ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4437/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la data de 22.12.2022 pe rolul Tribunalului Constanta, secția de contencios administrativ si fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Casa Sectorială de Pensii a M.A.I. și Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat obligarea pârâților de a achita și finanța plata sumei reținută nelegal din pensie cu titlu de contribuție la Asigurările Sociale de Sănătate (CASS), în procent de 10% aplicat asupra valorii care depășeste limita de 4.000 RON, actualizata cu indicele de inflație cu dobânda legală penalizatoare, începând de la data reținerii nelegale si pana la data plății efective.

În temeiul art. 29 alin. (1) si (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 si art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele masuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea si completarea unor acte normative, publicată în M.O. nr. 1202/18.12.2021, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) si 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) si 2, art. 56 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) si 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

2.1 Prin încheierea nr. 353/28 martie 2023, îndreptată prin încheierea nr. 57/05.04.2023, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a și a dispus declinarea competenței în favoarea Curții de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal în cauza promovată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finantelor Publice, Casa Sectoriala de Pensii a M.A.I., Casa Nationala de Asigurari de Sanatate și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Constanța a reținut, în esență, că prin cererea de chemare în judecată reclamantul urmărește obligarea unei autorități publice centrale (Casa Sectorială de Pensii a MAI) la plata unei sume de bani, cu titlu de despăgubiri, fiind incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 cu privire la stabilirea competenței în raport de rangul autorității emitente a actului.

2.2. Prin sentința civilă nr. 137/CA din data de 15 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Constanța.

S-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Constanța, secția contencios administrativ și fiscal.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată judecata și înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, curtea de apel a reținut că dosarul are ca obiect restituirea unei creanțe fiscale principale, astfel cum este definită de art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul procedură fiscală, fiind incident criteriul valoric aplicabil prin raportare la obiectul acțiunii în despăgubiri, respectiv, dispozițiile art. 10 alin. (1) teza a II a din Legea nr. 554/2004.

Totodată, s-a reținut că art. 9 alin. (4) utilizează sintagma "instanța de contencios administrativ competentă", ceea ce înseamnă că nu emitentul ordonanței considerate neconstituționale este acela care atrage competența materială, ci criteriile stabilite în art. 10 din Legea nr. 554/2004.

3.1. Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Din perspectiva determinării cadrului analizei deferite soluționării în prezentul regulator de competență, Înalta Curte observă că aspectul care a generat conflictul negativ de competență între cele două instanțe care și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces (Tribunalul Constanța - completul specializat în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și Curtea de Apel Constanța, secția contencios administrativ și fiscal) îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse soluționării și a criteriului de determinare a competenței aplicabil cauzei, în raport de prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în cauza pendinte, raportul juridic litigios nu este cel privitor la dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție nici aspecte privind stabilirea unui astfel de drept și nici neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce reclamantul a solicitat prin cererea de chemare în judecată, a fost constatarea vătămării drepturilor și intereselor sale prin aplicarea cotei de contribuție de asigurări de sănătate de 10%, pentru pensiile care depășesc 4.000 RON, reglementată de art. XXIV pct. 12 și 13 din O.U.G. nr. 130/2021 și acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile cauzate prin aplicarea unei astfel de cote de contribuție, sub forma restituirii sumelor plătite cu acest titlu, actualizate cu indicele de inflație și dobânda legală. Se observă, totodată, că reclamantul a invocat și excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. XXIV pct. 12 și pct. 13 din O.U.G. nr. 130/2021 prin raportare la dispozițiile art. 115 alin. (4) și (6) din Constituția României.

În considerarea acestor elemente, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004.

Conform unor astfel de prevederi normative, persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță, iar o astfel de acțiune poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative.

Înalta Curte consideră că, din perspectiva determinării instanței competente să judece o astfel de acțiune, nu prezintă relevanță dacă, prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a indicat un cadru procesual subiectiv complet sau incomplet în raport de un astfel de obiect, cu atât mai mult cu cât conform art. 16 indice 1 din Legea nr. 554/2004 (forma în vigoare la data învestirii instanței), instanța este obligată, când raportul juridic o impune, să pună în discuția părților extinderea cadrului procesual pasiv.

De asemenea, se constată că, prin cererea de chemare în judecată, nu s-a solicitat anularea unor acte administrative emise în baza ordonanței de guvern sau obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ, motiv pentru care nu poate fi reținută incidența criteriului subiectiv de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind rangul autorității emitente a actului.

În raport, însă, de dispozițiile art. 1 pct. 11 din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, coroborate cu cele ale Titlului V din Codul fiscal, conform cărora reprezintă creanță fiscală principală dreptul la perceperea impozitelor, taxelor și contribuțiilor sociale, precum și dreptul contribuabilului la restituirea sumelor plătite fără a fi datorate și la rambursarea sumelor cuvenite, în situațiile și condițiile prevăzute de lege, Înalta Curte consideră că, în cauza pendinte, fiind vorba de un litigiu ce privește despăgubiri sub forma restituirii unor sume plătite cu titlu de contribuție socială, este incident criteriul obiectiv/valoric de stabilire a competenței, reglementat de art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Întrucât din piesele dosarului nu rezultă că valoarea sumelor vizate de cererea de chemare în judecată ar depăși valoarea prag de 3.000.000 de RON stabilită de sus indicatul text normativ, instanța învestită cu regulatorul de competență reține că revine tribunalului administrativ-fiscal competența de a soluționa o cauză precum cea pendinte, în litigiul de față, în raport de prevederile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, competent fiind Tribunalul Constanța, secția sau completul specializat în materie de contencios administrativ.

3.2. Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță, în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Casa Sectorială de Pensii a Ministerului de Afaceri Interne și Casa Națională de Asigurări de Sănătate și chemata în garanție Agenția Națională de Administrare Fiscală în favoarea Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 10 octombrie 2023.