvern - ordonanță de urgență, astfel încât în temeiul art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 se constată că revine Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, competența în soluționarea cauzei în primă instanță.

2.2. Prin sentința civilă nr. 174 din 20 mai 2024, Curtea de Apel Constanța, secția contencios adminstrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A constatat ivit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal și Tribunalului Constanța, secția I civilă.

A suspendat judecarea cauzei în contencios administrativ și fiscal promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectoriala a Ministerului Afacerilor Interne și a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Constanța a apreciat că în temeiul art. 153 lit. l) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice "Tribunalele soluționează în primă instanță litigiile privind: (...)alte drepturi și obligații născute în temeiul prezentei legi." iar conform art. 154 alin. (1) "Cererile îndreptate împotriva CNPP sau împotriva caselor teritoriale de pensii, având ca obiect drepturile de pensie, indemnizații și pensii de serviciu prevăzute prin legi cu caracter special, se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul reclamantul.", litigiul de față este de competența secției civile a tribunalului întrucât vizează drepturi născute în temeiul legii pensiilor militare de stat.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat să se constate vătămarea drepturilor și intereselor sale legitime, în sensul actualizarii pensiei, prim măsura reglementată de art. VII din O.U.G. nr. 59/2017; obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor prevăzute prin indexarea si actualizarea pensiei și obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne sa restituie sumele reținute din pensie rezultate din indexarea si actualizarea pensiei raportat la prevederile art. 38 din Legea 153/2017, privind salarizarea din fonduri publice, daca nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017 asupra prevederilor la art. 59 si art. 60, din Legea 223/2015.

Raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea cererii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri pentru vătămarea produsă prin aplicarea dispozițiilor unei ordonanțe de urgență a Guvernului, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Înalta Curte reține că prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente să soluționeze o pricină având această natură, respectiv criteriul poziționării autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și criteriul valoric, constând în cuantumul impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, este determinant criteriul rangului central al autoritățiilor publice pârâte (Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne) față de care reclamantul a solicitat restituirea sumelor prevăzute prin indexarea și actualizarea pensiei, dacă nu interveneau modificările aduse de O.U.G. nr. 59/2017, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curții de apel.

În raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantul are domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.