ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2733/2023

HOTĂRÂRE

14.12.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2733/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute la sursă, de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI - București, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004).

A mai solicitat obligarea pârâtei Casa de Pensii Sectorială a MAI la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

În temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 a solicitat să se dispună sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021 publicată în MO nr. 1202/18.12.2021, respectiv neconstituționalitatea acelor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care s-au introdus contribuțiile sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie (art. XXIV pct. 11-14, 16-20), respectiv art. XXV din aceeași Ordonanță. prevederile fiind neconstituționale în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5). art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

A solicitat și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces, invocând dispozițiile art. 453 C. proc. civ.

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 72/2023 din 10 martie 2023 a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova, invocată de pârâte și a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal.

Pentru a dispune astfel, instanța a avut în vedere obiectul real al cererii deduse judecății (recuperarea sumelor reținute din pensia reclamantului începând cu luna ianuarie 2022, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004), sume reprezentând contribuții de asigurări sociale de sănătate, având în vedere și interdicția legală expresă prevăzută de art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în sensul că "obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță", prezentul litigiu trebuie calificat ca un litigiu având ca obiect contribuții, dintre cele menționate la art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, consecința fiind aplicarea criteriului valoric în stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei.

Având în vedere că valoarea obiectului litigiului este sub pragul de 3.000.000 RON stabilit prin prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, astfel cum rezultă din însumarea cuantumului contribuției lunare la asigurări sociale de sănătate înscrise în taloanele de pensie depuse la dosar, instanța a apreciat că competența materială de soluționare a prezentei cauze îi revine tribunalului, judecarea cauzei în contradictoriu cu emitentul actului normativ a cărui neconstituționalitate este invocată având caracter accesoriu în logica art. 9 din același act normativ.

Pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cauza a fost înregistrată la data de 12 aprilie 2023, sub dosar nr. x/2022.

La primul termen de judecată, în temeiul dispozițiilor art. 130 alin. (2) și art. 131 alin. (1) C. proc. civ., tribunalul a pus în discuție excepția de necompetență materială funcțională a instanței și a rămas în pronunțare pe această excepție.

Tribunalul Mehedinți, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 481/2023 din 17 mai 2023 a admis excepția necompetenței materiale funcționale și a declinat cauza formulată de reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale.

Pentru a hotărî astfel, instanța a constatat că în prezenta cauză nu este contestat un act administrativ fiscal sau unul administrativ tipic sau asimilat, așa cum este definit de art. 2 alin. (1) lit. c) și c)

din Legea nr. 554/2004, nefiind invocat nici un pretins refuz nejustificat de soluționare a unei cereri de autoritatea pârâtă, iar între părți nu există un raport juridic fiscal/administrativ, astfel că, litigiul dedus judecății este unul privind asigurările sociale, iar competența s-a apreciat că revine secției conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți, în conformitate cu prevederile art. 100-102 din Legea nr. 223/2015.

Pe rolul Tribunalului Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, cauza a fost înregistrată la 23 mai 2023, sub dosar nr. x/2022.

Prin sentința nr. 391/2023 din 15 septembrie 2023, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția de necompetență materială procesuală a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în favoarea Tribunalului Mehedinți, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și Fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență între secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Mehedinți și secția conflicte de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Mehedinți a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Pentru a dispune astfel, instanța a apreciat în ceea ce privește competența materială că, în Legea nr. 554/2004, singurele norme procedurale care vizează competența sunt cele cuprinse în art. 10, normă care are în vedere ipotezele din text: litigii care privesc anumite acte administrative (litigii în care relevanță prezintă rangul autorității publice), precum și litigiile care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora (litigii în care primează criteriul valoric de sub/peste 3.000.000 RON).

Totodată s-a reținut că litigiul de față nu se circumscrie niciunei ipoteze din cele reglementate de Legea nr. 554/2004 republicată, astfel că devin incidente normele de drept comun care completează legea specială nr. 554/2004 potrivit art. 28 alin. (1) din lege, respectiv C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 95 pct. 1 C. proc. civ. "Tribunalele judecă: 1. în primă instanță, toate cererile care nu sunt date prin lege în competența altor instanțe; (...)".

Așadar, nefiind incidente normele speciale de competență în materia asigurărilor sociale și, reținând natura raporturilor juridice deduse judecății care se grefează pe art. 9 din Legea nr. 554/2004 republicată, instanța a apreciat că se impune ca litigiul să se judece de către instanța de drept comun cu plenitudine de competență în materie de contencios administrativ și fiscal, respectiv Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2023.

La termenul din 25 octombrie 2023, din oficiu, instanța a invocat excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Craiova în soluționarea conflictului negativ de competență.

Prin sentința nr. 12 din 25 octombrie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a conflictului negativ de competență ivit în cauza privind pe reclamantul A., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reținând incidența dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., având în vedere că instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict, se stabilește în raport de toate instanțele care s-au dezînvestit în cadrul declinărilor succesive de competență.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Mehedinți, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 15 noiembrie 2023, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate în cauză, Înalta Curte constată că reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI AFACERILOR INTERNE a solicitat instanței să se dispună obligarea pârâților la repararea prejudiciului cauzat reclamantului prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv obligarea pârâților la despăgubiri constând în plata către reclamant a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensia reclamantului, rețineri făcute la sursă, de către pârâta Casa de Pensii Sectorială a MAI - București, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia reclamantului și până la acoperirea integrală a prejudiciului, indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004).

În motivarea cererii formulate, reclamantul A. susține, în calitate de pensionar și raportat la cuantumul pensiei, mai mare de 4.000 RON lunar, că începând cu luna ianuarie 2022 în baza art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, pârâta Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. a reținut din pensia acestuia o contribuție de 10% din partea ce depășea suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate.

În acest sens, reclamantul a evocat dispozițiile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, care permit persoanei vătămate într-un drept al său sau într-un interes legitim, prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe să introducă prezenta acțiune.

În acest context, se reține că reclamantul a dedus judecății o acțiune prin care în principal reclama emiterea de către Guvernul României a unui act normativ neconstituțional - O.U.G. nr. 130/2021, cauzator de prejudicii, solicitând în principal anularea actului administrativ neconstituțional, încetarea oricăror rețineri din veniturile din pensie cu titlu de CASS, în temeiul acestui act administrativ neconstituțional și repararea prejudiciului cauzat prin reținerile efectuate în cursul anului 2022.

Raportat la situația premisă constând în formularea unei cereri în cadrul procedurii prevăzute la art. 9 din Legea nr. 554/2004 și în existența unei legături directe între vătămarea pretinsă și adoptarea O.U.G. a cărei neconstituționalitate se invocă, instanța competentă să soluționeze cauza este cea de contencios administrativ, chiar dacă raportul juridic litigios dedus judecății vizează materia prestațiilor sociale sau raporturi juridice de altă natură. Această soluție este impusă explicit la art. 9, unde legiuitorul nu face nicio distincție în funcție de natura raportului juridic dedus judecății, or când legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.

Așadar, în ceea ce privește calificarea juridică a cererii dată de reclamant, este evident că acesta a înțeles să învestească instanța de contencios administrativ, motivarea și temeiurile de drept fiind clare în sensul susținerii aplicării art. 9 Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 554/2004, republicată, conform cărora:

"litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform acestor dispoziții legale, litigiile privind acte administrative emise de autoritățile publice centrale, se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Prin urmare, emitentul actului reclamat ca fiind neconstituțional și implicit cauzator de prejudicii este o autoritate publică centrală a administrației statului - Guvernul României, situație în care, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal este competentă material să soluționeze acțiunea de față.

În acest sens, Înalta Curte reține că, potrivit principiului disponibilității ce guvernează procesul civil, părțile pot determina nu numai existența procesului, prin declanșarea procedurii judiciare și prin libertatea de a pune capăt procesului, ci și conținutul procesului, prin stabilirea cadrului procesual, obiectul și cauza acestuia, context în care sunt aplicabile și dispozițiile art. 116 C. proc. civ., referitoare la alegerea instanței, în condițiile în care reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.