ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1344/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 21.01.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului Ministerul Afacerilor Interne la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă prin eliberarea din funcție, măsură dispusă în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022).

Hotărârea primei instanțe. Decizia de casare Prin sentința nr. 39 din 4 iunie 2020, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Pitești – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. și excepția inadmisibilității cererii; a respins, ca lipsită de interes, cererea principală privitoare la desecretizare, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Protecție Internă; a respins cererile de anulare a Ordinului nr. 0522/1998 MAI și de acordare a daunelor ca inadmisibile, pentru autoritate de lucru judecat, și a respins cererea privind legalitatea nepunerii în executare a sentinței pronunțate în contradictoriu cu M.A.I. în Dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă. Împotriva sentinței menționate a declarat recurs reclamantul A., precum și recurs incident pârâtul Ministerul Afacerilor Interne. Prin Decizia nr. 3371/08.06.2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2020, a fost admis recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 39 din 4 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a fost casată sentința recurată și trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Totodată, a fost respins recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. Dosarul a fost reînregistrat pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 17.08.2022, sub nr. x/2020*.

Încheierea din 10 martie 2023 și sentința de fond pronunțată în al doilea ciclu procesual Prin încheierea din 10 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele: emiterea unei adrese către Uniunea Națională a Barourilor din România, cu solicitarea de a desemna un avocat din oficiu care deține certificat ORNISS, pentru reclamantul A., pe lângă apărătorul ales; stabilirea onorariului pentru avocatul din oficiu în sumă de 600 RON. Totodată, s-a pus în vedere părților să studieze cauza Corneschi împotriva României pentru termenul de judecată următor stabilit la data de 5 mai 2023. Prin sentința nr. 50 din 5 mai 2023 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în Dosarul nr. x/2020, a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Protecție Internă.

Recursul exercitat în cauză în al doilea ciclu procesual Împotriva încheierii din 10.03.2023 și sentinței nr. 50 din 5 mai 2023 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a exercitat recurs reclamantul A.. În dezvoltarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., a susținut că din cuprinsul dispozițiilor art. 7, art. 8, art. 12, art. 13, art. 14 din C. proc. civ., art. 7 alin. (1), (2) și (3) din Statutul profesiei de avocat se naște dreptul său de a studia, prin avocat, chiar în lipsa unui certificat ORNISS, documentele aflate la dosarul cauzei, depuse de către pârâți la compartimentul de documente clasificate al instanței. Prin încheierea din data de 10.03.2023, instanța de fond a respins această solicitare și a emis o adresă către UNBR pentru a fi desemnat un avocat din oficiu care să dețină autorizația necesară, însă s-a revenit asupra acestei decizii, soluție dată cu încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 8 din C. proc. civ., motiv pentru care solicită casarea soluției primei instanțe. Pe fondul cauzei, recurentul-reclamant arată că în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 282/2002, actele aflate în nivelul de secretizare strict secret vizează informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securității naționale, iar actele aflate în nivelul de secretizare secret vizează informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune securității naționale. Or, arată recurentul-reclamant, prima instanță nu a argumentat motivul pentru care acte întocmite într-o procedură finalizată cu eliberarea sa fin funcție în anul 1997, conțin informații de natură să producă daune sau daune grave aduse securității naționale, și anume, stării de legalitate, echilibru, stabilitate socială, economică și politică, necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădit a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție (art. 1 din Legea nr. 51/1991 privind securitatea națională a României). Documentele, în opinia recurentului-reclamant, nu întrunesc condițiile legale pentru a fi clarificate în continuare și se impune declasificarea acestora, în vederea pregătirii și formulării apărării pentru valorificarea drepturilor sale, prin comunicare și nu "luare la cunoștință".

Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți au depus întâmpinări prin intermediul cărora au invocat excepția nulității recursului pentru neformularea unor critici de nelegalitate, iar pe fond au solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat. Recurentul-reclamant a depus concluzii scrise, însoțite de înscrisuri, precum și o completare a cererilor de recurs și de probe formulate în dosar, în susținerea motivelor de recurs invocate. Excepția nulității recursului a fost soluționată în sensul respingerii la termenul de dezbateri din 22 februarie 2024, pentru argumentele consemnate în încheierea pronunțată la data menționată. II. Soluția instanței de recurs Examinând sentința atacată prin prisma criticilor invocate în recurs și a apărărilor formulate prin întâmpinările și concluziile scrise depuse la dosar, raportat la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul reclamantului este fondat și îl va admite pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare. Analiza motivelor de casare Cu privire la asistarea recurentului-reclamant de către un avocat ce deține certificat ORNISS, Înalta Curte constată că este fondată critica adusă soluției primei instanțe prin care s-a revenit asupra dispoziției de a se desemna un avocat din oficiu ce deține un astfel de certificat, instanțele având obligația să se asigure că dreptul la un proces echitabil este respectat și să ia măsuri pentru ca eficacitatea apărării părții în cauză să nu poată fi pusă în discuție (a se vedea Hotărârea CEDO în cauza Corneschi împotriva României din 11.01.2022). Pe fondul cererii, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii formulate de recurentul-reclamant îl reprezintă obligarea Ministerului Afacerilor Interne la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă, prin eliberarea din funcție, măsură dispusă prin Ordinul nr. I/05022 din 31.03.1998. Instanța de fond, în considerentele sentinței pronunțate la 05.05.2023, după ce face o amplă analiză a situației de fapt din care rezultă că documentele în cauză sunt clasificate, conchide că reclamantul în lipsa autorizației ORNISS nu le poate studia, motiv pentru care, în primul ciclu procesual, acesta a beneficiat de un apărător ales ce deținea o atare autorizație. Din cuprinsul motivării sentinței atacate, astfel cum s-a arătat mai sus, rezultă că judecătorul fondului nu a cercetat și nu s-a pronunțat cu privire la obiectul acțiunii, prin urmare Înalta Curte constată că sunt întrunite motivele de casare invocate prin cererea de recurs, acțiunea introductivă fiind întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 182/2002, H.G. nr. 585/2002. Potrivit disp. art. 20 din H.G. nr. 585/2002, informațiile se declasifică dacă: termenul de clasificare a expirat; dezvăluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică ori interesele persoanelor de drept public sau privat deținătoare; a fost atribuit de o persoană neîmputernicită prin lege. Instanța de fond nu a efectuat o analiză a acestor dispoziții legale, ci s-a preocupat de accesul la informații clasificate al reclamantului și de dispozițiile legale incidente în această situație, ignorând normele de drept material ce privesc declasificarea documentelor, pronunțând astfel o hotărâre criticabilă din perspectiva motivelor de casare întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. De altfel, prin Decizia de casare nr. 3371/08.06.2022, instanța de recurs a reținut aceleași motive ce au condus la casarea cu trimitere spre rejudecare în primul ciclu procesual, arătând că: "În prezenta cauză petitul principal al acțiunii se referă la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii recurentului reclamant în rezervă, prin eliberare din funcție, în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022), cerere întemeiată pe dispozițiile Legii 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate: Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ. Se constată că prima instanță, deși face o amplă analiză a multiplelor acțiuni litigioase purtate de recurentul reclamant A., nu face nici o analiză din perspectiva dispozițiilor privind protecția informațiilor clasificate, în condițiile în care exista un petit principal privind declasificarea documentelor care au stat la baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022) întemeiat expres pe dispozițiile Legii 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. În acest context, Înalta Curte reține temeinicia criticilor recurentului din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că prima instanță nu a făcut o veritabilă cercetare a fondului cauzei dedusă judecății. Așa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție". Față de acestea, în temeiul disp. art. 497 C. proc. civ., coroborat cu disp. art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, urmează să se admită recursul declarat, să se dispună casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, în raport de considerentele prezentei hotărâri.