ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4876/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, la data de 21.12.2022, înregistrată sub nr. x/2022, reclamanții A. și B., au chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanta, solicitând repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, solicită sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON. pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță, prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

La data de 28.04.2023 s-a atașat cauzei dosarul nr. x/2022 al Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, privind pe reclamanții A. și B. și pârâta Casa Județeana de Pensii Constanța, în conformitate cu dispozițiile încheierii nr. 351 din 28.03.2023 potrivit cu care s-a admis excepția litispendenței față de dosarul nr. x/2022.

2.1. Prin sentința civilă nr. 103 din 222 mai 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamante în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut că solicitarea reclamanților de acordare a despăgubirilor a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, obiectul cererii fiind reprezentat de restituirea unei creanțe fiscale principale, astfel cum își găsește fundament în prevederile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul procedură fiscală cu privire la definiția creanței fiscale principale.

În privința competenței de primă instanță a Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal s-a referit la art. 96 punctul 1 C. proc. civ. (aprobat prin Legea nr. 134/2010) și, întrucât C. proc. civ. face trimitere la legea specială, respectiv la Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a examinat și reglementarea din această lege pentru determinarea competenței sale.

Astfel, în privința competenței instanței de contencios administrativ instanța a reținut dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, care, în materia competenței se distinge pe de o parte, între actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și - pe de altă parte - actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel). Totodată, se distinge între actele administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența tribunalelor administrativ-fiscale), și acte administrative care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON (litigii ce sunt date în competența secțiilor de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel).

În acest context, pentru determinarea competenței instanței a reținut că trebuie utilizat criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și, având în vedere că despăgubirile solicitate sunt inferioare pragului de 3.000.000 RON, se constată că revine tribunalului competența materială de soluționare a cauzei.

2.2. Prin sentința civilă nr. 1091 din data de 26 septembrie 2023 a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, în cauza privind pe reclamanții A., B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Casa Județeană de Pensii Constanța, a fost declinată competența de soluționare în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a fost sesizată Înalta Curte de Casație si Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în vederea pronunțării regulatorului de competență.

În motivarea acestei soluții, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 și art. 99 C. proc. civ., văzând că obiectul litigiului îl constituie, în esență, acordarea de despăgubiri de către cei chemați în judecată, Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța, ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 cu privire la care s-a invocat excepția de neconstituționalitate, instanța apreciază că secția de contencios administrativ a Curții de Apel Constanța este competentă material să soluționeze litigiul în raport de rangul autorităților pârâte centrale chemate în judecată prin acțiune.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanții reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanta, au solicitat acordarea de despăgubiri constând în restituirea sumelor reținute din pensie rezultate din indexarea și actualizarea pensiei raportat la prevederile O.U.G. nr. 130/2021, susținând existența unei vătămări cauzate prin punerea în aplicare a prevederilor acestui act normativ, față de care au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20, respectiv art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Așadar, cererea privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei stabilindu-se în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5), coroborate cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată, "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, (…), (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004:

"Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În ceea ce privește determinarea instanței competente material să soluționeze în fond un litigiu de contencios administrativ, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 554/2004, și în jurisprudența secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în mod constant și unitar, s-a reținut că dispozițiile respective prevăd două criterii distincte, după cum urmează:

- criteriul rangului autorității emitente, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ, competența materială este stabilită în favoarea curții de apel sau a tribunalului, după cum actul a fost emis de o autoritate centrală sau locală;

- criteriul valoric, conform căruia, în cazul litigiilor având ca obiect un act administrativ fiscal care privește taxe și impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, competența este stabilită în funcție de criteriul valoric, fără a mai fi avut în vedere criteriul rangului autorității emitente.

Raportat la scopul urmărit prin introducerea acțiunii pe rolul instanței de judecată, respectiv la obiectul acțiunii constând în obligarea autorităților pârâte (autorități publice centrale) la plata de despăgubiri și la emiterea unui act administrativ prin care să se dispună încetarea vătămării, Înalta Curte constată că, în speță, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, conform art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a curții de apel în a cărei circumscripție teritorială își au domiciliul reclamantii.

Astfel, în raport de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, care prevăd că reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, Înalta Curte reține, potrivit dovezilor de la dosar, că reclamantii au domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Constanța, motiv pentru care constată că această instanță este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în fond.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Județeană de Pensii Constanța în favoarea Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.