ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4385/2023

Ședința publică din data de 05 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 08 octombrie 2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021, reînregistrată la data de 01 ianuarie 2022 în cadrul secției de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021*, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului și Casa Județeană de Pensii Constanța, au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate reclamanților prin dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, constând în diferența dintre pensiile achitate în intervalul 1 septembrie 2020 - 31 august 2021 și pensiile la care subsemnații ar fi fost îndreptățiți dacă s-ar fi luat în considerare valoarea punctului de pensie de 1.775 RON, potrivit art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

Raportat la dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 10 alin. (1) și (3) din același act normativ, reclamanții au învederat faptul că revine Curții de Apel Constanța competența generală, materială și teritorială în vederea soluționării prezentei cauze.

Totodată, au arătat că s-au adresat instanței de contencios administrativ, având în vedere că prejudiciile le-au fost cauzate de art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, dispoziție legală pe care o consideră neconstituțională, iar acțiunea reglementată de art. 9 alin. (5) din Legea 554/2004 reprezintă modalitatea expresă pusă la dispoziție de lege, de a se adresa instanței de judecată în vederea acoperirii prejudiciilor respective.

La data de 21 octombrie 2021, reclamanții au depus precizări la acțiune, prin care au indicat cuantumul pretențiilor solicitate de fiecare reclamant în parte.

Prin sentința civilă nr. 13 din 27 ianuarie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., în contradictoriu cu pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, Guvernul României prin Secretariatul General al Guvernului, și Casa Județeană de Pensii Constanța, ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței civile nr. 13 din 27 ianuarie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

În esență, au criticat încălcarea, de către instanța de fond, a dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Consideră greșite considerentele instanței de fond, având în vedere că acțiunea reglementată la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privește exclusiv prejudiciile cauzate persoanelor fizice sau juridice prin acte administrative, de la această normă derogând chiar alin. (7) al aceluiași articol, care dispune că persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi. Existând incompatibilitate între acțiunea împotriva actelor administrative și acțiunea în repararea prejudiciilor cauzate prin ordonanțe ale Guvernului neconstituționale, sentința civilă nr. 13/27.01.2022 este nelegală prin referirea la art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Se află în prima dintre cele 3 ipoteze menționate anterior, fiindu-le cauzat un prejudiciu în mod direct prin art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020. Contrar considerentelor Curții de Apel Constanța, pentru aplicarea art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este suficient ca prejudiciile produse prin ordonanțele Guvernului declarate neconstituționale să se producă direct în patrimoniul reclamanților, fară să existe un act administrativ emis în temeiul Ordonanței Guvernului declarate neconstituționale, care să determine în concret prejudiciul. Modul în care interpretează instanța de judecată dispozițiile art. 9 alin. (5) este de natură să restrângă în mod nepermis domeniul de aplicare al acestuia, deoarece, condiționând producerea prejudiciului de un act normativ emis în temeiul unei ordonanțe a Guvernului declarate neconstituțională, exclude situațiile în care prejudiciul se produce direct. în patrimoniul reclamantului, ca urmare a declarării neconstituționalității respective.

De asemenea, instanța fondului a apreciat în mod eronat că din interpretarea per a contrario a art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 rezultă că nu se poate solicita pe calea respectivă acordarea diferențelor dintre pensiile efectiv achitate și pensiile la care ar fi fost îndreptățiți prin aplicarea unui alt act normativ, fiind în realitate în ipoteza unui litigiu în materia asigurărilor sociale. Și în acest caz interpretarea realizată de Curtea de Apel Constanța este eronată, având în vedere că nicăieri în dispoziția legală citată nu se menționează specificul pe care trebuie să îl prezinte despăgubirile solicitate prin intermediul art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004.

Referirea Curții de Apel Constanța la dispozițiile art. 8 din Legea nr. 554/2004 este eronată, având în vedere că, din analiza Legii nr. 554/2004 rezultă fără putință de tăgadă existența a două modalități diferite de sesizare a instanței de contencios administrativ, fiecare dintre acestea presupunând condiții specifice, proceduri de soluționare, respectiv finalități diferite.

Dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 au produs prejudicii directe în patrimoniile acestora, deoarece, în lipsa acelei prevederi, ar fi fost îndreptățiți la pensii mai mari.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 24 mai 2022, intimatul-pârât Guvernul României - prin Secretariatul General al Guvernului a solicitat respingerea cererii de recurs, ca neîntemeiată, cu consecința menținerii sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 03 octombrie 2023, intimatul-pârât Statul Român prin Ministerul Finanțelor a solicitat respingerea recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile de nelegalitate invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. este fondat, pentru următoarele considerente:

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată întemeiate criticile formulate de recurenții-reclamanți cu privire la greșita aplicare a prevederilor legale de către instanța de fond, în legătură cu aprecierea obiectului litigiului dedus judecății, respectiv a dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Reclamanții au formulat cerere de chemare în judecată, întemeiată pe prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, prin care au solicitat pronunțarea unei hotărâri judecătorești, prin care să se dispună obligarea pârâților la acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin dispozițiile art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, constând în diferența dintre pensiile achitate efectiv în intervalul 1 septembrie 2020-31 august 2021 și pensiile la care ar fi fost îndreptățiți dacă s-ar fi luat în considerare valoarea punctului de pensie de 1.775 RON, potrivit art. 86 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 127/2019 privind sistemul public de pensii.

Totodată, au formulat excepție de neconstituționalitate, arătând că art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 cu privire la rectificarea bugetului de stat pe anul 2020, modificarea unor acte normative și stabilirea unor măsuri bugetare, este neconstituțional.

Instanța de primă jurisdicție a respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți, prin raportare la dispozițiile exprese ale art. 9 din Legea nr. 554/2004, apreciind că demersul juridic inițiat de reclamanți are ca obiect principal constatarea neconstituționalității unor dispoziții din O.U.G. nr. 135/2020, fără a exista o solicitare de reparare a unui prejudiciu cert, produs printr-un act administrativ sau refuzul nejustificat de a emite un astfel de act sau de a răspunde unei cereri.

Înalta Curte reține că art. 8 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 reprezintă cadrul general în care persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h) din lege, poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim.

În schimb, art. 9 din aceeași lege vizează situațiile în care o persoană se consideră vătămată în mod direct printr-o ordonanță a Guvernului, independent de existența unui act administrativ individual adoptat în baza acelei ordonanțe. Atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-le, reclamantul are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Potrivit art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, acțiune care poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin aceste Ordonanțe, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei operațiuni administrative.

Așadar, reclamantul poate promova o acțiune care are ca obiect repararea unei vătămări produse de o ordonanță a Guvernului, ca act administrativ normativ, vătămarea provenind, într-o atare situație, din însăși conformarea cu măsurile dispuse prin actul Guvernului.

Formularea textului normativ menționat arată fără echivoc faptul că nu se poate cere în mod direct anularea unei ordonanțe sau a unor dispoziții dintr-o ordonanță, acțiunea în contencios administrativ putând avea ca obiect numai repararea vătămării cauzate prin acest tip de act administrativ normativ, cu invocarea neconstituționalității ordonanței, pe calea incidentală a unei excepții, ca un mijloc de apărare.

Raportat la motivele de fapt și de drept invocate de reclamanți în susținerea cererii de chemare în judecată, instanța de recurs constată că acțiunea acestora nu are ca obiect principal constatarea neconstituționalității dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, ci repararea prejudiciului cauzat printr-o ordonanță de urgență a Guvernului neconstituțională, iar faptul că prejudiciul pretins suferit este într-o legătură strânsă și directă în raport de efectele declarării neconstituționale a dispozițiilor art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020 nu este de natură să conducă la inadmisibilitatea acțiunii, ci reprezintă una din condițiile prevăzute de lege pentru procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

Atât timp cât acțiunea reclamanților are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului, aceștia au deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea contenciosului administrativ care prevede sesizarea Curții Constituționale în vederea efectuării controlului de constituționalitate a actului Guvernului.

Astfel, instanța de control judiciar reține că acțiunea a fost formulată de reclamanți în scopul reparării prejudiciului produs în patrimoniul acestora ca urmare a aplicării prevederilor art. 42 din O.U.G. nr. 135/2020, pe care aceștia le apreciază ca fiind neconstituționale, iar instanța de fond este datoare să analizeze cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți.

Având în vedere considerentele care au determinat soluția recursului de față și pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond în vederea continuării judecății, pentru asigurarea respectării principiilor fundamentale ale procesului civil.

În raport cu soluția de casare cu trimitere spre rejudecare, Înalta Curte reține că nu se mai impune analizarea criticilor formulate prin cererea de recurs subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) teza a II-a din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte, va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O. și P. împotriva sentinței civile nr. 13 din 27 ianuarie 2022 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 05 octombrie 2023.