ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4849/2023

Ședința publică din data de 26 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 05.01.2023, sub nr. x/2023, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. au solicitat, în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale,

- repararea prejudiciului cauzat prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensie, rețineri făcute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensie și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexat cu rata inflației (art. 9 alin. (4)-(5) din Legea nr. 554/2004),

- obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011)

- obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

1.2. Prin sentința civilă nr. 120 din 4 aprilie 2023, Curtea a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța, în esență, că obiectul acțiunii constă în obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale de a restitui sume reținute cu titlu de contribuție obligatorie pentru fondul național de asigurări sociale de sănătate prin punerea în aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 130/2021. Contribuția de asigurări sociale de sănătate reținută reclamanților face parte astfel din contribuțiile prevăzute de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 pentru care legea a prevăzut aplicarea criteriului valoric pentru stabilirea competenței materiale.

Din interpretarea art. 9 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, rezultă că legiuitorul nu a instituit o competență materială a curților de apel în soluționarea acțiunilor întemeiate pe acest text de lege, ci a stabilit că astfel de acțiuni sunt de competența instanței de contencios administrativ competente, concluzia fiind că regulile de competență aplicabile sunt cele de drept comun în materia contenciosului administrativ, respectiv cele ale art. 10 din lege.

Faptul că, odată cu cererea de chemare în judecată, a fost invocată și Decizia nr. 650/15.12.2022 a Curții Constituționale privind admiterea excepției de neconstituționalitate a O.U.G. nr. 130/202, nu face ca această împrejurare să se constituie în obiectul principal al acțiunii, cu consecința atragerii automate a competenței curții de apel, întrucât, deși emană de la o autoritate publică centrală, Guvernul României, ordonanțele Guvernului nu sunt acte administrative supuse controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ, ci reprezintă acte normative cu putere de lege, adoptate în temeiul delegării legislative, în condițiile art. 115 din Constituția României.

Prin urmare, având în vedere că obiectul real al cererii deduse judecății, sume reprezentând contibuții de asigurări sociale de sănătate, în condițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau dispoziției din ordonanță, litigiul trebuie calificat ca un litigiu având ca obiect contribuții dintre cele menționate de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecința fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea instanței competente material.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 11.05.2023, sub nr. x/2023.

Prin sentința civilă nr. 1397 din 13 septembrie 2023, Tribunalul a admis excepția necompetenței materiale, ridicată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

A reținut instanța faptul că obiectul principal al acțiunii nu este obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale de a restitui sume reținute cu titlu de contribuție obligatorie pentru fondul național de asigurări sociale de sănătate, ci repararea prejudiciului produs de Guvern prin adoptarea unei ordonanțe neconstituționale.

Prin urmare, este indubitabil că o eventuală vătămare a drepturilor sau intereselor legitime ale reclamanților de către o autoritate centrală, precum și obligarea unei autorități centrale la repararea prejudiciului, nu poate fi analizată și stabilită decât de către secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, conform art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Constatând ivit conflict negativ de competență, Tribunalul, în temeiul art. 134 C. proc. civ., a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu soluționarea acestuia și a suspendat cauza.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport cu hotărârile pronunțate și cu înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte reține următoarele.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și cu prevederile legale incidente în materie.

Obiectul cererii introductive îl reprezintă acordarea de despăgubiri în temeiul dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004, indicat în mod expres de către reclamanți în cuprinsul acțiunii.

Reclamanții sunt nemulțumiți că, în contextul emiterii O.U.G. nr. 130/2021, s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoane fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, considerându-se vătămați de aplicarea prevederilor art. XXIV pct. 13 din ordonanța de urgență menționată, iar, în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit, au solicitat acordarea de despăgubiri în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Cererea de chemare în judecată privește atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ constatat neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice centrale responsabile pentru cauzarea acestuia.

Astfel, în raport cu scopul urmărit de către reclamanți prin introducerea acțiunii și cu obiectul acesteia, constând în obligarea autorităților pârâte la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei se stabilește în conformitate cu dispozițiile art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004.

Prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În cauză, acțiunea fiind întemeiată pe art. 9 din Legea nr. 554/2004, nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorității publice pârâte față de care reclamanții au solicitat acordarea de despăgubiri, în situația în care prevederile ordonanței de urgență au fost declarate neconstituționale, competența materială de soluționare revenind secției de contencios administrativ a curților de apel.

În consecință, în raport și cu dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este Curtea de Apel Craiova, domiciliile reclamanților aflându-se în circumscripția teritorială a acesteia.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTEMOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K. și L. în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărăii Naționale (UM 02505), Guvernul României și Ministerul Finanțelor în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 26 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.