ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2553/2024

Ședința publică din data de 15 mai 2024

Deliberând asupra recursurilor de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, au solicitat repararea prejudiciului cauzat reclamanților prin punerea în aplicare, începând cu data de 1 ianuarie 2022, a dispozițiilor art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative din data de 17.12.2021, publicată în M. O. nr. 1202/18.12.2021, prin care s-a introdus în Codul fiscal o taxă nouă sub forma contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4.000 RON, pentru fiecare drept de pensie, respectiv:

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata către reclamanți a unor sume egale cu sumele reținute începând cu luna ianuarie 2022 din pensiile reclamanților, rețineri făcute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, despăgubirile urmând a fi calculate începând cu prima reținere din pensia fiecărui reclamant și până la acoperirea integrală a prejudiciului, respectiv până la sistarea reținerilor, sume indexate cu rata inflației (art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004);

- obligarea pârâtului la despăgubiri constând în plata dobânzilor legale aferente sumelor reținute cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate, calculate începând cu data primei rețineri și până la acoperirea integrală a prejudiciului (art. 6 din O.G. nr. 13/2011);

- obligarea pârâtului să emită un act administrativ prin care să dispună încetarea reținerilor din pensiile reclamanților a contribuțiilor sociale de sănătate de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON pentru fiecare drept de pensie, începând cu data pronunțării hotărârii (art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004).

Au mai solicitat sesizarea Curții constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021.

De asemenea, au solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea din data de 9 iunie 2022, instanța a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV cu privire la momentul intrării în vigoare a măsurilor adoptate prin art. XXIV, ambele din O.U.G. nr. 130/2021, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

A dispus suspendarea cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, în temeiul art. 9 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/12.01.2023, reclamanții au solicitat repunerea pe rol a cauzei, arătând că în ședința publică din data de 15 decembrie 2022, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că sunt neconstituționale dispozițiile art. XXIV pct. 11 [cu referire la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)], pct. 12 [cu referire la art. 154 alin. (1) lit. h) sintagma "de până la suma de 4.000 RON lunar inclusiv"], pct. 13 [cu referire la art. 155 alin. (1) pct. a

1

)], pct. 14 [cu referire la sintagma "venituri din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 3-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 16 [cu referire la art. 157

3

], pct. 17 [cu referire la sintagma "precum și al veniturilor din pensii" din cuprinsul titlului secțiunii a 4-a capitolul III al titlului V "Contribuții sociale obligatorii"], pct. 18 [cu referire la art. 168 alin. (1) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

), alin. (5) în privința trimiterii la art. 157

3

și alin. (7)

1

] și pct. 19 [cu referire la alin. (1) lit. a) în privința trimiterii la art. 153 alin. (1) lit. f)

2

)] și art. XXV alin. (1) lit. c) [cu referire la pct. 12, 13, 16, 18 în privința alin. (1) și (5) ale art. 168 și pct. 19] din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Prin sentința nr. 27 din 2 februarie 2023, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României.

A obligat pârâtul Guvernul României la plata către fiecare dintre reclamanți a unei despăgubiri egale cu sumele reținute ca și contribuție de asigurări sociale de sănătate în temeiul art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021, începând cu data primei rețineri și până la încetarea acesteia, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflație, precum și la plata dobânzii legale de la data fiecărei rețineri și până la plata sumei.

A respins cererea de intervenție accesorie, formulată de intervenientul Ministerul Finanțelor în favoarea pârâtului.

A admis în parte cererea privind cheltuielile de judecată.

A obligat în solidar pârâtul Guvernul României și intervenientul accesoriu Ministerul Finanțelor la plata către reclamanți a sumei de 9478.36 RON cheltuieli de judecată, din care 7765 RON reprezintă onorariu avocat (OP nr. x/15.02.2022, OP nr. x/16.02.2022, document plată transfer bancar din 20.01.2023 și document plată transfer bancar din 21.01.2023), suma de 1363.36 RON reprezintă contravaloare cazare (factura x/01.02.2023 în sumă de 814.6 RON și factura x/27.04.2022 în cuantum de 548.76 RON) și suma de 350 RON taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile nr. 27 din 2 februarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâtul Guvernul României și intervenientul Ministerul Finanțelor.

Recurentul-pârât Guvernul României a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. (hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material).

Prin cerere de recurs, pârâtul Guvernul României a formulat critici privind competența de soluționare a cauzei care, în opinia pârâtului, revenea instanței specializate în soluționarea cauzelor circumscrise jurisdicției speciale a asigurărilor sociale; lipsa capacității juridice civile; lipsa atribuțiilor legale de plată a sumelor ce fac obiectul cererii și rămânerea cererii fără obiect ori ca lipsită de interes. Recurentul-pârât a mai criticat dispoziția instanței de fond prin care a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, susținând că, raportat la adoptarea O.U.G. nr. 4/2023, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 453 alin. (1) din C. proc. civ.

Recurentul-intervenient Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova a declarat recurs pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

A susținut, în esență, că pârâtul Guvernul României nu are atribuții și nu poate fi obligat nici la plata dobânzilor legale penalizatoare și/sau a diferențelor de sume rezultate din actualizare sumei datorate în raport cu indicile de inflație, din moment ce competența restituirii sumelor reținute (obligația principală) este dată prin lege, exclusiv caselor teritoriale/sectoriale de pensii și/sau entităților care plătesc venituri din pensii.

Recurentul a mai arătat că în mod greșit prima instanță a reținut prezumția de culpă procesuală a intervenientului Ministerul Finanțelor, fără să argumenteze dacă sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art. 1357 din C. civ., astfel încât în mod nelegal intervenientul accesoriu a fost obligat la plata către reclamanți a cheltuielilor de judecată în cuantum de 9478,35 RON.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de casare invocate, pe baza probelor administrate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

Referitor la recursul declarat de pârâtul Guvernul României, Înalta Curte reține că, potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că sentința atacată a fost comunicată pârâtului Guvernul României la data de 10.03.2023, iar recursul a fost declarat la data de 04.04.2023, când cererea de recurs a fost trimisă la Curtea de Apel Craiova (așa cum rezultă din emailul de la fila nr. x și copia borderoului de la dosarul de recurs), deși, conform dispozițiilor citate, termenul în care legea permitea exercitarea căii de atac s-a împlinit la data de 27.03.2023.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) din C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 din C. proc. civ.:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Cum în cauză recurentul pârât Guvernul României nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicat în exercitarea în termen a căii de atac, se va constata că recursul declarat de acesta este tardiv formulat, cu depășirea termenului legal instituit de dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, și se va anula ca atare.

Referitor la recursul declarat de intervenientul Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond".

Textul de lege anterior evocat își găsește aplicare și în situația în care partea pentru care s-a intervenit în proces a formulat cererea de apel sau de recurs peste termenul legal ori calea de atac este anulată ca netimbrată, neregulat introdusă sau nemotivată, deoarece apelul sau recursul exercitat peste termen, anulat ca netimbrat sau nul este considerat că nu există.

În cauză, s-a constatat că Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova are calitatea de intervenient accesoriu în favoarea pârâtului Guvernul României.

Cum recursul declarat de pârâtul Guvernul României va fi anulat ca tardiv, nu poate fi concepută o continuare de către intervenient a activității procesuale în fața instanței de control judiciar, fără ca partea principală să fi învestit în mod legal instanța cu judecarea recursului său.

Această situație, ce determină sancțiunea respingerii recursului ca neavenit, este impusă, în mod evident, de caracterul accesoriu al intervenției care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziție procesuală de susținere a părții în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție.

Prin urmare, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 67 alin. (4) din C. proc. civ. și va respinge ca neavenit recursul declarat de Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va anula ca tardiv recursul declarat de pârâtul Guvernul României și va respinge ca neavenit recursul declarat de intervenientul Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului formulat de Guvernul României, invocată prin întâmpinare.

Anulează recursul formulat de recurentul-pârât Guvernul României împotriva sentinței civile nr. 27 din 2 februarie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv.

Respinge excepția tardivității recursului formulat de recurentul-intervenient Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova, ca neîntemeiată.

Respinge recursul formulat de recurentul-intervenient Ministerul Finanțelor prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Craiova împotriva sentinței civile nr. 27 din 2 februarie 2023 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca neavenit.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 15 mai 2024.