ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5198/2023

Ședința publică din data de 9 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 23 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, obligarea pârâților de a plăti, respectiv de a finanța, plata sumelor reținute nelegal din pensie cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate de 10% din valoarea ce depășește limita de 4.000 RON, începând de la data reținerii nelegale și până la plata efectivă.

Totodată, în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992 coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11-14, 16-20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin raportare la art. 1 alin. (3) și (5), art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) și (2), art. 55 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) și (6), art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

2.1. Prin încheierea civilă din 04.04.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, Complet specializat în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței materiale procesuale și a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal din cadrul secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad.

Pentru a pronunța această soluție a reținut, în esență, că sunt incidente dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004, față de obiectul litigiului, acțiunea reclamantului întemeindu-se pe faptul că reținerile din pensie cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate au fost făcute în temeiul unui act normativ afectat de neconstituționalitate.

2.2. Prin sentința nr. 508 din 30.05.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Tribunalul Arad, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția necompetenței materiale de ordine publică; a constatat competența Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea prezentei acțiuni și a trimis dosarul acestei instanțe.

La stabilirea competenței materiale a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal în soluționarea prezentei cauze, tribunalul a avut în vedere art. 96 alin. (1) din C. proc. civ., raportat la art. 10 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ și la art. 153 alin. (1) lit. a)-d) și art. 155 alin. (1) lit. a)

1

) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

2.3. Prin sentința nr. 503 din 26.09.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale; a declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea completurilor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivare a reținut că, chiar dacă reclamantul a invocat dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004 și excepția de neconstituționalitate a normelor legale precizate, demersul său are la bază un raport juridic specific asigurărilor sociale, solicitând de la autoritatea obligată la plata pensiei, restituirea sumelor reținute de aceasta din pensia lunară.

Totodată, a constatat că nu se solicită nici despăgubiri de la Guvernul României și nici anularea unui act administrativ sau obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci restituirea sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia reclamantului pe parcursul anului 2022, de către plătitorul pensiei.

II. Decizia Înaltei Curți pronunțată în regulator de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 teza a II-a, art. 134 și art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente.

Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de față reclamantul urmărește obligarea pârâților de a plăti, respectiv de a finanța, plata sumei reținute nelegal din pensie cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate de 10% aplicat asupra valorii ce depășește limita de 4.000 RON, începând de la data reținerii nelegale și până la plata efectivă, sumă ce a fost reținută potrivit art. 153 alin. (1) lit. f) și art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, introduse de punctele 11 și 13 ale art. XXIV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021, a căror neconstituționalitate a invocat-o.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a dispozițiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esență, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor legislative indicate, a căror neconstituționalitate a invocat-o, precum și acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestor prevederi legale.

Așadar, natura pretențiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională. Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritățile publice responsabile pentru cauzarea acestuia.

Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendente sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate supra, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale.

În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului, care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acțiunea reclamantului intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege.

Prevederile legale anterior evocate stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ competente, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală sau locală) și valoarea impozitului, taxei, contribuției care face obiectul actului administrativ.

În speță, socotindu-se vătămat în drepturile și interesele sale legitime, reclamantul a solicitat obligarea autorității pârâte la repararea prejudiciului cauzat, astfel că, raportat la obiectul concret al pretențiilor deduse judecății, în stabilirea competenței materiale nu operează criteriul valoric, ci este determinant criteriul rangului central al autorităților publice pârâte, respectiv Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, față de care s-a solicitat finanțarea și acordarea de despăgubiri în situația în care prevederile ordonanței de urgență vor fi declarate neconstituționale, competența materială de soluționare a cauzei de față revenind, pe cale de consecință, secției de contencios administrativ a curții de apel.

În concluzie, raportat la scopul urmărit de reclamant prin introducerea acțiunii de față pe rolul instanței judecătorești, respectiv la obiectul concret al acțiunii ce constă în obligarea autorității pârâte, autoritate publică centrală, la plata de despăgubiri, competența materială și teritorială de soluționare a cauzei aparține, în conformitate cu art. 9 alin. (5) coroborat cu art. 10 alin. (1) și (3) din Legea nr. 554/2004, secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru motivele arătate la pct. II.1 din prezenta decizie, în temeiul art. art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) și alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 9 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.