ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4151/2024

Ședința publică din data de 27 septembrie 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la 3 ianuarie 2023 pe rolul Curții de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A M.AP.N., repararea preiudiciului cauzat prin emiterea si punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

Prin sentința civilă nr. 183 din 22 mai 2023, Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL APĂRĂRII NAȚIONALE și a respins acțiunea față de acesta.

(ii) a admis cererea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MINISTERULUI APĂRĂRII NAȚIONALE având ca obiect despăgubire;

(iii) a obligat pârâții la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuție de asigurări de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale de la data fiecărei rețineri și până la plata sumei.

Împotriva sentinței civile nr. 183 din 22 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, atât pârâtul Guvernul României, cât și pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne au declarat recurs.

3.1. Pârâtul Guvernul României a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii.

În motivarea recursului, pârâtul susține că art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. urmează a fi reținut în cauză în considerarea faptului că, deși este întemeiată pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în judecată nu respectă nici exigențele de admisibilitate specifice temeiului de drept invocat, și nici cele ale art. 194 C. proc. civ.

Astfel, invocarea dispozițiilor art. 9 este doar formală excepția de neconstituționalitate neputând reprezenta, prin ea însăși, motivarea impusă de art. 194 C. proc. civ.

Mai mult, instanța de judecată a nesocotit faptul că, în privința prejudiciului, acesta nu a fost cuantificat de reclamant, ci s-au făcut doar susțineri evazive privind natura acestuia. Partea reclamantă nu a indicat nici măcar cuantumul prejudiciului principal (sumele reținute cu titlu de CASS), pentru ca la acesta să se poată raporta actualizarea cu indicele de inflație și dobânda legală, punând astfel în sarcina pârâților, o obligație imposibilă.

Totodată, nu este de resortul instanței de judecată să se substituie părții reclamante în a stabili natura prejudiciului si cuantumul acestuia, astfel că soluția de acordare a despăgubirilor constând în actualizarea sumelor reținute este nelegală.

Astfel, instanța de judecată nu putea admite față de Guvernul României pretențiile reclamantului cu privire la acordarea și plata despăgubirilor reprezentate de actualizarea sumei întrucât aceasta ar însemna o obligație la imposibil.

Guvernul României nu poate fi obligat să efectueze operațiunile administrative generate de calculul, în primul rând, a prejudiciului principal (reprezentat de sumele reținute cu titlu de CASS) și, în al doilea rând, de calculul reprezenta, de actualizarea acestor sume, atât timp cât esența activității sale este de a adopta acte normative.

În mod greșit a fost admisă acțiunea, in condițiile în care nu a fost cuantificat prejudiciul la repararea căruia a fost obligat Guvernul României.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. este incident și sub aspectul faptului că instanța de fond nu a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepțiilor invocate de pârâtul Guvernul României, respectiv excepția necompetenței materiale a instanței, excepției rămânerii fără obiect a cauzei/respectiv a lipsei de interes și asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a Guvernului.

Orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., pentru a se constata dacă reprezintă sau nu motiv pentru casarea hotărârii.

A invocat dispozițiile art. 174 C. proc. civ. și a susținut că instanța nu a pus în discuția părților excepțiile invocate de Guvernul României și s-a pronunțat fără a ține cont de acestea, ceea ce presupune și încălcarea principiului dreptului la apărare (art. 13 C. proc. civ.), a rolului activ al instanței (art. 22 C. proc. civ.) cât și a normelor conținute de art. 248 C. proc. civ. referitoare la soluționarea excepțiilor.

În cadrul motivului de recurs, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. a criticat soluția instanței de fond, întrucât aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, dar și pentru faptul că aceasta cuprinde motive contradictorii.

A susținut că nu sunt îndeplinite condițiile impuse de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. iar nemotivarea hotărârii judecătorești sau nemotivarea contradictorie a acesteia, după caz, este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful I din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În interpretarea aplicării acestei garanții procesuale, într-o jurisprudență constantă, s-a că statuat că dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă susținerile esențiale ale părților sunt examinate în mod real de către instanță aceasta având obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor de apărare și argumentelor substanțiale invocate de părți.

Din perspectiva motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a arătat că au fost încălcate dispozițiile art. 32 C. proc. civ., obiectul este o condiție esențială a acțiunii civile, această cerință trebuind a fi îndeplinită atât la introducerea cererii, cât și pe tot parcursul procesului civil, alături de capacitatea și calitatea procesuală și interesul promovării acțiunii în justiție, în mod cumulativ. Pe lângă formularea unei pretenții, partea care inițiază o procedură judiciară trebuie să justifice un interes. În acest sens, interesul în exercitarea unei acțiuni civile este dat de folosul efectiv pe care reclamantul l-ar obține în ipoteza admiterii formei procedurale exercitate. Interesul trebuie apreciat în momentul formulării cererii, iar faptul că ulterior acesta nu mai subzistă este de natură să atragă rămânerea fără obiect a cererii, potrivit art. 33 C. proc. civ.

Raportat la cele de mai sus, interesul procesual în prezenta speță nu mai era actual la momentul pronunțării hotărârii, având în vedere incidența O.U.G. nr. 4/2023, prima instanță încălcând actul normativ menționat, în mod eronat, obligând Guvernul la plata de despăgubiri constând în sumele reținute cu titlu de CASS actualizate.

A reclamat faptul că în competența caselor teritoriale de pensii s-a stabilit atribuția de calculare și restituire a sumelor pretinse prin acțiunea introductivă. Or, menținerea dispozițiilor hotărâri judecătorești contestate prin prezentul memoriu de recurs, ar duce la încasarea dublă, a acestor sume, ceea ce nu este permis, de moment ce legiuitorul delegat a stabilit un cadrul normativ, special, pentru restituirea acestora.

Menținerea dispozițiilor hotărârii judecătorești recurate ar însemna eludarea actului normativ adoptat tocmai în sensul reparării prejudiciului, acesta fiind scopul indicat în preambulul său.

Guvernul României nu are atribuții si nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare si/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizarea sumei datorate în raport cu indicele de inflație.

Astfel, obligația, reținută de instanța de fond în sensul nu poate constitui o cerință eficientă pentru a sc. considera că Guvernul României este debitor în raportul juridic de drept material dedus judecății.

Având in vedere obiectul cererii de chemare în judecată (restituirea unor sume reținute din pensie), Guvernul României nu poate fi obligat, la plata despăgubirilor reprezentate de sumele rezultate din actualizarea sumelor reținute din pensie cu titlu de CASS cu indicele de inflație și dobânda legală și, aceasta nefiind calea care să asigure îndestularea părții reclamante, pretențiile acesteia subsumându-se, astfel, jurisdicției asigurărilor sociale.

3.2. Pârâta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În esență, în motivare, pârâta a susținut că în mod eronat au fost soluționate excepțiile invocate privind stabilirea competenței de judecare a cauzei, acțiunea reclamantului vizând un drept de asigurări sociale, iar în acest caz, instanța competentă material să judece este Tribunalul Olt, secția specializată în asigurări sociale, față și de împrejurarea că reclamantul are domiciliul în jud. Olt.

În ceea ce privește fondul cauzei, a arătat că odată cu intrarea în vigoare a Ordonanței de urgentă a Guvernului nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, s-a stipulat la art. 1 alin. (1) din actul normativ menționat faptul că, începând cu luna martie 2023: "Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023—28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorat, din oficiu.

Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale a restituit reclamantului, eșalonat, sumele reținute din pensie, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, potrivit prevederilor art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023.

În concluzie, prin O.U.G. nr. 4/2023, aspectele ce fac obiectul prezentului litigiu au fost tranșate, intrarea în vigoare a acesteia fiind de natură să schimbe fundamentul juridic al restituirii sumelor reținute cu titlu de CASS în baza unei ordonanțe de urgență declarată neconstituțională.

Sumele cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate nu au fost reținute abuziv de către instituția militară, ci în baza unei ordonanțe de urgență care, până la declararea acesteia neconstituțională, și-a produs în mod firesc efectele.

Astfel, apare ca evident faptul că îndreptățirea reclamantului la restituirea sumelor din veniturile din pensii reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, în perioada 01.01.2022 — 27.12.2022, a fost recunoscută de stat prin adoptarea actului normativ menționat anterior.

Soluția instanței de judecată privind actualizarea cu indicele de inflație și cu dobânda legală nu are susținere, deoarece O.U.G. nr. 4/2023 reglementează numai obligația instituțiilor de restituire a sumelor reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate și perioada în care acestea vor fi restituite, ulterior recalculării venitului impozabil, nu si actualizarea acestor sume.

A susținut că drepturile reclamantului au fost achitate cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare, iar instituția militară nu se găsește în culpă procesuală fată de reclamant, astfel cum în mod netemeinic a reținut instanța de fond.

În consecință, sentința civilă nr. 183 din 22.05.2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova — secția contencios administrativ și fiscal, este netemeinică și nelegală în ceea ce privește actualizarea cu indicele de inflație și cu dobânda legală, întrucât reținerile din perioada 01.01.2022-27.12.2022 s-au făcut în baza unui act normativ, care, până la pronunțarea deciziei Curții Constituționale a României, s-a bucurat de prezumția de legalitate, Casa de pensii sectorială a Ministerului Apărării Naționale neavând nicio culpă în efectuarea acestor rețineri, fiind reținute sumele cu titlu de CASS în temeiul legii.

În concluzie, pentru toate motivele anterior dezvoltate a solicitat admiterea recursului.

Recurenta-pârâtă Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne a depus întâmpinare față de recursul declarat de pârâtul Guvernul României, contestând caracterul fondat al motivelor de recurs formulate de acest pârât.

II. Examinarea motivelor de recurs formulate de pârâții Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate, Înalta Curte constată că recursurile declarate de cei doi pârâți sunt fondate, în următoarele limite și pentru următoarele considerente:

În esență, recurenții-pârâți au prezentat argumente diferite dar și comune, subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5,6 și 8 C. proc. civ., care vor fi analizate în cele ce urmează.

Punctual, Înalta Curte reține că recurenta-reclamantă a invocat art. 488 alin. (1) pct. 6 ce vizează nemotivarea/motivarea contradictorie a sentinței de la fondul cauzei, motiv de casare pe care îl apreciază ca nefiind fondat.

Înalta Curte constată că obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ., are în vedere stabilirea, în considerentele hotărârii, a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, anume raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată.

În același sens, în acord cu dispozițiile art. 22 alin. (2) C. proc. civ., revine judecătorului de fond sarcina ca, în soluționarea cererii de chemare în judecată, să stabilească situația de fapt specifică procesului, iar în funcție de aceasta să aplice normele juridice incidente.

În concret, instanța de fond a indicat temeiul de drept incident cauzei, a enumerat cauzele admiterii cererii de chemare în judecată, context în care a analizat probele administrate în proces, cu referiri punctuale la înscrisurile depuse în probațiune. În raport de elementele concrete ale cauzei, prima instanță a indicat punctual texte de lege în motivare, iar prin argumentația oferită de judecătorul fondului s-a făcut trimitere la normele de drept care justifică soluția adoptată în cauză.

Astfel, Înalta Curte constată existența raționamentului logico-juridic al primei instanțe care a fundamentat soluția adoptată; în plus, considerentele dezvoltate de curtea de apel sunt în legătură cu soluția pronunțată.

Simplul fapt că acele considerente expuse de prima instanță nu concordă modului în care apreciază partea recurentă-reclamantă că trebuia motivată hotărârea judecătorească în acest proces nu determină incidența motivului de casare/nelegalitate în discuție.

Instanța de judecată nu este obligată legal să răspundă oricărui argument de fapt și de drept invocat de parte, ci trebuie să analizeze problema litigioasă, sens în care poate să analizeze global argumentele respective, printr-un raționament juridic de sinteză, ori să analizeze un singur aspect considerat esențial, ceea ce face de prisos analiza restului argumentelor menționate în cererea părții în sprijinul aceluiași motiv, astfel că omisiunea de a cerceta un anumit argument sau o afirmație a unei părți nu deschide calea recursului, pentru nemotivare.

În consecință, arătând în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția din sentința recurată, Înalta Curte consideră că judecătorul fondului a respectat dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ., expunând silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate și fiind clare rațiunile avute în vedere de instanța de fond, fără a se identifica vreun element care să indice caracterul arbitrar al modalității în care Curtea de Apel Craiova a pronunțat sentința în discuție. De asemenea, Înalta Curte mai constată că motivarea analizată are o legătură logică cu argumentele dezvoltate de părți, fiind respectate cerințele dreptului la un proces echitabil.

Totodată, nu se identifică în motivare considerente contradictorii, raționamentul expus în motivarea primei instanțe de judecată conduce în mod logic și firesc la concluzia de admitere a cererii de chemare în judecată înscrisă în cuprinsul dispozitivului, în niciun moment din motivare nu rezultă o altă soluție decât cea de admitere a pretențiilor deduse judecății.

În continuare, analizând recursurile din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., invocat de Guvernul României, respectiv a motivului de casare comun de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de ambii recurenți, Înalta Curte reține că, în cauză, intimatul - reclamant s-a considerat vătămat în drepturile și interesele sale legitime prin modificările legislative aduse de O.U.G. nr. 130/2021, publicată în MO nr. 1202/18.12.2021 și pusă în aplicare începând cu data de 01.01.2022, prin care s-a instituit plata obligatorie a contribuțiilor de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, cu afectarea majoră a pensiei de serviciu.

Prin decizia Curții Constituționale nr. 650/15.12.2022, publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022, s-a admis excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)

Codul fiscal], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) Codul fiscal sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

) Codul fiscal], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

Codul fiscal], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii" Codul fiscal], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

Codul fiscal] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

) Codul fiscal] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 Codul fiscal și pct. 19] din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, dispozițiile mai sus menționate fiind declarate neconstituționale.

În esență, instanța de contencios constituțional a reținut că O.U.G. nr. 130/2021 a diminuat cuantumul pensiei prin instituirea unei contribuții la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, însă, prin ordonanță de urgență nu se poate diminua cuantumul pensiei, nici prin instituirea de impozite, nici prin instituirea de alte contribuții, pentru că o asemenea măsură conduce la o afectare a dreptului la pensie prevăzut de art. 47 alin. (2) din Constituție, fiind astfel contrară art. 115 alin. (6) din Constituție, care interzice afectarea drepturilor și libertăților fundamentale prin ordonanțe de urgență.

Drept urmare, după cum au precizat ambii recurenți-pârâți, în Monitorul Oficial din data de 17.02.2023 a fost publicată O.U.G. nr. 4/2023 privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, act normativ ce reglementează modalitatea de restituire a CASS reținute pensionarilor cu venituri peste 4.000 de RON în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 130/2021, declarate neconstituționale.

Potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023, "(1) Sumele reținute din veniturile din pensii realizate de persoanele fizice, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate de la data de 1 ianuarie 2022 până la data de 27 decembrie 2022 inclusiv, se restituie lunar în perioada 1 martie 2023 - 28 februarie 2024, după recalcularea venitului impozabil corespunzător lunilor pentru care se efectuează restituirea, în conformitate cu prevederile Legii nr. 227/2015 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare, și reținerea diferențelor de impozit pe venit datorate. (2) Diferențele de impozit pe venit se calculează separat față de impozitul aferent drepturilor lunii curente, se rețin la data efectuării plății sumelor prevăzute la alin. (1), se plătesc și se declară până la data de 25 inclusiv a lunii următoare celei în care se face plata, prin depunerea declarației privind obligațiile de plată a contribuțiilor sociale, impozitului pe venit și evidența nominală a persoanelor asigurate. (3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate din pensiile private, respectiv pensiile facultative, pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 de RON. (4) Procedura de plată eșalonată prevăzută la alin. (1) se aplică și în ceea ce privește plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești devenite executorii în perioada 28 decembrie 2022 - 1 martie 2023".

Art. 9 din Legea nr. 554/2004, cu denumirea marginală "Acțiunile împotriva ordonanțelor Guvernului", conferă persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe considerate neconstituționale sau declarate ca atare posibilitatea promovării unei acțiuni în contencios administrativ, care, potrivit alin. (5), "poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative".

În acest context, Înalta Curte constată că sunt nefondate susținerile recurentului-pârât Guvernul României, în sensul că persoana care a reținut și care, ulterior, a fost obligată prin O.U.G. nr. 4/2023 la restituirea respectivelor sume, reținute din pensiile intimatului - reclamant, cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, este persoana de la care pot fi cerute despăgubirile solicitate, pentru că răspunderea pentru despăgubirile solicitate, ce le-au fost cauzate intimatului - reclamant prin adoptarea O.U.G. nr. 130/2021, declarată ulterior neconstituțională, aparține emitentului, în speță Guvernului României, în considerarea culpei pentru emiterea ordonanței declarate neconstituționale.

Contrar alegațiilor recurenților-pârâți, acțiunea de față are ca obiect, în condițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanța declarată neconstituțională. Fapta ilicită, temei al angajării răspunderii, constă în emiterea respectivei ordonanțe de către Guvern. Or, asemenea despăgubiri nu pot fi solicitate decât de la autorul faptei ilicite, emitent al ordonanței neconstituționale care a prejudiciat în mod direct reclamantul.

De asemenea, pretențiile reclamantului nu au natură civilă, ci vizează acoperirea prejudiciului suferit ca urmare a vătămării produse prin emiterea de către Guvernul României a unei ordonanțe de urgență declarate neconstituționale, iar obligarea ambilor pârâți la plata despăgubirilor a fost dispusă și în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (3) din O.U.G. nr. 4/2023, conform cărora sumele în cauză se transferă de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, la solicitarea Casei Naționale de Pensii Publice, caselor de pensii sectoriale și entităților care plătesc venituri din pensii.

Prin urmare, concluzia care trebuie reținută din normele de drept incidente raportate și la interpretarea oferită de Curtea Constituțională este că pretențiile deduse judecății în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne sunt întemeiate doar din perspectiva actualizării sumei nelegal reținute cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire.

De asemenea, Înalta Curte subliniază că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă o normă cu caracter special în materia contenciosului administrativ, constituind o reflectare la nivelul legii organice a normei constituționale de la art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României, potrivit căruia "Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.".

Una dintre condițiile de exercițiu ale acțiunii în justiție este calitatea procesuală, ce presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titular al dreptului în raportul juridic dedus judecății - calitate procesuală activă, și, pe de altă parte, între persoana pârâtului și cel obligat în baza aceluiași raport juridic - calitate procesuală pasivă, instanța fiind obligată să verifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega valabil decât între titularii dreptului ce rezultă din raport de drept material dedus judecății. Conform art. 36 C. proc. civ., calitatea procesuală rezultă din identitatea dintre părți și subiectele raportului juridic litigios, astfel cum acesta este dedus judecății. Existența sau inexistența drepturilor și a obligațiilor afirmate constituie o chestiune de fond.

În prezentul litigiu, în raport cu cauza juridică a acțiunii și cu dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, în temeiul cărora au fost solicitate despăgubirile, Înalta Curte constată că, din punct de vedere al calității procesuale pasive, există identitate între debitorul raportului juridic dedus judecății și instituțiile menționate, respectiv pârâtul Guvernul României, în calitate de emitent al ordonanței declarate neconstituționale, și pârâta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, în calitate de autoritate desemnată cu restituirea contribuțiilor, conform art. 2 alin. (1), (2) și (3) din O.U.G. nr. 4/2023.

Nu pot fi primite criticile recurenților potrivit cărora, prin adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, cererea pendinte a rămas fără obiect și nu mai există interesul intimaților-reclamanți de a acționa, câtă vreme s-a dispus doar restituirea sumelor reținute, nu și repararea prejudiciului cauzat prin reținerea sumelor de bani din drepturile de pensie ale intimaților în baza O.U.G. nr. 130/2021, declarată neconstituțională.

Astfel, pretențiile rămase în litigiu, la acest moment, vizează despăgubirile solicitate în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 privind dobânda legală și actualizarea sumelor restituite cu indicele de inflație, doar capătul de cerere privind plata despăgubirilor constând în contravaloarea contribuțiilor sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma de 4.000 RON rămânând fără obiect prin emiterea ordonanței de urgență menționate.

Contrar apărărilor recurenților, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii patrimoniale, potrivit art. 9 alin. (5) teza I din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 1349 C. civ., respectiv fapta ilicită (emiterea O.U.G. nr. 130/2021 cu încălcarea art. 115 alin. (6) din Constituție, conform celor constatate de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 650/2022 publicată în Monitorul Oficial nr. 1262/28.12.2022), prejudiciul material (reținerile efectuate din pensia reclamantului, în intervalul 01.01.2022-27.12.2022, cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea din pensie ce depășește suma lunara de 4000 RON), legătura de cauzalitate (reținerile au fost efectuate după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 130/2021).

Prin urmare, Înalta Curte reține că se impune admiterea capătului de cerere al reclamanților privind actualizarea sumei restituite conform art. 1 din O.U.G. nr. 4/2023 cu indicele de inflație și la plata dobânzilor legale aferente sumelor acordate cu titlu de despăgubire, fiind aplicabile și dispozițiile art. 1357 și art. 1385 alin. (1) C. civ., potrivit cărora repararea prejudiciului suferit trebuie să fie integrală în privința pierderii suferite de către reclamant, dar și a lipsei de folosință asupra sumei reținute din contravaloarea activului personal net acumulat.

O astfel de modalitate de reparație impune acordarea atât a actualizării sumei reținute cu indicele de inflație, cât și acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform prevederilor O.G. nr. 13/2011, începând cu data efectuării reținerii și până la data plății efective a debitului principal, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 4/2023.

Față de prejudiciul stabilit anterior și, constatând în plus, că art. 1 alin. (1) și (4) din O.U.G. nr. 4/2023 instituie doar obligația de restituire a sumelor reținute, după recalcularea impozitului pe venit, în mod eșalonat, instanța de control judiciar constată că sunt aplicabile dispozițiile art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza I și art. 1535 alin. (1) C. civ., care consacră principiul reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor ca urmare a neexecutării de către debitor a obligației, prejudiciu ce cuprinde atât pierderea efectiv suferită cât și beneficiul de care acesta este lipsit.

Instanța de recurs are în vedere totodată că reactualizarea unei sume poate fi cumulată cu dobânda civilă, interpretare conformă celor statuate de ÎCCJ – Completul competent să judece recursul în interesul legii care, prin Decizia nr. 2/17.02.2014, a stabilit că "actualizarea unei sume datorate cu indicele de inflație acoperă prejudiciul cauzat creditorului datorat devalorizării monedei naționale (damnum emergens) iar plata dobânzii legale acoperă beneficiul de care a fost lipsit creditorul (lucrum cessans), dând expresie astfel principiului reparării integrale a prejudiciului suferit de creditor, principiul consacrat de art. 1531 alin. (1), alin. (2) teza întâi și art. 1535 alin. (1) C. civ.."

Astfel, pierderea efectiv suferită, ca prim element de reparare integrală a prejudiciului, este remediată prin actualizarea cu rata inflației a sumelor ce urmează a fi restituite reclamantului conform art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2023, iar beneficiul de care este lipsit, al doilea element constitutiv al prejudiciului, este remediat prin acordarea dobânzii legale penalizatoare, conform art. 3 alin. (2) și art. 6 din O.G. nr. 13/2011.

În consecință, Înalta Curte reține, ca urmare a reevaluării ansamblului probator al cauzei, că sunt fondate recursurile pârâților doar din perspectiva rămânerii fără obiect a capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuție de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, aspect care va conduce, în mod evident, la reformarea soluției primei instanțe în limitele și cu motivația indicate în paragrafele anterioare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va admite recursurile, va casa sentința recurată și, în rejudecare, va respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere vizând obligarea pârâților la despăgubirile menționate și va admite capătul de cerere având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenții – pârâți Guvernul României și Casa de Pensii Sectorială din cadrul Ministerului Apărării Naționale împotriva sentinței civile nr. 183/2023 din 22 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, în rejudecare:

Respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuție de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia.

Admite capătul de cerere având ca obiect plata dobânzii legale aferente sumelor reținute cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data fiecărei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 septembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.