Decizia nr. 3371/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești la data de 21.01.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne obligarea acestuia la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă prin eliberarea din funcție, măsură dispusă în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022). Ministerul Afacerilor Interne a formulat întâmpinare, solicitând în prealabil introducerea în cauză a Direcției Generale de Protecție Internă, având în vedere faptul că actele a căror declasificare se solicită au fost emise la nivelul acestei direcții, așa cum reiese din adresa D.G.P.I. nr. x/13.08.2019. La 27.02.2020, reclamantul a depus cerere completatoare a acțiunii, solicitând obligarea pârâtului la declasificarea documentelor ce au stat la baza trecerii sale în rezervă, urmând ca instanța să se pronunțe asupra: - legalității nepunerii în aplicare a sentinței nr. 203/11.04.2008 de către pârât. - eliminării dreptului la apărare începând cu anul 1997 până în prezent de către pârât; - legalității trecerii în rezervă prin Ordinul nr. 1/05022 emis cu exces de putere; - legalității desecretizării actelor financiare solicitate în instanță și refuzate de pârâtă prin expertiză financiară solicitată în scopul stabilirii cuantumului legat de daunele morale; - acordării daunelor morale de 2 milioane euro pentru leziunile fizice și psihice provocate prin abuzurile săvârșite.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 39 din 04 iunie 2020 Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele: "Respinge excepțiile lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. și excepția inadmisibilității cererii. Respinge, ca lipsită de interes, cererea principală privitoare la desecretizare, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Protecție Internă. Respinge cererile de anulare a ordinului nr. 0522/1998 MAI și de acordare a daunelor ca inadmisibile, pentru autoritate de lucru judecat. Respinge cererea privind legalitatea nepunerii în executare a sentinței pronunțate în contradictoriu cu M.A.I. în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă".

Recursul exercitat în cauză și recursul incident 1. Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii. În motivarea căii de atac, recurentul-reclamant a arătat, în esență, următoarele: - declasificarea acestor documente este necesară în vederea pregătirii și formulării apărării în ceea ce privește valorificarea drepturilor, în mod abuziv încălcate. Consideră că sub aspect procesual declasificarea trebuie făcută pentru a se respecta principiile de exercitare a drepturilor în mod egal și fără discriminări, principii înscrise în art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 21 alin. (3) din Constituția României și art. 8 din noul C. proc. civ. - sub aspectul fondului problemei urmează a se constata că toate aceste acte reprezintă acte întocmite într-o așa zisă procedură disciplinară finalizată cu eliberarea din funcție în 1997, deci acum aproape 20 de ani. În conformitate cu Legea nr. 282/2002 actele aflate în nivelul de secretizare strict secret vizează informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă daune grave securității naționale, iar actele aflate în nivelul de secretizare secret vizează informațiile a căror divulgare neautorizată este de natura să producă daune securității naționale. Este greu de conceput că actele mai sus enumerate și care vizează o așa zisă activitate necorespunzătoare (la vremea aceea locotenent de poliție în cadrul SIPI Argeș) să conțină informații de natură să producă daune, chiar grave, securității naționale. - noțiunea de securitate națională este definită legal în art. 1 din Legea 51/1991 privind securitatea națională a României ca fiind starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție. Deci din coroborarea celor două texte rezultă că respectivele informații care vizează cercetarea sa disciplinară conțin informații de natură să producă daune și chiar grave acelei stări de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și a climatului de exercitare neîngrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție. - dacă se are în vedere și textul art. 3 din Legea 51/1991 care reglementează amenințările la adresa securității naționale a României, practic acele elemente de natură să producă daune și chiar grave acesteia, se va constata că respectivele documente nu întrunesc aceste condiții și se impune declasificarea acestora pentru motivele mai sus arătate. Cu toate acestea instanța de fond a respins cererea, pe excepție, reținând că solicitarea de declasificare a documentelor ce au stat la baza trecerii în rezervă nu este justificată de un interes determinat, legitim, personal si actual deoarece nu mai pot folosi aceste informații într-o procedură judiciară. - soluția instanței de fond încalcă flagrant art. 41 (dreptul la muncă), art. 51 dreptul de petiționare), art. 52 (dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică) și art. 53 (restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți). 2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs incident pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând instanței să admită recursul incident, să caseze hotărârea atacată și, rejudecând, să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne. Pentru a fi parte în proces trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții: calitate procesuală, capacitate procesuală și existența unui interes. Calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel obligat în raportul juridic dedus judecății. În cauză de față, cererea recurentului reclamant vizează declasificarea documentelor ce au stat la baza emiterii ordinului ministrului de trecere în rezervă, or așa cum am arătat și în întâmpinarea nr. x/20.02.2020 aflată la dosar, recurentul reclamant a avut raporturi de serviciu cu Direcția Generală de Protecție Internă, unitate cu personalitate juridică conform art. 1 din O.U.G. nr. 76/20161, iar documentele ce au stat la baza Ordinului MI nr. 1/05022/1998 au fost emise de această entitate.

Apărările formulate și recursul incident Pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a depus întâmpinare la recursul declarat de reclamantul A. împotriva hotărârii nr. 39/04.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, apreciind sentința atacată ca temeinică și legală și solicitând, pe cale de excepție, respingerea recursului ca nul, iar pe fond, respingerea recursului ca neîntemeiat. Pârâta Direcția Generală de Protecție Internă a formulat întâmpinare și a arătat că instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal că cererea principală referitoare la obligarea pârâtului la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă, nu este justificată de un interes determinat, legitim, personal, născut și actual în sensul art. 33 C. proc. civ., astfel că sentința este legală și temeinică, solicitându-se respingerea recursului ca fiind nul, iar pe fondul acestuia, ca neîntemeiat.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurentul-reclamant A. a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004, cu o acțiune îndreptată împotriva pârâților Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Protecție Internă solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii sale în rezervă prin eliberarea din funcție, măsură dispusă în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022); asupra legalității nepunerii în aplicare a sentinței nr. 203/11.04.2008 de către pârât; asupra eliminării dreptului la apărare începând cu anul 1997 până în prezent de către pârât; asupra legalității trecerii în rezervă prin Ordinul nr. 1/05022 emis cu exces de putere; asupra legalității desecretizării actelor financiare solicitate în instanță și refuzate de pârâtă prin expertiză financiară solicitată în scopul stabilirii cuantumului legat de daunele morale și asupra acordării daunelor morale de 2 milioane euro pentru leziunile fizice și psihice provocate prin abuzurile săvârșite. Prima instanță a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a M.A.I. și excepția inadmisibilității cererii, a respins, ca lipsită de interes, cererea principală privitoare la desecretizare, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Protecție Internă, a respins cererile de anulare a Ordinului nr. 0522/1998 MAI și de acordare a daunelor ca inadmisibile, pentru autoritate de lucru judecat și a respins cererea privind legalitatea nepunerii în executare a sentinței pronunțate în contradictoriu cu M.A.I. în dosarul nr. x/2008, ca inadmisibilă. 1. Reclamantul A. a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. Subsumat acestui motiv de casare, recurentul critică în principal soluția primei instanțe de admitere a excepției lipsei interesului în promovarea prezentului demers judiciar, criticile acestuia putând fi analizate din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1), pct. 5 și 6 din C. proc. civ. Se impune a arăta cu prioritate că Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește cadrul procesual al litigiului de contencios administrativ, reglementând în detaliu categoriile de subiecte care pot avea calitate procesuală activă, persoanele sau entitățile care pot fi chemate în judecată, obiectul acțiunii, condițiile de exercitare a dreptului la acțiune, precum și limitele controlului judecătoresc asupra actelor administrative. Astfel, articolul 1 are ca obiect principal de reglementare calitatea procesuală activă în contenciosul administrativ, sfera subiectelor de sesizare a instanței, a persoanelor sau entităților care sunt îndreptățite să formuleze acțiuni în contencios administrativ, trasând și coordonatele generale ale exercitării dreptului la acțiune. Condițiile generale de exercitare a acțiunii în contencios administrativ, respectiv capacitatea procesuală, calitatea procesuală, afirmarea unui drept subiectiv și justificarea unui interes, trebuie analizate în funcție de trăsăturile specifice raportului de drept public dedus judecății, pentru că, pe de o parte, dreptul administrativ operează cu noțiunile de "capacitate de drept public" și de "capacitate administrativă", care au un conținut diferit față de capacitatea juridică civilă, și, pe de altă parte, raportul de drept administrativ este caracterizat de preeminența interesului public. În acest cadru, reclamant poate fi, în sensul art. 1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, orice persoană, fizică sau juridică, dacă îndeplinește condiția de a se considera vătămată într-un drept ori într-un interes legitim, printr-un act administrativ, tipic sau asimilat, adresat ei sau altui subiect de drept. Definiția persoanei vătămate se regăsește în art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, text potrivit căruia are această calitate orice persoană titulară a unui drept ori a unui interes legitim, vătămată de o autoritate publică printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea unei cereri în termenul legal. În acest sens, un act administrativ poate fi anulat numai dacă a produs reclamantului o vătămare într-un drept ori într-un interes legitim privat, definit în art. 2 alin. (1) lit. p) ca fiind posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv viitor și previzibil, prefigurat. Noțiunea de "interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ" nu se confundă cu noțiunea de "interes" în sensul de condiție de exercitare a dreptului la acțiune în dreptul procesual civil. Stabilirea existenței unei vătămări aduse unui drept ori unui interes legitim se face pe baza probelor administrate, fiind o problemă de fond în litigiul administrativ. Or, în prezenta cauză petitul principal al acțiunii se referă la declasificarea documentelor care au stat la baza trecerii recurentului reclamant în rezervă, prin eliberare din funcție, în baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022), cerere întemeiată pe dispozițiile Legii 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. Potrivit dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate: "Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul de secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului administrativ." Se constată că prima instanță, deși face o amplă analiză a multiplelor acțiuni litigioase purtate de recurentul reclamant A., nu face nici o analiză din perspectiva dispozițiilor privind protecția informațiilor clasificate, în condițiile în care exista un petit principal privind declasificarea documentelor care au stat la baza Ordinului nr. 1/5022 (I/05022) întemeiat expres pe dispozițiile Legii 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate. În acest context, Înalta Curte reține temeinicia criticilor recurentului din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că prima instanță nu a făcut o veritabilă cercetare a fondului cauzei dedusă judecății. Așa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție. 2. Cu privire la recursul incident formulat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne, se constată că acesta critică soluția primei instanțe de respingere a excepției lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Afacerilor Interne. Așa cum susține și recurentul Ministerul Afacerilor Interne, calitatea procesuală pasivă presupune existența identității între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății. În cadrul unui litigiu de având ca obiect o acțiune pronunțată în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ, o autoritate publică poate avea calitate de pârât numai în măsura în care are calitatea de emitent al actului administrativ contestat sau nu a soluționat în termenul legal ori a refuzat nejustificat să rezolve o cerere a reclamantului referitor la un drept sau la un interes legitim. Cum în cauză Ordinul nr. 1/5022 (I/05022) de trecere în rezervă a fost emis de către Ministerul Afacerilor Interne, această parte are calitate procesuală pasivă, chiar dacă recurentul A. a activat în cadrul Direcției Generale de Protecție Internă, prima instanță respingând în mod corect excepția lipsei calității procesuale pasive.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul principal declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 39 din 04 iunie 2020 a Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță. Se va respinge recursul incident declarat de pârâtul Ministerul Afacerilor Interne împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,