ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4308/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4308/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 4 octombrie 2023
Asupra conflictului negativ de competență;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 27.12.2022, pe rolul Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii M.A.I, Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Finanțelor Publice a solicitat obligarea pârâților la restituirea sumei ce i-a fost reținută din pensia de serviciu, începând cu data de 1 ianuarie 2022, reținere făcută cu titlul de contribuții de asigurări sociale de sănătate în cuantum de 10% din partea ce depășește suma lunară de 4000 RON, cu aplicarea actualizării în raport de rata inflației și a dobânzii legale penalizatorii, până la executarea integrală a obligației principale.
Totodată, prin acțiune, reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în M. Of. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.
Hotărârile care au generat conflictul de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 309 din data de 23 martie 2023, Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Casa Sectorială de Pensii M.A.I, Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Curții de Apel Constanța.
Tribunalul Constanța a reținut, în esență, că reclamantul a învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și că, potrivit art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, competența materială și teritorială revine Curții de Apel Constanța.
2.2. Prin sentința civilă nr. 139 din data de 15 iunie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.
În motivarea hotărârii, Curtea de Apel Constanța a reținut că obiectul cererii de chemare în judecată constă în plata către reclamant, cu titlu de despăgubiri, a contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma de 4.000 RON.
Constatând că aceste contribuții sociale de sănătate reprezintă creanțe fiscale astfel cum sunt definite de art. 1 pct. 10 din Legea nr. 207/2015, în cuantum total de până la 3.000.000 RON, Curtea de Apel Constanța a apreciat ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora competența în soluționarea cauzei de față revine tribunalului, secția de contencios administrativ.
Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra conflictului negativ de competență
Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:
Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluționării și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept și nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâți, a unei obligații de achitare a pensiei.
Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale prin aplicarea cotei de contribuție de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depășesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuție, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu. Se observă, totodată, că reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 1202/18.12.2021.
În considerarea acestor elemente, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.
Conform acestor prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, iar o astfel de acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Înalta Curte constată că, prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat acordarea de despăgubiri constând în suma reținută cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, care este o contribuție obligatorie reglementată de Titlul V din Codul fiscal.
Obiectul litigiului privește o contribuție în sensul art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 întrucât ceea ce se cere cu titlu de despăgubiri reprezintă contribuția de asigurări sociale de sănătate, reglementată de O.U.G. nr. 130/2021 și considerată a fi contrară Constituției.
Faptul că printr-o acțiune întemeiată pe art. 9 Legea nr. 554/2004 se solicită "despăgubiri" nu modifică natura juridică fiscală a raportului în baza căruia a fost reținută suma solicitată spre restituire, fiind vorba despre o "contribuție de asigurări sociale de sănătate".
Deși nu este un litigiu în materie fiscală, întrucât acesta nu se poartă în contradictoriu cu organul fiscal, opinăm că prejudiciul solicitat nu își pierde natura fiscală, acesta nu se transformă într-un prejudiciu de drept comun și nu se poate face abstracție de natura juridică a sumei ce trebuie restituită cu titlu de despăgubire.
Criteriul valoric prevăzut de art. 10 alin. (1) Legea nr. 554/2004 face referire la "litigii care privesc taxe, impozite, contribuții…", fără să distingă, ceea ce înseamnă că, în materia contenciosului administrativ, dacă litigiul privește una dintre categoriile menționate, competența se determină în funcție de criteriul valoric.
În concluzie, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce privește despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuție socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăși valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, revine tribunalului administrativ-fiscal competența de a soluționa o cauză precum cea pendinte, în litigiul de față, respectiv Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa Sectorială de Pensii M.A.I, Casa Națională de Pensii Publice și Ministerul Finanțelor Publice, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată astăzi, 4 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.