ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3282/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 27.10.2020 sub nr. x/2020, reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., în temeiul art. 1 alin. (6) și art. 15 din Legea nr. 554/2004, anularea și suspendarea executării actului administrativ licență de echipaj de zbor nr. x.

Prin sentința civilă nr. 750 din 13 mai 2021, Curtea de Apel București:

- a respins excepția tardivității, ca neîntemeiată;

- a respins acțiunea principală, ca neîntemeiată;

- a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată;

- a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată;

- a obligat reclamanta să achite pârâtului suma de 3.000 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată cu onorariul de avocat.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii așa cum a fost formulată, în sensul anulării actului administrativ licența x, cu efectele ce decurg potrivit art. 1 alin. (6) din Legea contenciosului administrativ, iar până la soluționare, suspendarea actului administrativ licența x.

În ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de suspendare, recurenta-reclamantă arată că instanța de fond a apreciat eronat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din Legea nr. 554/2004.

Or, împrejurarea vădită de fapt și de drept, menită să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură licența de echipaj de zbor, constă în fraudarea examinării (constatată de organele de cercetare penală) în baza căreia s-a emis licența x, examinări ce au fost anulate prin decizia nr. 339/17.07.2020, iar paguba iminentă constă în pericolul asupra siguranței zborului determinat de posibilitatea previzibilă ca în viitor să se întâmple un eveniment de aviație civilă provocat de titularul unei licențe obținute în mod fraudulos cu eventuale consecințe grave materiale și umane. Acest aspect a fost reținut în ordonanța de clasare de procuror, care a evidențiat și faptul că se impune ca Autoritatea Aeronautică Civilă Română să aplice prevederile art. (2) din Regulamentul de examen din cadrul Procedurilor interne privind modul de organizare și desfășurare a examenului pentru susținerea licenței de pilot PPL (PIAC-EXAM) și să anuleze sesiunea de examinare desfășurată în perioada 09 - 10.09.2019.

Cum, în urma cercetărilor finalizate prin ordonanțele de clasare, parchetul nu a constatat fără echivoc care dintre candidații participanți au fraudat examinarea, însă a constatat fără echivoc că a avut loc fraudarea examinărilor, AACR a consemnat aceste aspecte în Raportul nr. x/17.07.2020 și a decis prin Decizia Directorului General nr. D339/17.07.2020 anularea sesiunii de examinare teoretică pentru obținerea licenței PPL, desfășurată la sediul AACR în perioada 09 - 10.09.2019, datorită impactului major asupra siguranței zborului, având temei legal prevederile ARA.GEN.135. lit. c) din Regulamentul UE nr. 1178/2011: la primirea informațiilor menționate la lit. a) și b), autoritatea competentă ia măsuri adecvate pentru soluționarea problemei de siguranță.

Ca urmare, împrejurările care au condus la efectuarea cercetării penale și la anularea sesiunii de examinare produc o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a actului administrativ - licența PPL -, emis în contextul arătat.

În ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de anulare, recurenta-reclamantă susține că instanța de fond a interpretat și a aplicat greșit prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.

Arată în acest sens că a respectat termenul pentru introducerea acțiunii în contencios, de 1 an de la data emiterii actului administrativ, iar cât privește așa zisa întârziere a sesizării instanței cu anularea licenței, arată că aceasta nu a fost determinată de pasivitatea sa, ci de timpul necesar soluționării plângerii AACR de către organele de cercetare penală, la finalizarea cercetărilor, AACR luând decizia prin actul D339/17.07.2020 de a anula sesiunea de examinare.

Din actele puse la dispoziția instanței rezultă faptul că sesiunea de examinare a fost viciată prin fraudare și se impunea anularea ei. În contextul acesta, nici nu mai avea relevanță care dintre candidați a fost prins în fapt, ci faptul că întreaga sesiunea a fost fraudată.

Chiar dacă instanța motivează că decizia nr. D339/17.07.2020 nu își produce efectele întrucât nu a fost comunicată intimatului, sesiunea de examinare a fost anulată în integralitate și cu privire la toți participanții, astfel că emiterea licenței PPL nu avea niciun temei legal. Pe de altă parte, decizia invocată a fost comunicată atât instanței, cât și reclamantului în prezentul dosar. Totodată, comunicarea nr. 17566/28.07.2020 primită de intimat, în lipsa indicării deciziei de anulare a sesiunii de examinare nr. D339/17.07.2020, prin care acesta a fost încunoștințat de AACR că sesiunea de examinare a fost anulată și prin care a fost îndrumat să se înscrie la prima sesiune de examinare organizată de AACR în vederea obținerii licenței PPL, este act administrativ producător de efecte juridice, împotriva căruia intimatul se putea îndrepta cu plângere prealabilă. Comunicarea cuprinde temeiul legal - Codul aerian și Regulamentul (UE) nr. 1178/2011 - cât și motivarea anulării sesiunii de examinare - constatarea fără echivoc a fraudării examinărilor, fapt ce constituie un impact major asupra siguranței zborului, examinările teoretice făcând parte integrantă din procesul de certificare în vederea obținerii licenței de pilot. De asemenea, intimatul se putea îndrepta împotriva Deciziei nr. D339/17.07.2020 după ce aceasta i-a fost comunicată în prezentul dosar.

Ca urmare, nu se poate trage concluzia că actele nr. 17566/08.07.2020 și nr. D339/17.07.2020 nu produc efecte juridice în privința intimatului.

Intimatul-pârât A. a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Instanța de fond a respins cererea așa cum a fost formulată de către reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A., prin care a solicitat anularea actului administrativ emis solicitantului A., respectiv licența de echipaj de zbor nr. x, precum și suspendarea executării licenței până la soluționarea definitivă a cauzei.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de anulare (acțiunea principală), instanța de fond a reținut că nu există motive de anulare a licenței de echipaj de zbor nr. x/25.10.2019, al cărei titular este pârâtul A., întrucât:

- reclamanta nu a prezentat dovezi care să ateste comunicarea către pârâtul A. a Deciziei Directorului General al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D339/17.07.2020; simpla înștiințare cu privire la anularea sesiunii de examinare, realizată prin comunicarea nr. 17566/28.07.2020, în conținutul căreia nu este indicată Decizia Directorului General al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D339/17.07.2020, nu poate suplini obligația de comunicare a Deciziei Directorului General al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D339/17.07.2020, în condițiile în care pârâtul a participat și a promovat examenele susținute în cadrul sesiunii de examinare în cauză; pe cale de consecință, Decizia Directorului General al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D339/17.07.2020 nu produce efecte juridice în privința pârâtului A., deoarece acesta nu a avut posibilitatea să cunoască care este actul prin care s-a decis anularea sesiunii de examinare, care sunt motivele de fapt și de drept pentru care a fost emisă decizia de anulare a sesiunii de examinare și nici să conteste Decizia Directorului General al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D339/17.07.2020;

- din întreg materialul probator administrat în fața organelor de urmărire penală și din probele administrate în prezenta cauză a rezultat că pârâtul A. nu are, sub nicio formă, vreo legătură cu constatarea fraudării examinărilor, invocată de reclamantă ca motiv care a condus la anularea prin Decizia nr. D 339/17.07.2020 a sesiunii de examinare teoretică pentru obținerea licenței PPL(A), desfășurată la sediul AACR în perioada 09-10.09.2019; dimpotrivă, toate probele administrate în cauză susțin concluzia că pârâtul A. a obținut în mod legal licența de echipaj de zbor nr. x/25.10.2019, din moment ce a promovat, în condițiile impuse de legislația specifică examinării, toate examenele susținute în cadrul sesiunii de examinare teoretică pentru obținerea licenței de echipaj de zbor PPL(A), organizată de reclamantă, în calitate de autoritate competentă, în perioada 09-10.09.2019.

Pentru a pronunța soluția de respingere a cererii de suspendare, instanța de fond a reținut că, în speță, nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de art. 15 din Legea nr. 554/2004, raportate la art. 14 alin. (1) și art. 2 alin. (1) lit. t) și ș) din același act normativ, pentru a se dispune suspendarea actului administrativ, respectiv nu există vreun dubiu asupra legalității actului contestat și nu s-a dovedit incidența unei pagube iminente.

Invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că sentința atacată este pronunțată cu aplicarea greșită a legii, atât în privința soluției de respingere a cererii de anulare a licenței, cât și a cererii de suspendare a executării aceluiași act.

Analizând cu prioritate criticile recurentei-reclamante vizând soluția pronunțată de instanța de fond cu privire la cererea de anulare, Înalta Curte constată caracterul întemeiat al acestor critici.

Astfel, recurenta-reclamantă susține că este greșită reținerea instanței de fond că Decizia directorului general al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D 339/17.07.2020 nu își produce efectele întrucât nu a fost comunicată intimatului-pârât, fără să țină cont că sesiunea de examinare a fost anulată în integralitate și cu privire la toți participanții, astfel că emiterea licenței PPL nu avea niciun temei legal.

Înalta Curte reține că cererea introductivă este întemeiată pe art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, care prevede că: "(6) Autoritatea publică emitentă a unui act administrativ unilateral nelegal poate să solicite instanței anularea acestuia, în situația în care actul nu mai poate fi revocat întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice. În cazul admiterii acțiunii, instanța se pronunță, dacă a fost sesizată prin cererea de chemare în judecată, și asupra validității actelor juridice încheiate în baza actului administrativ nelegal, precum și asupra efectelor juridice produse de acestea. Acțiunea poate fi introdusă în termen de un an de la data emiterii actului."

AACR a organizat la sediul său, în perioada 09-10 septembrie 2019, sesiunea de examinare teoretică în vederea obținerii licenței de echipaj de zbor PPL(A), sesiune la care a participat și pilotul A., pârâtul din speță.

Licența de zbor nr. x/25.10.2019, a cărei anulare o solicită prin demersul de față reclamanta AACR - emitenta actului administrativ, a fost emisă de aceasta în urma promovării de către pilot a sesiunii de examinare menționată care, ulterior, a fost anulată prin Decizia directorului general al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D 339/17.07.2020.

Într-adevăr, decizia DG AACR nu a fost comunicată pârâtului, ci, doar prin intermediul comunicării nr. 17566/28.07.2020, AACR a adus la cunoștință pârâtului că a decis anularea sesiunii de examinare în baza căreia acesta a obținut licența de zbor pentru că s-a constatat fraudarea examinărilor.

Se cuvine a se menționa că lipsa comunicării nu este o cauză de nulitate a actului administrativ, cauzele de nulitate raportându-se la momentul emiterii actului administrativ, fiind necesar să existe la momentul adoptării acestuia. Comunicarea actului este o procedură ulterioară ce nu afectează valabilitatea acestuia, ci produce efecte în privința termenului de contestare a actului și a momentului de la care începe să curgă acest termen.

Prin urmare, în speță, sancțiunea necomunicării deciziei DG AACR constă în posibilitatea destinatarului de a o ataca de la data luării la cunoștință de existența deciziei.

Înalta Curte reține că cererea de chemare în judecată și actele anexate acesteia, printre care și Decizia nr. 339/17.07.2020, au fost comunicate pârâtului A. la data de 28.12.2020, acesta fiind, așadar, momentul când pârâtul a avut cunoștință de existența deciziei și de la care a început să curgă termenul de contestare.

Deși, nimic nu îl împiedica pe intimatul-pârât ca, ulterior acestui moment, să se adreseze instanței de judecată pentru a contesta actul prin care s-a dispus anularea sesiunii de examinare din 09-10.09.2019, se constată că, atât în fața instanței de fond, cât și a celei de recurs, acesta a preferat să se apere în sensul că nu i s-a comunicat niciodată Decizia directorului general al AACR nr. D339/17.07.2020.

Pe de altă parte, Înalta Curte constată că actul de comunicare, respectiv Comunicarea nr. 17566/28.07.2020, face corp comun cu Decizia directorului general al AACR nr. D339/17.07.2020, ce reprezintă un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, având în vedere că prin aceasta din urmă s-a dispus măsura anulării sesiunii de examinare în baza căreia pârâtul a obținut licența de zbor pentru că s-a constatat fraudarea examinărilor, măsură care nu a fost efectiv comunicată destinatarului său decât sub forma înștiințării prin comunicarea prim menționată.

În acest context, în acord cu susținerile recurentei-reclamante, se reține că și comunicarea nr. 17566/28.07.2020 este act producător de efecte juridice împotriva căruia intimatul-pârât se putea îndrepta cu plângere prealabilă, însă, fără a procedat astfel.

În egală măsură, în acord cu susținerile recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut cu interpretarea greșită a legii că Decizia directorului general al AACR nr. D 339/17.07.2020 nu își produce efectele întrucât nu a fost comunicată intimatului-pârât, de vreme ce, nu există dispoziții legale care să prevadă faptul că, necomunicarea actului administrativ persoanei vizate de acesta, nu produce efecte.

De altfel, așa cum s-a arătat mai sus, intimatul-pârât a avut cunoștință de existența și conținutul actului administrativ (decizia DG AACR), atâta timp cât actul i s-a comunicat chiar în prezentul dosar, odată cu cererea de chemare în judecată.

Contrar celor reținute de instanța de fond, intimatul-pârât a cunoscut actul prin care s-a decis anularea sesiunii de examinare, care sunt motivele de fapt și de drept pentru care a fost emisă decizia de anulare a sesiunii de examinare și, cu toate acestea, nu a înțeles să conteste Decizia directorului general al Autorității Aeronautice Civile Române nr. D339/17.07.2020 prin care s-a luat respectiva măsură.

Este de menționat că recurenta-reclamantă a arătat în recurs că, după formularea cererii introductive, alți participanți la sesiunea de examinare la care a participat și pârâtul au încercat anularea în instanță a deciziei prin care s-a anulat concursul, dar acțiunea a fost respinsă definitiv (sentința nr. 45 din 8 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021, definitivă prin nerecurare).

Prin urmare, Decizia DG AACR nr. D 339/17.07.2020 produce efecte juridice în continuare în privința intimatului-pârât, în sensul că măsura anulării concursului produce efecte și față de actul administrativ individual emis pilotului - licența de zbor nr. x, care este, practic, un act subsecvent, emis în temeiul acestei decizii.

În fine, nu poate fi primită apărarea intimatului-pârât în sensul că nu elevii școlii de aviație din care făcea el parte au fraudat, ci alții, deoarece acesta omite faptul că examenul a fost anulat în tot, față de toți, nu doar față de acei elevi.

Din moment ce sesiunea de examinare a fost anulată în integralitate și cu privire la toți participanții, rezultă că a dispărut/lipsește temeiul pentru emiterea licenței în discuție.

În raport de aceste argumente, reține instanța de control judiciar că licența de zbor nr. x contestată în prezenta cauză este nelegală, iar hotărârea instanței de fond care o validează este dată cu aplicarea și interpretarea eronată a dispozițiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, fapt ce reclamă incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Față de acestă soluție definitivă, de anulare a licenței, nu se mai impune suspendarea licenței pentru că o astfel de soluție se dispune până la rămânerea definitivă a sentinței asupra fondului cauzei.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva sentinței civile nr. 750 din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal; va casa în parte sentința și, rejudecând: va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A., în contradictoriu cu pârâtul A.; va anula licența de zbor nr. x, menținând celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A. împotriva sentinței civile nr. 750 din 13 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează în parte sentința și, rejudecând:

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta Autoritatea Aeronautică Civilă Română R.A., în contradictoriu cu pârâtul A..

Anulează licența de zbor nr. x.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023.