ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 20.09.2023

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4005/2023

HOTĂRÂRE

20.09.2023

CAMERĂ

contencios

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4005/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele;

Circumstanțele cauzei. Cererea de chemare în judecată. Prima instanță învestită.

Prin cererea de chemare în judecată din data de 22.12.2022, înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a M.A.I, a solicitat:

- a se constata vătămarea drepturilor și intereselor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, respectiv prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON;

- obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011;

- obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, a înțeles să invoce excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021, în raport cu dispozițiile art. 44, art. 47, art. 115. art. 125 și art. 56 din Constituția României.

Prin sentința civilă nr. 310/23.03.2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Constanța și a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, spre competentă soluționare.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul Constanța a reținut că prezenta cerere de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în contradictoriu cu pârâtele Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., ambele având calitatea de autorități publice centrale.

Conform art. 96 C. proc. civ.:

"Curțile de apel judecă: 1.în primă instanță, cererile în materie de contencios administrativ și fiscal, potrivit legii speciale;"

Potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

"(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

În raport de aceste dispoziții, Tribunalul Constanța a admis excepția de necompetență materială a Tribunalului Constanța și a dispus declinarea cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța, spre competentă soluționare.

A doua instanță învestită.

Cauza a fost înregistrată la data de 02.05.2023 pe rolul Curții de Apel Constanța sub nr. x/2022.

Prin sentința civilă nr. 141/CA din data de 15 iunie 2023, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a M.A.I., în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această sentință, Curtea de Apel a reținut că prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, respectiv obligarea pârâților să restituie sumele reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, a formulat cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XXIV (pct. 12 și 13) din O.U.G. nr. 130/2021.

În drept, reclamantul a indicat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Cererea reclamantului este grefată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din lege, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 130/2021, constând în plata unor sume egale cu reținerile făcute din pensia reclamantului cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din ceea ce depășește suma lunară de 4000 de RON pentru fiecare drept de pensie.

Obiectul cererii de față constă, așadar, în plata către reclamant - cu titlu de despăgubiri - a contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma de 4000 de RON.

Curtea a apreciat că natura sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri creează coordonatele procesuale ale litigiului de față, așadar inclusiv în privința competenței materiale în soluționarea cauzei.

Competența materială în litigiile de contencios administrativ este reglementată prin art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004 potrivit cărora "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Conform art. 228 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății "Persoanele care au obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, precum și modul de stabilire, termenele de declarare și de plată ale contribuției sunt prevăzute în Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare."

Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 227/2015 (2) Contribuțiile sociale obligatorii reglementate prin prezentul cod sunt următoarele:

a) contribuțiile de asigurări sociale, datorate bugetului asigurărilor sociale de stat;

b) contribuția de asigurări sociale de sănătate, datorată bugetului Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;

c) contribuția asiguratorie pentru muncă, datorată bugetului general consolidat."

Iar conform art. 1 din Legea nr. 207/2015 "administrarea creanțelor fiscal" constă în oricare din activitățile desfășurate de organele fiscale în legătură cu:

a) înregistrarea fiscală a contribuabililor/plătitorilor și a altor subiecte ale raporturilor juridice fiscale;

b) declararea, stabilirea, controlul și colectarea creanțelor fiscale;

c) soluționarea contestațiilor împotriva actelor administrative fiscale;

d) asistența/îndrumarea contribuabililor/plătitorilor, la cerere sau din oficiu;

e) aplicarea sancțiunilor în condițiile legii;"

De asemenea, în cadrul aceleiași reglementări, la art. 1 pct. 10 creanța fiscală este definită "dreptul la încasarea oricărei sume care se cuvine bugetului general consolidat, reprezentând creanța fiscală principală și creanța fiscală accesorie. Creanța fiscală principală constă în "dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege". Iar creanța fiscală accesorie este definită "dreptul la perceperea dobânzilor, penalităților sau majorărilor aferente unor creanțe fiscale principale, precum și dreptul contribuabilului de a primi dobânzi, în condițiile legii".

Cum obiectul cauzei privește plata unor contribuții de asigurări sociale de sănătate, așadar a unor creanțe fiscale în cuantum total de până la 3.000.000 de RON, Curtea a apreciat că, în aplicarea dispozițiilor art. 10 alin. (1) din legea contenciosului administrativ, competența materială în soluționarea cauzei de față aparține tribunalului, secția de contencios administrativ.

Întreaga reglementare a acțiunii în contencios administrativ subiectiv conduce la concluzia potrivit căreia acțiunea în acordarea de despăgubiri, chiar atunci când este formulată separat, are un caracter subsecvent acțiunii în anularea actului nelegal sau împotriva refuzului de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept sau un interes legitim.

Având în vedere aceste considerente, văzând și dispozițiile art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., instanța a apreciat întemeiată excepția invocată, a admis-o și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Constanța.

Ca urmare a ivirii conflictului negativ de competență, în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., instanța a trimis dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării regulatorului de competență.

Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, secția contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește cadrul procesual se constată că, cererea de chemare în judecată vizează pretenția reclamantului de obligare a pârâtului Guvernul României la asigurarea fondurilor pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, respectiv obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum și sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. XXIV (pct. 12 și 13) din O.U.G. nr. 130/2021.

Înalta Curte constată că, cererea reclamantului se întemeiază pe dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (2) Instanța de contencios administrativ, dacă apreciază că excepția îndeplinește condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată, sesizează, prin încheiere motivată, Curtea Constituțională și suspendă soluționarea cauzei pe fond. (3) După pronunțarea Curții Constituționale, instanța de contencios administrativ repune cauza pe rol și dă termen, cu citarea părților. Dacă ordonanța sau o dispoziție a acesteia a fost declarată neconstituțională, instanța soluționează fondul cauzei; în caz contrar, acțiunea se respinge ca inadmisibilă. (4) În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Înalta Curte observă că, cererea reclamantului este grefată pe dispozițiile art. 9 alin. (5) din lege, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin O.U.G. nr. 130/2021, constând în plata unor sume egale cu reținerile făcute din pensia reclamantului cu titlu de contribuție de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10% din ceea ce depășește suma lunară de 4000 de RON pentru fiecare drept de pensie.

În acest context, în mod corect a reținut Curtea de Apel că obiectul cererii de față constă în plata către reclamant - cu titlu de despăgubiri - a contribuțiilor sociale obligatorii constând în asigurările sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii, pentru partea care depășește suma de 4000 de RON, iar natura sumelor solicitate cu titlu de despăgubiri creează coordonatele procesuale ale litigiului de față, așadar inclusiv în privința competenței materiale în soluționarea cauzei.

Dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 reglementează competența materială în litigiile de contencios administrativ și statează în mod expre că: "(1) Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 3.000.000 de RON se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 3.000.000 de RON se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel."

Sub aspectul competenței materiale de soluționare a cauzei este irelevantă împrejurarea că în calitate de pârât, reclamantul a chemat în judecată Guvernul României care este o autoritate publică centrală, având în vedere că art. 10 alin. (1) din Legea 554/2004 face referire la criteriul valoric al contribuțiilor stabilite prin actul administrativ atacat, și anume de până la 3.000.000 de RON (care se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale) și mai mari de 3.000.000 de RON (care se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel), dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

De asemenea, în mod corect a reținut Curtea de Apel că, dispozițiile art. 228 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății menționează în mod expres că: "Persoanele care au obligația plății contribuției de asigurări sociale de sănătate, precum și modul de stabilire, termenele de declarare și de plată ale contribuției sunt prevăzute în Legea nr. 227/2015, cu modificările și completările ulterioare."