ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3979/2023

Ședința publică din data de 20 septembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași sub nr. x/2022, reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. au chemat în judecată pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne, solicitând instanței să constate vătămarea drepturilor și intereselor lor legitime, prin măsura reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 130/2021, prin modificarea Codul fiscal, respectiv prin aplicarea cotei de contribuție la sistemul de sănătate de 10% în cazul pensiilor ce depășesc suma lunară de 4000 RON, obligarea pârâtului Guvernul României să asigure fonduri pentru restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CAS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011, precum și obligarea pârâților la restituirea sumelor reținute din pensie cu titlu de CASS, începând cu luna ianuarie 2022 și până la momentul încetării reținerii, sume actualizate cu indicele de inflație și a plății dobânzii legale penalizatoare prevăzute de art. 3 alin. (2) din O.G. nr. 13/2011.

Totodată, prin acțiune, reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și 13 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 13/2021, în raport cu dispozițiile art. 44, art. 47, art. 115, art. 125 și art. 56 din Constituția României.

2.1 Prin sentința civilă nr. 50 din 15 martie 2023, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Iași a reținut, în esență, că finalitatea urmărita de reclamanți este acea de a obține restituirea unor sume reținute în temeiul dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021 cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, contribuții ce sunt incluse în mod expres, prin dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, în categoria creanțelor fiscale principale.

Întrucât sumele solicitate reprezintă creanțe fiscale, Curtea de Apel Iași a apreciat aplicabile prevederile art. 10 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 554/2004, considerând că simpla chemare în judecată a Guvernului României, ca autoritate publică centrală, nu poate atrage competența materială a secției de contencios administrativ a curții de apel, câtă vreme, raportat la obiectul litigiului, este aplicabil criteriul valoric și nu cel al rangului autorității.

2.2. Prin sentința civilă nr. 424 din 8 iulie 2023, Tribunalul Iași, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis, la rândul său, excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal și, constatând ivit conflictul negativ de competență, a sesizat Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

În motivarea hotărârii, Tribunalului Iași a reținut, în esență, că reclamanții au învestit instanța cu o acțiune întemeiată pe prevederile art. 9 din Legea nr. 554/2004, solicitând, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, constatarea vătămării drepturilor și intereselor legitime și plata unor despăgubiri, ca urmare a aplicării dispozițiilor art. XXIV din O.U.G. nr. 130/2021, a căror excepție de neconstituționalitate reclamanții au invocat-o.

În opinia Tribunalului, un astfel de tip de acțiune reprezintă o procedură specială care completează cadrul general, ținând cont atât de specificul acțiunii, cât și de exigențele privind termenul rezonabil în cadrul unui proces echitabil, determinată de natura specifică a actelor adoptate de Guvern pe calea delegării legislative prevăzute de art. 115 din Constituție, iar soluția legislativă apare ca fiind justificată și rezonabilă, întrucât, în materia contenciosului administrativ, soluția pronunțată de Curtea Constituțională, în urma efectuării unui control de constituționalitate asupra ordonanțelor Guvernului, constituie o condiție de admisibilitate a acțiunii.

Prin urmare, Tribunalul a apreciat că obiectul prezentului îl litigiu îl constituie solicitarea unei persoane fizice de anulare a unui act normativ emis de Guvernul României, ca autoritate publică centrală, în regim de putere publică, astfel încât competența materială revine curții de apel, în funcție de rangul autorității publice.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Iași, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalului Iași, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal) îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluționării și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept și nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamanții au solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor și intereselor lor prin aplicarea cotei de contribuție de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depășesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021 și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuție, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. Se observă, totodată, că reclamanții au invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

În considerarea acestor elemente, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform unor astfel de prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, iar o astfel de acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Înalta Curte subliniază că verificarea conformității actului normativ emis de Guvern - ordonanța de urgență - cu prevederile constituționale intră în competența exclusivă a Curții Constituționale, iar prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanței de guvern sau obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care nu poate fi reținută incidența criteriului subiectiv de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorității emitente a actului.

În raport, însă, de dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanță fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce privește despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuție socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăși valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că revine tribunalului administrativ-fiscal competența de a soluționa o cauză precum cea pendinte, în litigiul de față, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul Iași, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H., I., J. și K. și pe pârâții Guvernul României și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne în favoarea Tribunalului Iași, secția II civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 20 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.