ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1725/2023

Ședința publică din data de 28 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal la data de 26.02.2021, sub nr. x/2021, reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA, a solicitat instanței obligarea pârâtei la emiterea licenței de zbor PPL.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 1031 pronunțată în data de 28.06.2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA, ca inadmisibilă.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 1031 pronunțate în data de 28.06.2021 de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, a exercitat calea de atac a recursului reclamantul A. și, încadrând criticile sale în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței recurate.

În dezvoltarea criticilor sale, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, susține recurentul că instanța de fond în mod greșit a respins cererea de chemare in judecată, ca inadmisibilă, neanalizând fondul cauzei.

Recurentul a solicitat prin cererea de chemare în judecată admiterea acesteia și obligarea intimatei la emiterea licenței de zbor PPL(A), pentru motivele ce au fost descrise și detaliate pe larg, în cererea introductivă.

Având in vedere ca intimata nu a răspuns cererilor sale prin care a solicitat emiterea licenței de zbor, având în vedere că îndeplinea toate condițiile necesare pentru emiterea licenței, a considerat normal să se adreseze instanței de contencios administrativ, în vederea realizării dreptului pretins.

Invocând dispozițiile art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, recurentul se consideră îndreptățit să se adreseze direct instanței de contencios administrativ, având în vedere tăcerea administrativă a intimatei AACR, cu privire la cererile sale.

In ceea ce privește motivarea primei instanțe, în sensul că prin întâmpinare intimata ar fi depus decizia directorului de anulare a sesiunii de examinare, având astfel posibilitatea de a-și modifica cererea de chemare in judecata, conform art. 204 C. proc. civ., și să conteste aceasta decizie, recurentul consideră ca aceste argumente nu sunt întemeiate. Prevederile acestui articol conferă reclamantului un drept, și nu o obligație. Instanța era deja investita cu o cerere în realizarea dreptului, iar schimbarea obiectului cererii nu i-ar fi profitat, ci doar intimatei.

Astfel, consideră că fi fost in situația aberantă ca, deși intimata era în culpă nerăspunzându-i la adresele de comunicare a deciziei directorului pentru a o contesta, să-și modifice cererea de chemare în judecată, din cauza faptului că aceasta a depus decizia prin întâmpinare, probabil sub presiunea procesului.

Intimata AACR a avut tot timpul necesar sa ne răspundă cererilor recurentului și să-i comunice decizia directorului general, însă a ales sa nu o facă niciodată în mod real, actul administrativ prin care a fost hotărâtă anularea sesiunii de examen nefiind comunicat. Astfel consideră ca aceasta l-a lipsit de posibilitatea atacării acestui act, astfel cum prevede Legea 554/2004, astfel încât s-a adresat instanței de contencios în vederea realizării dreptului. Faptul ca a depus-o prin întâmpinare este nerelevant, termenul de 30 de zile in care ar fi putut răspunde fiind oricum depășit cu mult.

Mai mult, tot instanța de fond motivează că recurentul-reclamant nu putea să solicite pe calea acțiunii în contencios-administrativ realizarea dreptului. Consideră că și aceasta argumentare a primei instanței este o greșita interpretare, deoarece acțiunea în obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ este o acțiune personala fără caracter patrimonial prin care orice persoana vătămata intr-un drept al său ori într-un interes legitim, prin nesolutionarea în termen legal a cererii sale sau prin refuzul nejustificat al soluționării acesteia se adresează instanței de contencios administrativ pentru recunoașterea dreptului sau a interesului pretins si repararea pagubei suferite. Or, recurentul tocmai acest lucru l-a solicitat instanței de fond și anume recunoașterea dreptului pretins, respectiv a faptului că îndeplinește toate cerințele legale pentru emiterea licenței.

În astfel de acțiuni, obiectul îl constituie solicitarea adresată instanței de a obliga autoritatea administrativă să emită actul administrativ, respectiv, în cazul său, emiterea licenței de zbor.

După cum a demonstrat prin cererea de chemare in judecată susține că îndeplinește toate cerințele pentru emiterea licenței de zbor. Acesta a absolvit atât examenele teoretice, cât și examenele practice cu succes, fiind apt pentru a-i fi eliberată licența de zbor PPL, însă intimata AACR refuză în mod abuziv să facă acest lucru.

Intimata a invocat o fraudare a examenului de către alți studenți, nu de către recurentul – reclamant, frauda care a fost verificată la momentul respectiv și de organele judiciare, acestea arătând ca absolvenții Scolii Superioare de Aviație Civila (SSAvC) sunt suspecți de fraudarea examenului, și nu absolvenții B. de la Tuzla, scoală pe care a absolvit-o si recurentul. Consideră ca fiind absurd ca intimata să anuleze întreaga sesiune de examinare, pentru toți absolvenții, de la toate școlile, fiind vorba de aproximativ încă nouă scoli, pe lângă Scoală Superioara de Aviație Civilă.

Astfel, având în vedere ca nu i-a fost comunicată decizia de anulare a examenului, decât după ce a introdus cererea de chemare in judecată, și că recurentul îndeplinește toate cerințele prevăzute de lege pentru emiterea licenței de zbor, apreciază că este îndreptățit sa se adreseze instanței de contencios administrativ pentru realizarea dreptului pretins.

Pentru toate aceste considerente, solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursului promovat de recurentul – reclamant A. intimata- pârâtă Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA (AACR) a formulat întâmpinare, în cadrul căreia, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat și menținerea sentinței atacate, ca temeinică și legală.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarulu din data de 01.02.2022, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 28.03.2023, în ședință publică, cu citarea părților, când, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de reprezentantul intimatei – pârâte pe fondul recursului, considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în baza art. 394 C. proc. civ. declară dezbaterile închise și reține dosarul spre soluționare asupra cererii de recurs ce face obiectul judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat și cu apărările din cuprinsul întâmpinărilor, Înalta Curte constată că recursul promovat de recurentul -reclamant A. este nefondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele în continuare arătate:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Obiectul prezentei judecăți îl constituie cererea reclamantului A. de a obliga pârâta Autoritatea Aeronautică Civilă Română RA la emiterea licenței de zbor PPL, ca urmare a absolvirii cursurilor și a promovării testelor organizate de pârâtă în cursul anului 2019.

Articolul 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 prevede că " Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.."

Deopotrivă, articolul 8 din același act normativ, ce reglementează obiectul acțiunii judiciare în contencios administrativ, prevede că:

"1) Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzit de art. 2 alin. (1) lit. h) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cei care se consideră vătămați într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim. …".

Articolul 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 definește refuzul nejustificat de a a soluționa o cerere, ca fiind exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane.

Or, astfel cum și judecătorul de primă jurisdicție a reținut în mod corect, prin cererea dedusă judecății, reclamantul a solicitat instanței de a obliga pârâta să emită o licență de zbor, fără a solicita instanței obligarea la emiterea unui răspuns la cererea formulată anterior, ori verificarea caracterului nejustificat al refuzului comunicat de autoritatea pârâtă la data de 26.04.2021, motiv pentru care demersul recurentului – reclamant este inadmisibil.

În condițiile în care măsura anulării sesiunii de examinare teoretică pentru obținerea licenței PPL, desfășurată în perioada 09-10 septembrie 2019 a fost luată de pârâtă prin Decizia Directorului General nr. D 339/17.07.2020 iar acest act administrativ nu a fost contestat de către recurentul – reclamant, deopotrivă, dat fiind faptul că recurentul – reclamant, față de înscrisurile depuse de pârâtă pe parcursul soluționării cauzei în fond, nu a înțeles să solicite instanței verificarea caracterului nejustificat al refuzului comunicat de pârâtă prin Adresa nr. x din data de 26.04.2021, iar, conform Ordinelor nr. 1185/2006 și nr. 208/2013 și PIAC –CPN –Proceduri și instrucțiuni de aeronautică civilă pentru certificarea personalului navigant aprobat de Decizia Directorului General al AACR nr. D181/23.02.2018, Autoritatea Aeronautică Civilă Română este autoritate competentă pentru exercitarea atribuțiilor privind certificarea, atestarea și supravegherea persoanelor și organizațiilor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 1.178/2011, examinarea teoretică a solicitanților pentru obținerea/revalidarea/reînnoirea/conversia/validarea licențelor, calificărilor/autorizărilor/certificatelor fiind atributul exclusiv al AACR, în calitatea sa de autoritate competentă pentru Regulamentul UE nr. 1178/2011, în mod corect instanța de fond a reținut că, prin cererea sa, de a obliga pârâta să emită o licență de zbor, reclamantul solicită instanței de contencios administrativ să se substituie autorității administrative pentru a verifica dacă toate condițiile de emitere a licenței de zbor sunt îndeplinite, ceea ce ar fi de nepermis, această atribuție revenindu-i exclusiv autorității pârâte.

Înalta Curte are în vedere limitele trasate de dispozitiile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora, instanța de contencios administrativ poate numai să anuleze, în tot sau în parte, actul administrativ tipic contestat, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă.

Dispozitiile art. 18 alin. (1) teza a II-a din Legea nr. 554/2004 privind obligarea autoritatii publice la emiterea unui act administrativ, sunt aplicabile numai în situatia atacarii actului administrativ asimilat prevazut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, care constă în nesolutionarea în termen a unei cereri, însă această situație nu este incidentă în prezenta cauză, dat fiind faptul că recurentul – reclamant nu a solicitat prin cerere adițională verificarea caracterului nejustificat al refuzului comunicat de intimata – pârâtă prin Adresa nr. x/26.04.2021, respectiv faptul că anularea sesiunii de examinare teoretică pentru obținerea licenței PPL dispusă prin Decizia nr. D 339/17.07.2020 reprezintă un motiv nejustificat pentru refuzul de emitere a licenței de zbor.

Instanța de contencios administrativ nu se poate substitui pârâtei, analizând în cadrul hotărârii judecătorești îndeplinirea tuturor conditiilor cerute de lege pentru acordarea licentei de pilot particular și obligând în mod direct autoritatea publică la acordarea acestei licente, ci poate verifica doar dacă refuzul de emitere a licenței de zbor este nejustificat, în sensul reglementat de art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului adminstrativ nr. 554/2004.

Procedând în sensul solicitat de recurentul - reclamant și exercitând prerogativele stabilite în mod imperativ de cadrul normativ anterior menționat in sarcina exclusivă a pârâtei, instanța ar încalca principiul constituțional al separației puterilor în stat.

Astfel, având în vedere că recurentul – reclamant nu a invocat vătămarea într-un drept sau interes legitim printr-un act administrativ și nici a se constata caracterul nejustificat al refuzului comunicat de autoritatea pârâtă la data de 26.04.2021, ci doar a fi obligată pârâta la emiterea licenței de zbor, Înalta Curte constată că instanța de fond în mod corect a respins, ca inadmisibilă, cererea dedusă judecății, interpretând judicios dispozițiile legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, contrar susținerilor recurentului – reclamant.

În consecință, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul promovat de reclamantul A., hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind la adăpost de orice critică, motivul de recurs invocat de recurent și întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nefiind apt să conducă la reformarea acesteia.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar judecătorul fondului a pronunțat o hotărâre legală, ce nu se impune a fi reformată.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A., ca nefondat, cu consecința menținerii, ca legale, a hotărârii instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 1031 din 28 iunie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 28 martie 2023.