ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 132/2024

Ședința publică din data de 12 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad la data de 27 decembrie 2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a MAI, a solicitat obligarea pârâților de a plăti, respectiv de a finanța plata sumei reținute nelegal din pensie cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate (CASS) de 10% aplicat asupra valorii care depășește limita de 4000 RON, începând de la data reținerii nelegale și până la plata efectivă și în temeiul art. 29 alin. (1) și (3) din legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a art. XXIV pct. 11 - 14, 16 - 20 și art. XXV din O.U.G. nr. 130/2021 privind unele modificările fiscal - bugetare, prorogarea unor termene, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin raportare la dispozițiile art. 1 alin. (3) si 5, art. 16 alin. (1), art. 44 alin. (1) si 2, art. 55 alin. (2), art. 61 alin. (1), art. 115 alin. (4) si 6, art. 124 alin. (3), art. 139 alin. (1), art. 147 alin. (4) din Constituția României.

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale – Complet specializat în materia conflictelor de muncă

Prin încheierea de la data de 4 aprilie 2023, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, complet specializat în litigii de muncă, a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat soluționarea cererii formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în favoarea secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, în esență, tribunalul a reținut că, sumele solicitate de reclamant cu titlu de contribuții de asigurări sociale reprezintă o creanță fiscală așa cum este stabilită de art. 1 pct. 11 din Codul de Procedură Fiscală iar față de dispozițiile art. 10 din Legea nr. 554/2004 care prevăd competența instanței de contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 136, cu referire la art. 129 alin. (2) pct. 2 din C. proc. civ., se impune ca pricina să fie soluționată de un complet specializat în materia contenciosului administrativ și fiscal iar nu de un complet cu specializare în materia litigiilor de muncă.

2.2. Hotărârea Tribunalului Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale - Complet specializat în materia contenciosului administrativ

Prin sentința civilă nr. 507 de la data de 30 mai 2023, Tribunalul Arad, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale, complet specializat în materia contenciosului administrativ, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție a avut în vedere prevederile art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2) și art. 132 alin. (3) din Noul C. proc. civ., raportat la prevederile art. 10 alin. (1) teza a II-a și alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, în raport de care a apreciat că excepția este fondată, raportat la obiectul litigiului și calitatea pârâților de autorități publice centrale, sens în care a admis excepția necompetenței materiale de ordine publică a Tribunalului Arad, secția a III –a contencios administrativ și fiscal litigii de muncă și asigurări sociale, respectiv a completului specializat de contencios administrativ și fiscal.

În raport de art. 10 alin. (1) teza a II-a tezei a II-a citate, potrivit cărora legiuitorul stabilește competența materială în prima instanță a curților de apel, în funcție de două criterii: primul, care privește rangul autorității emitente a actului administrativ contestat - autoritate publică centrală și al doilea, care privește criteriul valoric al litigiului, criteriu care nu prezintă relevanță la stabilirea competenței, în condițiile în care instanța este investită cu judecarea a două capete de cerere, unul patrimonial, iar cel de al doilea nepatrimonial, tribunalul a constatat că pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne fac parte din categoria autorităților administrative publice centrale, astfel cum rezultă din prevederile art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2009 privind Codul administrativ.

2.3 Hotărârea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 546 de la data de 28 septembrie 2023, Curtea de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și funcționale.

A declinat competența de soluționare a acțiunii în contencios administrativ formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL FINANȚELOR și CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI, având ca obiect anulare act administrativ, în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța soluția amintită, a reținut că raportul juridic nu ar avea o natură de drept fiscal și nu ar determina competența instanței de contencios administrativ prin aceea că ar viza sume reținute din pensie cu titlu de contribuție la Asigurările Sociale de Sănătate (CASS), de vreme litigiul nu poartă asupra unui act administrativ fiscal reprezentat printr-o decizie de impunere sau un alt titlu de creanță, ori un act administrativ asimilat, ci ceea ce se deduce judecății este modalitatea de stabilire a drepturilor cuvenite reclamantului cu titlu de pensie.

Așadar, în cauza de față nu se solicită nici anularea unui act administrativ, nici obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative, ci plata, de către plătitorul pensiei, respectiv CASA DE PENSII SECTORIALĂ A MAI, a sumelor de bani cu care a fost diminuată pensia reclamantului.

Chiar dacă s-ar aprecia că litigiul de față are natură contencios administrativă (prin aceea că sumele au fost reținute și virate la bugetul de stat cu titlu de CASS), competența ar reveni tot Tribunalului (însă completelor specializate în contencios administrativ și fiscal), potrivit criteriului valoric, dat fiind că obiectul cauzei este evaluabil în bani și se situează sub pragul valoric de 3.000.000 RON, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din legea nr. 554/2004. În raport de aceste dispoziții, în cauză nu are relevanță că autoritățile pârâte sunt organizate și funcționează la nivel central, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 operând cu două criterii distincte, cel valoric, în cazul taxelor, impozitelor, contribuțiilor, respectiv cel al rangului autorității, în cazul celorlalte tipuri de litigii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând conflictul negativ de competență intervenit între cele două instanțe dar și între secțiile specializate din cadrul tribunalului, în raport de hotărârile pronunțate și de înscrisurile aflate la dosarul cauzei, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza este Curtea de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și cu prevederile legale incidente în materie.

În speță, reclamantul a solicitat obligarea pârâților de a finanța plata sumei reținute nelegal din pensie cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate (CASS) de 10% aplicat asupra valorii care depășește limita de 4000 RON, începând de la data reținerii nelegale și până la plata efectivă, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, coroborat cu art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004, iar în vederea recuperării prejudiciului astfel suferit a solicitat ca pârâtul Ministerul Finanțelor să asigure fonduri pentru restituirea sumelor respective, respectiv obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la restituirea sumelor reținute din pensie, indexate și actualizate.

Or, potrivit art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României revizuită "... Instanțele de contencios administrativ sunt competente să soluționeze cererile persoanelor vătămate prin ordonanțe sau, după caz, prin dispoziții din ordonanțe declarate neconstituționale.", în timp ce art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ prevede că "Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță.".

Așadar, câtă vreme de esența acțiunii analizate este pretinsa vătămare a părții reclamante printr-o ordonanță/dispoziție dintr-o ordonanță, competența materială procesuală de soluționare a cererii de chemare în judecată revine instanței specializate de contencios administrativ, fiind instituită printr-o normă de rang constituțional, reflectată ulterior și în legea organică în materie.

În continuare, Înalta Curte constată că, dincolo de capătul de cerere vizând obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne la o restituire a sumelor litigioase reținute din pensie, reclamantul a solicitat inclusiv obligarea pârâtului Guvernului României la asigurarea fondurilor pentru restituirea pretinsă.

În aceste condiții, în raport de dispozițiile art. 126 alin. (6) teza finală din Constituția României revizuită și art. 9 din Legea nr. 554/2004, acesta din urmă invocat expres de partea reclamant ca temei juridic al cererii de chemare în judecată, coroborate cu prevederile art. 10 alin. (1) din același act normativ, care stabilesc două criterii pentru determinarea instanței de contencios administrativ, respectiv pozitionarea autorității publice emitente a actului administrativ (autoritate centrală/locală) și valoarea creanței fiscale litigioase, Înalta Curtea constată că, în cauză, este determinant criteriul rangului central al pârâtului Ministerul Finanțelor, autoritate publică în raport de care partea reclamantă pretinde existența unui act administrativ asimilat.

În consecință, observând și dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte reține că instanța competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță este curtea de apel în a cărei circumscripție teritorială se află domiciliul reclamantului.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa de Pensii Sectorială a M.A.I. și Ministerul Finanțelor, în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.