ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6092/2023

Ședința publică din data de 14 decembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Arad, sub nr. x/06 ianuarie 2023, reclamantul A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor și Casa de Pensii Sectorială a MAI, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună obligarea pârâților la a plăti, respectiv, a finanța plata sumei reținute nelegal din pensia sa, cu titlu de contribuție la asigurările sociale de sănătate (CASS) de 10% aplicat asupra valorii care depășește limita de 4000 RON, începând de la data reținerii nelegale și până la plata efectivă;

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (1) și (3) din Legea nr. 47/1992, privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, coroborate cu cele ale art. 9 alin. (1)-(5) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, reclamantul a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României, cu excepția de neconstituționalitate a acestor prevederi din O.U.G. nr. 130/2021 prin care au fost introduse contribuțiile fiscale obligatorii constând în asigurări sociale de sănătate datorate de persoanele fizice care realizează venituri din pensii pentru partea care depășește suma lunară de 4000 RON.

2.1. Hotărârea Tribunalului Arad – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal

Prin încheierea civilă din data de 20 aprilie 2023, pronunțată de Tribunalul Arad – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal s-a admis excepția necompetenței materiale procesuale a completului de judecată specializat în soluționarea cauzeilor de litigii de muncă și asigurări sociale și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de contencios administrativ și fiscal din cadrul secției a III-a de contencios administrativ și fiscal, litigii de muncă și asigurări sociale a Tribunalului Arad.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut incidența în cauză a dispozițiilor art. 9 și 10 din Legea nr. 554/2004, raportat la obiectul acțiunii și la motivele de fapt și de drept care susțin pretențiile deduse judecății.

2.2. Hotărârea Tribunalului Arad – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 603 din data de 13 iunie 2023, Tribunalul Arad – secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a constatat necompetența sa materială și a declinat cauza în favoarea Curții de Apel Timișoara.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 9 și art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și faptul că este vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență emise de Guvern. În plus, în litigiul pendinte calitatea de pârât o are o autoritate publică centrală, împrejurare ce atrage competența de judecată a curții de apel.

2.3 Hotărârea Curții de Apel Timișoara – secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 564 din data de 3 octombrie 2023, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea completelor specializate în soluționarea cauzelor de litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul secției a III-a a Tribunalului Arad.

În considerentele acestei sentințe s-a reținut că litigiul de față vizează dreptul la pensie, iar competența revine completurilor specializate în litigii de muncă și asigurări sociale din cadrul Tribunalului Arad, în circumscripția căruia își are domiciliul reclamantul.

II. Decizia ÎCCJ pronunțată în regulator de competență.

Înalta Curte de Casație și Justiție sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente material să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Prin demersul judiciar ce face obiectul dosarului de față reclamantul urmărește recuperarea sumei plătite din pensia sa începând cu luna ianuarie 2022 cu titlu de contribuții de asigurări sociale de sănătate, cu o bază lunară de calcul a contribuției de 10 % din partea ce depășește suma lunară de 4.000 RON, cu aplicarea actualizării și a dobânzii legale aferente, sumă ce a fost reținută potrivit art. 153 alin. (1) lit. f) și art. 155 alin. (1) lit. a) din Codul fiscal, introduse de punctele 11 și 13 ale art. XXIV din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 130/2021.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență îl constituie problema identificării obiectului cauzei deduse judecății și a dispozițiilor legale aplicabile.

Înalta Curte reține, cu titlu preliminar, că raportul juridic litigios nu vizează dreptul la pensie, în sine, nefiind puse în discuție aspecte privind stabilirea unui atare drept sau neîndeplinirea, în fapt, de către pârâtă, a unei obligații de achitare a pensiei.

Ceea ce a solicitat reclamantul prin cererea introductivă este, în esență, constatarea vătămării dreptului său la pensie prin aplicarea în mod nelegal a modificărilor legislative indicate, a căror neconstituționalitate a invocat-o, precum și acordarea sumelor cu titlu de prejudiciu cauzat de aplicarea acestor prevederi legale.

Așadar, natura pretențiilor reclamantului este cea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate printr-o ordonanță a Guvernului apreciată neconstituțională, ținând cont de faptul că însuși temeiul acțiunii este reprezentat de dispozițiile art. 9 din Legea nr. 554/2004. Altfel spus, acțiunea reclamantului are ca scop atragerea răspunderii pentru reținerile din drepturile de pensie, operate nelegal ca efect al aplicării unui act normativ pretins a fi neconstituțional, fiind formulată în vederea reparării unui prejudiciu, în contradictoriu cu autoritatea publică responsabilă pentru cauzarea acestuia.

Înalta Curte constată că reperele cadrului procesual obiectiv al cauzei pendinte sunt cele ale acțiunii în contencios administrativ reglementate de dispozițiile art. 9 alin. (1) și (5) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe poate introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, însoțită de excepția de neconstituționalitate, în măsura în care obiectul principal nu este constatarea neconstituționalității ordonanței sau a dispoziției din ordonanță. (5) Acțiunea prevăzută de prezentul articol poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin ordonanțe ale Guvernului, anularea actelor administrative emise în baza acestora, precum și, după caz, obligarea unei autorități publice la emiterea unui act administrativ sau la realizarea unei anumite operațiuni administrative."

Învestită fiind cu analiza constituționalității prevederilor legale citate supra, Curtea Constituțională a României a stabilit cu valoare de principiu, prin Decizia nr. 4 din 17 ianuarie 2017, că art. 9 din Legea nr. 554/2004 reprezintă expresia prevederilor art. 126 alin. (6) din Constituție și că prin aceste două texte legiuitorul a optat pentru încadrarea acțiunilor persoanelor vătămate prin ordonanțe ale Guvernului declarate neconstituționale în mecanismul acțiunilor în contencios administrativ, pornind de la premisa că fundamentul obligației de reparare a vătămării constă în însăși adoptarea ordonanțelor neconstituționale.

În opinia instanței de contencios constituțional, atât timp cât acțiunea reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor ordonanței Guvernului care se produc direct asupra unui drept sau interes legitim, vătămându-l, acesta are deschisă procedura specială prevăzută de art. 9 din Legea nr. 554/2004.

Astfel, față de natura dreptului pretins și de scopul urmărit prin exercitarea acțiunii în justiție, demersul reclamantului are ca scop înlăturarea efectelor O.U.G. nr. 130/2021 care se produc direct asupra dreptului legitim al acestuia la pensie și sunt apreciate de către reclamant vătămătoare, fiind incidentă procedura specială reglementată de art. 9 din Legea nr. 554/2004 care prevede sesizarea CCR în vederea efectuării controlului de constituționalitate al actului Guvernului, sesizare ce a fost formulată în cauză.

Prin urmare, acțiunea reclamantului intră în competența instanței de contencios administrativ, față de prevederile art. 9 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar în ceea ce privește instanța de contencios administrativ competentă se reține incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) și (3) din aceeași lege.

Cererea reclamantului prin care se solicită restituirea contribuțiilor reținute în baza ordonanței de Guvern criticate pentru neconstituționalitate, precum și dobânda legală penalizatoare și actualizarea sumelor solicitate cu rata inflației, reprezintă o cerere de acordare a unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin dispozițiile O.U.G. nr. 130/2021, în executarea cărora Casa Județeană de Pensii a emis decizii de pensionare în care a utilizat plafonarea introdusă prin noul act normativ.

Față de temeiul acțiunii introductive, subsumat prevederilor art. 9 alin. (1) și (5) - teza I din legea nr. 554/2004, fiind vorba despre despăgubiri solicitate ca urmare a aplicării unei ordonanțe de urgență emise de Guvern, Înalta Curte urmează să stabilească competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, chiar dacă emitentul ordonanței de urgență nu figurează, ca pârât, în cererea de chemare în judecată.

Aceasta întrucât stabilirea competenței de soluționare a cauzei este prioritară stabilirii cadrului procesual, fiind un aspect ce nu poate fi pus în discuția părților decât de instanța competentă material și teritorial în soluționarea litigiului.

În consecință, raportat și la dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că este competentă material și teritorial să soluționeze cauza în prima instanță Curtea de Apel Timișoara, în a cărei circumscripție teritorială își are domiciliul reclamantul.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., Ministerul Finanțelor în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Casa de Pensii Sectorială a M.A.I., Ministerul Finanțelor în favoarea Curții de Apel Timișoara – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 14 decembrie 2023.