ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4379/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 5.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, a solicitat instanței să se dispună: obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat reclamantei prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv, obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantei, rețineri făcute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea care depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantei și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004), adică suma de 78 RON lunar (936 RON la data introducerii acțiunii); obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011).

2.1. Hotărârea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 78/2023 din 13 martie 2023, Curtea de Apel Craiova a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția CAF.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut, în esență, că obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. de a-i restitui sume reținute cu titlu de contribuție obligatorie pentru fondul național de asigurări sociale de sănătate, prin punerea în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021.

Totodată, a reținut că invocarea de către reclamantă a excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 130/2021, odată cu cererea de chemare în judecată, nu face ca această împrejurare să se constituie în obiectul principal al acțiunii, cu consecința atragerii automate a competenței curții de apel ca instanță de contencios administrativ.

Prin urmare, întrucât obiectul real al cererii deduse judecății constă în pretenția reclamantei de restituire a contribuțiilor la asigurările sociale de sănătate reținute lunar, precum și plata dobânzii legale a sumelor reținute, iar cuantumul acestora nu depășește suma de 3.000.000 RON, curtea de apel a reținut că, aplicând criteriul valoric în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, potrivit art. 10 alin. (1) teza a I din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cererii de chemare în judecată aparține Tribunalului Dolj.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 11.04.2023, sub dosar nr. x/2023.

2.2. Hotărârea Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 1122/2023 din 12 iunie 2023, Tribunalul Dolj a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a constatat ivit conflictul negativ de competență, dispus suspendarea judecății cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, în esență, că, în realitate, reclamantul pretinde că prejudiciul i-a fost cauzat de Guvernul României (prin adoptarea unei Ordonanțe de Urgență), și solicită obligarea tuturor pârâților (nu numai a Casei Județene de Pensii Dolj, ci și a Guvernului României și a Ministerului Finanțelor) atât la repararea pagubei (restituirea sumei reținută din pensie cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate), cât și la "emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor".

În aceste circumstanțe, raportându-se la rangul central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării cauzată printr-o Ordonanță a Guvernului, tribunalul a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004, competența de soluționare a cauzei revine Curții de Apel.

Totodată, a reținut că, în cauză, sunt aplicabile prevederile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, acestea atribuind competența teritorială exclusivă de soluționare a cauzei în favoarea instanței de la domiciliul reclamantului în ipoteza în care litigiul este declanșat de o persoană fizică - așa cum este cazul în speță.

Or, domiciliul reclamantului este situat în mun. Craiova, jud. Dolj - așa cum este evidențiat în cuprinsul cererii de chemare în judecată -, astfel încât competența de soluționare a cauzei aparține secției contencios administrativ și fiscal din cadrul Curții de Apel în a cărei rază teritorială se regăsește respectiva localitate.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri de către pârâtul Guvernul României, ca urmare a punerii în aplicare a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituțională.

Având în vedere cererea de chemare în judecată promovată de reclamantă prin care aceasta se consideră vătămată printr-o ordonanță a Guvernului, devin incidente dispozițiile art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României care stabilesc că instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.

Totodată, față de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 invocate expres ca și temei juridic al cererii de chemare în judecată potrivit cărora persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ, Înalta Curte constată că, în speță, este determinant criteriul rangului central al autorității pârâte față de care reclamanta a solicitat acordarea de despăgubiri și obligarea la emiterea unui act administrativ prin care să dispună încetarea vătămării.

Pentru toate aceste considerente, în raport și de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform dovezilor de la dosar reclamanta având domiciliul în circumscripția teritorială a Curții de Apel Craiova, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Craiova.

Pentru aceste considerente, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtele Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, Guvernul României, Ministerul Finanțelor, în favoarea Curții de Apel Craiova.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2023.