CASE OF CORNESCHI v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF CORNESCHI v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de

IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 21609/16)

HOTĂRÂRE

Art. 6 §

1 (civil) • Procedură inechitabilă pentru a contesta retragerea

autorizației de acces la informații clasificate și decizia de trecere în rezervă a

reclamantului, în situația în care informațiile clasificate nu i

-

au fost dezvăluite

acestuia sau avocatului său • Limitări ale dreptului la procedură contradictorie

și la egalitatea armelor care nu sunt compensate de alte garanții procedurale

STRASBOURG

11 ianuarie 2022

DEFINITI

VĂ

11/04/

2022

Hotărârea a rămas definitivă în condițiile prevăzute la a

rt. 44 §

2 din Convenție.

Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Corneschi împotriva României

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Yonko Grozev,

președinte,

Faris Vehabović

,

Iulia Antoanella Motoc,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer

,

Pere Pastor Vilanova,

Jolien Schukking,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

și Andrea Tamietti,

grefier de secție,

Având în vedere:

cererea nr.

21609/16 îndreptată împotriva României, prin care un

r

esortisant al acestui stat, domnul Corneliu Corneschi („reclamantul”), a

sesizat Curtea la 13 aprilie 2016, în temeiul art.

34 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”).

decizia de a comunica Guvernului R

omâniei („Guvernul”) capătul de

cerere privind caracterul inechitabil al

acțiunii în contencios

administrativ în

care reclamantul nu a avut posibilitatea de a studia probe determinante

considerate informații clasificate și să obțină punerea acestora la dispoziția

instanțelor de către pârât, precum și decizia de a declara inadmisibile celelalte

capete de cerere;

observațiile părților;

După ce a deliberat în camera de consiliu, la 30 noiembrie 2021,

Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată

:

INTRODUCE

RE

1.

Cauza are ca obiect un capăt de cerere introdus în temeiul a

rt. 6 § 1 din

Convenție, potrivit căruia o acțiune în contencios

administrativ a fost

soluționată pe baza unor informații clasificate, la care reclamantul nu a avut

acces, astfel încălcând

u

-

se dreptul la procedură contradictorie și la egalitatea

armelor.

ÎN FAPT

a născut în 1970 și locuiește în Botoșan

i. A fost

reprezentat de domnul A. Șimon, avocat în București.

din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

.

4.

Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după

cum urmează.

1

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

I. CONTEXTUL

CAUZEI

5.

Reclamantul a lucrat ca ofițer activ în cadrul Serviciului Român de

Informații („SRI”) începând din 1994. Având în vedere natura atribuțiilor

sale, acesta deținuse autorizație de acces la informații clasificate care îi

permitea accesul la informații secrete de stat; deținerea unei astfel de

autorizații era o condiție prealabilă pentru exercitarea funcției sale.

II.

URMĂRIREA PENALĂ ÎMPOTRIVA RECLAMANTULU

I

a efectuat o percheziție la domiciliul

reclamantului; în procesul-

verbal de percheziție s

-

a consemnat că nu s

-au

găsit bunuri ilicite sau produse

puternic accizabile.

7.

Curtea de Apel Suceava, prin sentința din 9 septembrie 2011, a constatat

că se impunea ca fratele reclamantului, C.C., să fie cercet

at în stare de arest

preventiv, și a reținut, printre altele, că probele arătau că reclamantul

asigurase fratelui său formare relevantă pentru autoprotecție: vigilența și

discreția acestuia din urmă în comunicare la săvârșirea infracțiunilor

(contrabandă), precum și recurgerea la echipamente specializate pentru

înregistrarea convorbirilor sau pentru blocarea altor dispozitive de

comunicații constituiau probe solide în acest sens.

8.

La 22 septembrie 2011, reclamantul a fost informat că, la 12 august

2011, a

fost începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea

infracțiunilor de „sprijinirea unui grup infracțional organizat” și de

contrabandă. În special, era acuzat că, de la începutul lunii martie 2011, a

sprijinit o grupare infracțională organizată, din care făceau parte fratele său

C.C. și tatăl său R.C., având ca scop achiziționarea și valorificarea de țigarete

de proveniență extracomunitară; de asemenea, de la începutul lunii martie

2011, a depozitat la locuința deținută împreună cu părinții săi b

unuri puterni

c

accizabile (tutun, alcool și combustibil)

.

9.

Cauza reclamantului a fost examinată de organele de urmărire penală.

La dosar s-

au depus probe audiovizuale, inclusiv telefonul mobil și datele din

computerul reclamantului. Au fost audiați mai mulți martori, inclusiv doi

martori cu identități protejate, unul dintre aceștia oferind informații despre

„alte activități desfășurate de reclamant, activități care nu au putut fi

consemnate în procesul-

verbal de ședință pentru protecția martorului”.

eclamantul a negat orice implicare în faptele de care a fost acuzat și

a susținut că nu exista o proprietate comună cu părinții săi asupra casei în care

locuia, deși părinții săi locuiau la aceeași adresă; de fapt, casele și grădinile

lor erau complet separate de un gard.

11.

La 4 iulie 2014, procurorul a dispus încetarea urmăririi penale

împotriva reclamantului pentru învinuirea de „sprijinirea unui grup

infracțional organizat”. Probele depuse la dosar nu erau suficiente pentru a

arăta că reclamantul săvârșise faptele de care fusese învinuit, deși exista o

2

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

bănuială întemeiată cu privire la comiterea unor activități individuale de

contrabandă. Prin urmare, sub acest din urmă aspect, dosarul de urmărire

penală a fost trimis procurorului militar pentru completarea urmării penale,

având în vedere calitatea anterioară de cadru militar a reclamantului.

12.

La 13 august 2014, procurorul militar a decis să retrimită procurorului

civil dosarul cauzei pentru completarea urmăririi penale. Actul nu a fost

prezentat Curții de către părți.

Criminalității Economice din cadrul Inspectoratului de Poliție Botoșani,

ofițerul de poliție responsabil

cu

cercetarea penală a constatat că probele

prezentate nu arătau că reclamantul fusese implicat sau intenționase să

participe la faptele de care fusese acuzat (contrabandă). Chiar dacă exista un

indiciu că terț

e persoane

au transportat și au lăsat unele pachete suspecte în

grădina locuinței reclamantului, nu exista nicio probă clară dacă aceste

pachete au ajuns în grădina reclamantului, sau în cea a tatălui său, cu care

grădina reclamantului era învecinată, dar separată de un gard interior (

supra

,

pct.

10). În consecință, ofițerul de poliție a propus clasarea urmărir

ii penale

împotriva reclamantului.

14.

La 7 aprilie 2015, procurorul a decis clasarea urmăririi penale

împotriva reclamantului în legătură cu învinuirea de contrabandă, pe motiv

ul

lipsei de probe împotriva acestuia. Procurorul a făcut trimitere la argument

ele

expuse în referatul sus-

menționat (

supra

, pct. 13), pe care le-a considerat pe

deplin valabile.

III.

RETRAGEREA AUTORIZAȚIEI DE ACCES LA INFORMAȚII

CLASIFICATE ȘI TRECEREA ÎN REZERVĂ A RECLAMANTULUI

rbal măsura de

retragere a autorizației de acces la informații clasificate. Nu i s

-a comunicat

niciun motiv și nicio altă informație; în consecință, a depus o cerere la

directorul SRI, solicitând comunicarea motivelor ce au stat la baza retragerii

autoriza

ției și reexaminarea deciziei respective. Nu a primit niciun răspuns la

cerere

.

a comunicat verbal că a fost

trecut în rezervă în temeiul dispozițiilor a

rt. 85 alin. (1) lit.

m) și (2) din Lege

a

nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare (

infra

, pct. 61). La momentul

respectiv, nu i s-

a prezentat nicio altă explicație sau informație suplimentară

cu privire la motivele de fapt și de drept reținute împotriva sa.

17.

La 17 ianuarie 2012, SRI a răspuns la două cer

eri ale reclamantului

(menționate ca fiind înregistrate la 21 decembrie 2011 și 11 ianuarie 2012) și

l-

a informat că a fost trecut în rezervă ca urmare a retragerii autorizației de

acces la informații clasificate; aceste măsuri s

-

au întemeiat pe dispoziții

le

art. 43 alin. (1) lit.

b) și a

rt. 85 alin. (1) lit.

m) și (2) din Legea

nr. 80/199

5

(

infra

, pct. 61).

3

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

18.

La 20 ianuarie 2012, reclamantul a depus la directorul SRI contestații

împotriva deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate

și a deciziei de trecere în rezervă.

19.

La 16 februarie 2012, SRI a răspuns că, potrivit declarației completat

e

și semnate olograf la data de 18 februarie 2008, conform Anexei

nr. 15 din

Standardele naționale de protecție a informaț

iilor clasificate din România,

aprobate prin Hotărârea Guvernului

nr. 585/2002

(

infra

, pct.

57), acesta a

consimțit ca neacordarea avizului de securitate să nu fie motivată. Totuși

, s

-a

decis ca acesta să fie informat că decizia contestată era întemeiată ș

i în

conformitate cu art. 160 lit.

a) și f) din HG

nr. 585/2002 (

infra

, pct. 56), iar

decizia de trecere în rezervă s

-a întemeiat pe art. 85 alin. (1) lit. m) din Legea

nr. 80/1995 (

infra

, pct. 61).

20.

Ca răspuns la o nouă cerere a reclamantului de reeval

uare a deciziilor

în discuție, la 15 martie 2012 acesta a fost informat că decizia de trecere în

rezervă fusese luată având în vedere faptul că la SRI nu existau posturi

disponibile pentru o persoană cu competențele reclamantului, dar care nu

deținea autorizație de acces la informații clasificate.

IV.

ACȚIUNILE ÎN CONTENCIOS ADMINISTRATIV DEMARATE DE

RECLAMANT

A. Primul

ciclu procesual

21.

La 20 martie 2012, reclamantul a introdus o acțiune în contencios

administrativ pentru anularea deciziilor SRI de retragere a

autorizației de

acces la informații clasificate și de trecere în rezervă; a solicitat, de asemenea,

reintegrarea pe postul deținut anterior la SRI și plata salariilor datorate. În

final, a solicitat suspendarea executării deciziilor atacate până la soluțio

narea

pe fond a cauzei.

22.

Reclamantul a susținut că în cariera sa a obținut rezultate apreciate cu

calificativul „foarte bine” și „excepțional” până în momentul în care, în

circumstanțe foarte suspecte, autorizația sa de acces la informații clasificate

a

fost retrasă și după scurt timp a fost trecut în rezervă. Atât timp cât nu avea

cunoștință de motivele care au stat la baza deciziilor contestate, nu era în

măsură să formuleze nicio apărare. Cu toate acestea, a susținut că, în cazul în

care respectivele

decizii aveau legătură cu procedura penală împotriva sa și

în care fratele său C.C. era inculpat (

supra

, pct. 7-

8), aceste împrejurări nu

erau, potrivit legii, de natură să justifice măsurile luate împotriva sa

.

contestate să fie depuse la dosar; în cazul în care acele documente erau

clasificate, a solicitat declasificarea lor, astfel încât instanța să poată face

dreptate în cazul său.

24.

La cererea instanței, la 22 mai 2012, SRI a arătat că înscrisurile

menționate de reclamant erau clasificate la nivelul „strict secret” și că puteau

4

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

fi prezentate instanței cu condiția ca aceasta să aibă autorizația necesară

pentru a avea acces la astfel de informații.

25.

SRI a susținut, de asemenea, că retragerea autorizației de acces la

informații clasificate a reclamantului a avut în vedere existența unor situații

de incompatibilitate, astfel cum sunt prevăzute de a

rt. 157 lit.

a) și b),

a

rt. 158

și a

rt. 160

lit.

a), f) și g) din HG

nr. 585/200

2

(

infra

, pct.

55-56). De

asemenea, a arătat instanței că printre circumstanțele care au justificat

măsurile luate împotriva reclamantului se număra începerea urmăririi penale

față de acesta la 12 august 2011 (

supra

, pct. 8).

26.

Prin sentința din 22 iunie 2012, C

urtea de Apel Suceava a respins

cererea reclamantului. Deși SRI nu a comunicat instanței documentele secrete

necesare, instanța a considerat că informațiile din dosar erau suficiente pentru

a justifica deciziile luate împotriva reclamantului.

l, instanța a considerat că, potrivit declarației completate și

semnate conform Anexei nr.

15 din HG nr.

585/2002 (

infra

, pct.

57),

reclamantul a consimțit ca neacordarea avizului de securitate să nu fie

motivată. În plus, situațiile de incompatibilitate prevăzute de a

rt. 160 lit.

a) și

f) (

infra

, pct. 56) erau relevante pentru cazul reclamantului, având în vedere

faptul că la 12 august 2011 s

-

a început urmărirea penală împotriva sa (

supra

,

pct.

8). Astfel, măsurile luate împotriva reclamantului au fost lua

te pe baza

acestei proceduri penale. În plus, instanța a considerat că din comunicările

făcute reclamantului rezultă ce temeiuri de fapt și de drept au stat la baza

emiterii actelor contestate, astfel încât acesta ș

i

-

a putut pregăti apărarea.

ul a formulat recurs împotriva sentinței din 22 iunie 2012,

contestând, în principal, faptul că informațiile clasificate nu au fost accesibile

nici lui, nici măcar instanței, care ar fi putut apoi să se raporteze la acestea

atunci când i se adresa reclamantului în cadrul unei proceduri contradictorii.

29.

La 5 martie 2014, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul

reclamantului și a trimis cauza spre rejudecare Curții de Apel Suceava. Înalta

Curte a reținut, în esență, că, în lipsa

documentelor clasificate care nu au fost

depuse la dosar, nu exista niciun suport probator pentru concluziile primei

instanței privind temeiurile legale și de fapt ale actelor adoptate împotriva

reclamantului. Nedepunerea acestor documente la dosar de cătr

e SRI putea

fi

sancționată cu amendă judiciară și, în orice caz, a făcut ca procedura să de

vină

inechitabilă, astfel că a fost încălcat a

rt.

6 din Convenție, întrucât a împiedicat

instanța să efectueze o examinare deplină a motivelor, argumentelor și

probe

lor propuse de părți

.

B.

Procedura ulterioară trimiterii cauzei de către Înalta Curte de

Casație și Justiție

e

pentru declasificarea informațiilor secrete relevante pentru cauza sa.

A s

usținut că decizia de retragere a autorizației de acces la informații

5

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

clasificate și ulterior de trecere în rezervă sunt decizii referitoare la o

persoană, nefiind prin urmare susceptibile să cauzeze un prejudiciu grav

securității naționale. Păstrarea tuturor informațiilor clasificate fără

posibilitatea dezvăluirii i

-

a încălcat dreptul la egalitatea armelor.

31.

SRI a reluat argumentele prezentate anterior și a invocat aceleași

temeiuri legale pe care le-

a invocat în fața instanței în primul ciclu procesua

l

(

supra

, pct. 25).

32.

La 4 iulie 2014, Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondată cererea

reclamantului de suspendare a executării deciziilor contestate. Instanța a

considerat că retragerea autorizației de acces la informații clasificate a

reclamantului a fost

„o măsură administrativă de protecție a informațiilor clasificate pentru cazul existenței

unor riscuri și vulnerabilități de securitate în contextul reglementărilor cuprinse în

Legea nr

.

182/2002” [privind protecția informațiilor clasifi

cate –

infra

, pct.

52 și urm.

].

33.

Instanța a considerat, de asemenea, că reclamantul a completat și

semnat formularul de securitate conform Anexei 15 din HG nr.

585/200

2

(

infra

, pct.

57) potrivit cu care acesta a consimțit ca neacordarea avizului de

securitate

să nu fie motivat, așa încât pârâtul a procedat în acord cu declarația

reclamantului. Însă la baza acestei măsuri a stat declanșarea procedurii

judiciare penale „în care a fost implicat reclamantul” (

supra

, pct. 8) astfel

încât această măsură nu a fost una intempestivă, ci anterior verificată și

analizată. Trecerea în rezervă a reclamantului este consecința directă a

retragerii autorizației de acces la informațiile clasificate –

în conformitate cu

art. 85 lit. m) din Legea nr. 80/1995 (

infra

, pct. 61).

comunicate și verbal, nu neapărat în scris, în conformitate cu prevederile

Regulamentului disciplinei militare; reclamantului i-

au fost însă comunicate

adresele din 17 ianuarie 2012 și 16 februarie 2012 prin intermediul cărora i s

-

au comunicat natura măsurilor administrative și temeiurile de drept (

supra

,

pct.

17 și 19).

un proces-verbal în care s-

a consemnat că un plic cu înscrisuri conținând

informații clasificate a ajuns la instanță; însă, întrucât niciunul dintre angajații

grefei nu avea autorizația de acces la informații clasificate necesară pentru a

gestiona și oferi astfel de informații, plicul a fost trimis

î

napoi la SRI.

36.

La termenele din 9 septembrie și 7 octombrie 2014, instanța a constatat

că încă nu se obținuse autorizația de acces la informații clasificate pentru un

angajat al grefei; prin urmare, aceasta a hotărât suspendarea examinării cauzei

până la obținerea autorizației.

37.

La 7 noiembrie 2014, instanța a confirmat primirea din partea SRI a

„unui document” care conținea informațiile solicitate clasificate ca secrete,

care urma să fie „administrat de instanță în conformitate cu cadrul legal

relev

a

nt privind accesul la astfel de informații”

.

6

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

38.

Prin sentința din 25 noiembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, după

consultarea informațiilor clasificate depuse la dosar de SRI, a respins toate

capetele de cerere ale reclamantulu

i.

39.

În ceea ce privește problema declasificării, instanța a considerat că

cererea era nefondată:

„Consultarea documentației [...] pun în evidență gravitatea faptelor săvârșite de

reclamant iar admiterea cererii formulate, ar avea drept consecință diseminarea acestor

informații cu consecințe în zădărnicirea demersurilor legale ale unor instituții ale

statului care au drept finalitate asigurarea unui climat de siguranță și ordine a unei

întregi comunități”.

40.

Pe fondul cauzei, instanța a reluat considerentele sale anterioare deja

m

enționate în motivarea respingerii cererii de suspendare (

supra

, pct. 32-34).

41.

În final, instanța a constatat că, în raport de gravitatea faptelor reținute

în sarcina reclamantului, măsurile severe dispuse împotriva sa au fost legale

și proporționale cu

pericolul social generat de aceste fapte.

42.

Reclamantul a formulat recurs împotriva celor două hotărâri

pronunțate de Curtea de Apel Suceava (

supra

, pct. 32-

34 și 38

-40). A reluat

toate argumentele prezentate anterior, subliniind, de asemenea, că proced

ura

de neacordare a autorizației de acces la informații clasificate era diferită de

cea în care autorizația de acces la informații clasificate fusese deja acordată

și ulterior retrasă. Prin urmare, prin semnarea formularului din Anexa

nr. 15

la HG (

infra

, pct.

57), acesta nu și

-

a dat acordul să nu i se motiveze retragerea

autorizației sale de acces la informații clasificate.

43.

A susținut, de asemenea, că, contrar instrucțiunilor date de Înalta Curte

în decizia din 5 martie 2014 (

supra

, pct. 29), nu exista

nicio mențiune clară

în dosar cu privire la documentele depuse de SRI și, în consecință, cu privi

re

la informațiile pe care instanța le avea la dispoziție pentru a examina motivele

care au stat la baza actelor adoptate (

supra

, pct.

35, 37 și 39). Această lipsă

de claritate a făcut ca examinarea cauzei de către instanță să fie iluzorie,

situație reflectată de faptul că decizia nu a fost motivată și s

-a referit doar la

aspecte generale, fără a răspunde

in concreto

argumentelor esențiale ale

reclamantului

.

44.

La 29 iulie 2015, Curtea de Apel Suceava a transmis Înaltei Curți

„documente clasificate ca secrete și care erau disponibile spre consultare de

către instanță, în condițiile prevăzute de legea relevantă”.

ervații scrise în care și

-

a reiterat îngrijorarea cu privire la faptul că înscrisurile clasificate care

fuseseră depuse la dosar nu erau de fapt decât cele două decizii pe care le

contestase, fără niciun document suplimentar care să indice temeiurile care

au stat la baza acestora (

supra

, pct.

43). Prin urmare, acesta a solicitat să se

adreseze SRI solicitarea să prezinte toate documentele referitoare la deciziile

contestate.

reclamantului

.

7

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

47.

În legătură cu cererea reclamantului referitoare la informațiile

clasificate care au fost depuse la dosar (

supra

, pct.

43 și 45), instanța a

considerat că ceea ce se afla deja la dosar era suficient pentru examinarea

cauzei.

48.

Instanța a considerat, de asemenea, că, deși instanța de fond a motivat

pe scurt hotărârea, aceasta a analizat totuși problemele esențiale care i

-au fost

supuse de reclamant, dovedind că a examinat efectiv cauza. În plus, cererea

de declasificare a fost respinsă în mod corect, în cauză nefiind îndeplinite

condițiile prevăzute de lege pentru o astfel de cerere, având în vedere fapt

ele

reținute împotriva reclamantului și consecințele în caz de declasificare pentru

ordinea publică ori interesele persoanelor de drept p

ublic sau privat

deținătoare

.

49.

Incompatibilitățile reținute în sarcina recurentului au fost stabilite în

mod corect prin raportarea la situația de fapt din care a rezultat săvârșirea unei

fapte incompatibile cu calitatea avută de reclamant, incompatibilități ce au

dus la retragerea autorizației de acces la informații clasificate. Nu s

-a putut

prezenta nicio altă informație în acest sens, ținând cont de faptul că

informațiile relevante au fost clasificate la nivel strict secret și că reclamantul

renunțase la dreptul său de a fi informat cu privire la motivarea neacordării

avizului de securitate. Cu toate acestea, deciziile de retragere a autorizației și

de trecere în rezervă a reclamantului au fost aduse la cunoștința sa verbal

(

supra

, pct.

16), cu respectarea Regulamentului disciplinei militare în

vigoare, iar temeiul de drept al deciziilor a fost indicat și în scris reclamantul

ui

la 17 ianuarie și 16 februarie 2012 (

supra

, pct.

17 și 19).

50.

Deși a luat act de ordonanțele procurorilor de clasare a cauzei

împotriva reclamantului cu privire la toate acuzațiile (

supra

, pct.

11 și 14),

Înalta Curte a subliniat că retragerea autorizației de acces la informațiile

clasificate nu a fost determinată de reținerea unor fapte de natură penală sau

contravențională în sarcina reclamantului, ci pentru incompatibilitățil

e

stabilite de art.

160 lit.

a) și f) din HG

nr. 585/200

2

(

infra

, pct.

56),

considerate relevante pentru situația reclamantului

.

51.

Referitor la dreptul de acces la o instanță, Înalta Curte a concluzionat

că reclamantul a fost informat cu privire la temeiurile legale ale deciziilor

adoptate împotriva sa; în plus, acesta a avut posibilitatea de a contesta aceste

decizii, iar instanța a avut posibilitatea de a examina ea însăși informațiile

clasificate care

fuseseră puse la dispoziție de SRI.

8

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

LEGISLAȚIA ȘI PRACTICA RELEVANTE

I.

LEGISLAȚIA NAȚIONALĂ RELEVANT

Ă

A.

Legislația privind informațiile clasificate

52.

Dispozițiile relevante din Legea

nr.

182/2002 privind protecția

informațiilor clasificate, precum și cele din Standardele naționale de protecție

a informațiilor clasificate, astfel cum au fost aprobate prin HG

nr. 585/2002,

ca și procedura pentru obținerea certificatelor de la Oficiul Registr

ului

Național al Informațiilor Secrete de Stat („ORNISS”) sunt prezentate pe scurt

în

Muhammad și Muhammad împotriva României

[(MC), nr.

80982/12,

pct.

51 și 53

-

58, 15 octombrie 2020] și au în esență următorul conținut:

nr.

182/2002 privind protecția informațiilor clasificate

53.

Dispozițiile relevante din Legea

nr.

182/2002 privind protecția

informațiilor clasificate prevăd următoarele

:

Art. 15

„În sensul prezentei legi, următorii termeni se definesc

astfel:

[...]

b) informații clasificate

-

inform

aț

iile, datele, documentele de interes pentru

securitatea națională, care, datorită nivelurilor de importanță și consecințelor care s

-ar

produce ca urmare a dezvăluirii sau diseminării neautorizate, trebuie să fie

protejate;

c) clasele de secretizare sunt: s

ecrete de stat și secrete de servi

ciu;

d) informații secrete de stat

-

informațiile care privesc securitatea națională, prin

a

căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării;

[...]

f) nivelurile de secretizare se atribuie i

nformați

ilor clasificate din clasa secrete de st

at

și sunt:

– strict secret de importanță deosebită

-

informațiile a căror divulgare neautorizată este

de natură să producă daune de o gravitate excepțională securității n

aționale;

–

strict secrete -

informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să producă

daune grave securității naționale;

–

secrete -

informațiile a căror divulgare neautorizată este de natură să pro

ducă daune

securității naționale;

[...]

”

Art. 20

„Orice persoană fizică sau juridică română poate face contestație la autoritățile care

au clasificat informația respectivă, împotriva clasificării informațiilor, duratei pentru

care acestea au fost clasificate, precum și împotriva modului în care s

-a atribuit un nivel

9

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

sau altul d

e secretizare. Contestația va fi soluționată în condițiile legii contenciosului

administrativ

.”

Art. 21

„(1) În subordinea Guvernului se organizează Oficiul Registrului Național al

Informațiilor Secrete de Stat.

(2)

Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat organizează evidența

listelor și a informațiilor din această categorie și a termenelor de menținere în nivelurile

de clasificare, a personalului verificat și avizat pentru lucrul cu informațiile secrete de

stat, a registrelor de autor

izări menționate la a

rt. 10

.

[...]

”

Art. 24

„(4) Informațiile clasificate potrivit a

rt. 15 lit.

f) pot fi declasificate prin hotărâre a

Guvernului, la solicitarea motivată a emitentului.

[...]

(10) Declasificarea ori trecerea la un nivel inferior de

clasificare este realizată de

persoanele sau autoritățile publice competente să aprobe clasificarea și nivelul de

secretizare a informațiilor respective.”

Art. 28

„(1) Accesul la informații secrete de stat este permis numai în baza unei autorizații

scrise,

eliberate de conducătorul persoanei juridice care deține astfel de informații, după

notificarea prealabilă la Oficiul Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat.

(2)

Autorizația se eliberează pe niveluri de secretizare, prevăzute la a

rt. 15 lit. f), în

urma verificărilor efectuate cu acordul scris al persoanei în cauza asupra acesteia.

Persoanele juridice [...] notifică Oficiului Registrului Național al Informațiilor Secrete

de Stat eliberarea autorizației de acces.

[...]

(4) Durata de valabilit

ate a autorizației este de până la 4 ani; în această perioadă

verificările pot fi reluate oricând.”

[...]”

.

Art. 36

„(1) Persoanele fizice cărora le

-

au fost încredințate informații clasificate sunt obligate

să asigure protecția acestora, potrivit legii, și să respecte prevederile programelor de

prevenire a scurgerii de informații clasif

icate.

[...]

”

Art. 39

„(1) Încălcarea normelor privind protecția informațiilor clasificate atrage ră

spunderea

disciplinară, contravențională, civilă sau penală, după caz.

(2)

Persoanele încadrate în serviciile de informații și siguranță sau ale armatei, aflate

în serviciul relațiilor externe, precum și cele special însărcinate cu protecția

10

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

informațiilor secrete de stat, vinovate de deconspirări voluntare ori de acte de neglijență

care au favorizat divulgarea ori scurgerea informațiilor secrete, își pierd irevocabil

calitatea.”

2.

Hotărârea Guvernului

nr. 585/2002

54.

Dispozițiile relevante din Standardele naționale de protecție a

informațiilor clasificate, astfel cum au fost aprobate prin Hotărârea

Guvernului nr.

585/2002, prevăd următoarele:

Art. 19

„Informațiile secrete de stat pot fi declasificate prin hotărâre a Guvernului, la

solicitarea motivată a emitentului.”

Art. 20

„(1) Informațiile se declasifică dacă:

a) termenul de clasificare a expirat;

b)

dezvăluirea informațiilor nu mai poate prejudicia siguranța națională

[...];

c)

a fost atribuit de o persoană neîmputernicită p

rin lege.

(2)

Declasificarea sau trecerea la un alt nivel de secretizare a informațiilor secrete de

sta

t se realizează de împuterniciții și funcționarii superiori abilitați prin lege să atribuie

niveluri de secretizare, cu avizul prealabil al instituțiilor care coordonează acti

vitatea și

controlul măsurilor privitoare la protecția informațiilor clasificate,

potrivi

t

competențelor materiale.”

Art. 26

„Transmiterea informațiilor clasificate către alți utilizatori se va efectua numai dacă

aceștia dețin certificate de securitate sau autorizații de acces corespunzător n

ivelului de

secretizare.

”

585/2002 prevăd criteriile principale pe

baza cărora unui solicitant i se poate acorda certificat de securitate:

Art. 157

„Decizia privind avizarea eliberării certificatului de securitate/autorizației de acces va

fi luată pe baza tuturor informațiilor disponibile și va avea î

n vedere:

a) loialitatea indiscutabilă a persoanei;

b) caracterul, obiceiurile, relațiile și discreția persoanei, care să ofere garanții asupra:

– corectitudinii în gestionarea informațiilor secrete de stat;

– oportunității accesului neînsoțit în compartimente, obiective, zone și locuri de

securitate în care se află informații secrete de st

at;

– respectării reglementărilor privind protecția informațiilor secrete de stat din

domeniul său de activitate.”

11

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Art. 158

„(1) Principalele criterii de evaluare a compatibilității în acordarea avizului pentru

eliberarea certificatului de securitate/autorizației de acces vizează atât trăsăturile de

caracter, cât și situațiile sau împrejurările din care pot rezulta riscuri și vulnerabilități

de securitate.

(2)

Sunt relevante și vor fi luate în considerare, la acordarea avizului de securitate,

caracterul, conduita profesională sau socială, concepțiile și mediul de viață al

soțului/soției sau concubinului/concubinei persoanei solicitante.”

585/2002 enumeră situațiile de incompatibilitate

pentru accesul solicitantului la informații secrete de stat:

Art. 160

„Constituie elemente de incompatibilitate pentru accesul solicitantului la informații

secrete de stat

o

ricare din următoarele situații:

a) dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat informații cu

relevanță în planul siguranței naționale ori a mințit în completarea formularelor tip sau

în cursul interviului de securitate; [

...]

f

) a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitudine sau indiscr

eție;

g) a încălcat reglementările privind protecția informațiilor clasificate [...]”

(2) prevede, printre altele, că solicitarea pentru acces la

informații secrete de stat trebuie să fie însoțită de un formular de bază (Anexa

nr.

15) pe care solicitantul trebuie să îl completeze; avizarea pentru acces la

informații secrete va depinde de corectitudinea datelor menționate de

solicitant în formular (care,

în esență

,

are legătură, conform Anexei

nr. 15, cu

date contextuale referitoare atât la aspecte profesionale, cât și personale ale

solicitantului, precum și la familia sa). În Anexă, solicitantul consimte ca

toate datele pe care le furnizează să fie verificate, conștient fiind de

consecințele legale ale declarațiilor false sau ale omisiunilor cu bună știință.

Ultima teză din Anexă are următorul conținut:

„Sunt de acord ca neacordarea avizului de securitate să nu

-

mi fie motivată

.

”

3.

Procedura pentru obținerea

certificatului ORNISS

58.

În ceea ce privește procedura de obținere a unui certificat ORNISS,

situația din 2010 este aceea că avocații pot solicita să li se elibereze certificat

de securitate sau autorizație de acces de către ORNISS (denumit în continuare

„certificat ORNISS”), în vederea obținerii accesului la documente clasificate.

În acest scop, avocatul trebuie să depună o cerere la președintele baroului din

care face parte, care o transmite Uniunii Naționale a Barourilor din România

(în continuare „UNBR”). Avocatul trebuie să anexeze la cererea sa, printre

alte documente, o copie după procura care i

-

a fost dată de client pentru a

-l

reprezenta într

-

o cauză și o notă din partea organului responsabil de cazul

clientului său care să ateste că materialul clasificat a fost prezentat ca probă

și că, pentru a avea acces la materialul respectiv și pentru a pregăti apărarea

12

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

clientului său, avocatul are nevoie de acest certificat. UNBR inițiază apoi

procedura, care implică autoritatea competentă să efectueze verificări

preliminare cu privire la situația avocatului. Durata procedurii de verificare

pentru persoanele care au solicitat accesul la informații „strict secrete” este

de 60 de zile lucrătoare (

a

rt. 148 din HG nr.

585/2002). În urma verificărilor

,

autoritatea

de verificare competentă transmite concluziile sale ORNISS, care

va emite un aviz ce urmează să fie transmis UNBR. Ulterior, aceasta din urmă

va avea la dispoziție 5 zile pentru a emite decizia privind accesul la

documente clasificate.

ificatului ORNISS, avocatul căruia i se eliberează

trebuie să semneze un acord de confidențialitate pentru protecția oricăror

informații clasificate aduse la cunoștința sa. Odată eliberat, certificatul

ORNISS este valabil timp de 4 ani. În perioada de valabilitate, verificarea

avocatului poate fi reluată în orice moment.

60.

Începând cu data de 6 februarie 2014, accesul judecătorilor la

informații clasificate din dosarele pe care trebuie să le examineze a fost

acordat în baza nu a unei proceduri de obținere

a unui certificat ORNISS, ci

a unei proceduri mai simple desfășurate la nivelul fiecărei instanțe.

B.

Legislația privind statutul cadrelor militare

Legea nr. 80/1995

80/1995 privind statutul cadrelor militare conține

următoarele dispoziții relevante în speță:

Art. 43

„(1) Trecerea cadrelor militare din activitate în rezervă sau direct în retragere [...] se

fac după cum urmează:

b) ceilalți ofițeri, prin ordin al ministrului apărării naț

ionale;

[...]

”

Art. 85

„(1) Ofițerii, maiștrii militari și subofițerii în activitate pot fi trecuți în rezervă sau

direct în retragere, după caz, în următoarele situ

ații:

[...]

m) în cazul neavizării în vederea acordării autorizației de acces la informații clasificate

sau certificatului de securitate, la retragere ori în cazul în care aceste documente nu sunt

revalidate, din motive imputabile cadrului militar în condițiile

legii;

Trecerea în rez

erv

ă sau direct în retragere se face din oficiu, în condițiile prevă

zute la

lit.

[...] m) [...]

”

13

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

II.

PRACTICA INTERNĂ RELEVA

NTĂ

A.

Decizii relevante ale Curții Constituționale

62.

Curtea Constituțională a fost sesizată cu diverse cereri pentru a stabili

că procesul penal prin care informațiile relevante pentru un proces erau

clasificate și/sau declasificate în mod discreționar de către o autoritate

administrativă, nu de către o instanță, cu consecința că accesul reclamantului

era restricționat în mod arbitrar, parția

l sau total, nu era în conformitate cu

Constituția și cu

a

rt.

6 din Convenție.

63.

Prin decizia din 18 ianuarie 2018, Curtea Constituțională a decis că, în

contextul unui proces penal împotriva unei persoane, doar judecătorul (de

cameră preliminară) are competența de a declasifica informațiile relevante

care au fost prezentate ca probe în cadrul procesului penal. Curtea a

considerat

:

„[...] protecția informațiilor clasificate nu poate avea caracter prioritar față de dreptul

la informare al acuzatului și față de garanțiile dreptului la un proces echitabil ale tuturor

părților din procesul penal, decât în condiții expres și limitativ prevăzute de lege.

Restrângerea dreptului la informație poate avea loc doar atunci când are la bază un scop

real și justificat de protecție a unui interes legitim privind drepturile și libertățile

fundamentale ale cetățenilor sau siguranța națională, decizia de refuz a accesului la

informațiile clasificate aparținând întotdeauna unui judecător.”

Abordarea a fost confirmată într

-o d

ecizie mai recentă, pronunțată de

Curtea Constituțională la 18 iunie 2020, tot în contextul unui proces penal

împotriva unei persoane

.

64.

Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza deciziei din 2018 sus

-

menționate, a ridicat, în contextul unei cauze penale aflate pe rolul său, o

excepție de neconstituționalitate a dispozițiilor relevante din Codul de

procedură penală, care condiționau în continuare accesul avocatului ales al

inculpatului la informații clasificate de obținerea prealabilă a unui certificat

ORNISS (

supra

, pct. 52

–58). Înalta Curte a considerat că, în situația în care

autoritatea competentă a refuzat să declasifice sau să treacă la un alt nivel de

secretizare informațiile care erau esențiale pentru examinarea procesului

penal, instanța însăși era îndreptățită să permită avocatului ales accesul la

respectivele informații, fără a impune avocatului condiția obținerii unui

certificat ORNISS, deoarece o asemenea condiție era contrară Constituției și

jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omu

l

ui.

Curtea Constituțională a considerat, în decizia din 9 iunie 2020, că excepția

ridicată de Înalta Curte nu viza dispozițiile din Codul de procedură penală,

ci

pe cele din Legea nr.

182/2002 (

supra

, pct.

52-

53) și avea legătură cu

procedura prevăzută în legea respectivă pentru acordarea avizului de

securitate și a accesului la informații clasificate; prin urmare, excepția era

inadmisibilă. Totuși, Curtea Constituțională a hotărât:

„[...] reglementarea strictă a accesului la informațiile clasificate ca fii

nd secrete de stat

[inclusiv sub aspectul stabilirii unor condiții, precum obținerea certificatului ORNISS,

14

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

pe care trebuie să le îndeplinească avocatul] nu are ca efect blocarea efectivă și absolută

a accesului la informații esențiale pentru soluționarea cauzei, ci creează tocmai cadrul

normativ în care două interese aflate în conflict

- interesul particular al inculpatului,

bazat pe dreptul fundamental la apărare, respectiv interesul general al societății, bazat

pe nevoia de apărare a securității național

e -

, coexistă într

-

un just echilibru, care dă

satisfacție ambelor interese legitime, astfel că niciunul dintre ele nu este afectat în

substanța sa.”

B.

Jurisprudența național

ă

65.

Ambele părți au invocat diverse hotărâri judecătorești pronunțate de

instanțele naționale în cauze având ca obiect, în opinia lor, aspecte

asemănătoare cu cele care trebuie examinate în prezenta cauză.

66.

Guvernul a indicat mai multe hotărâri naționale, în special:

a) sentința din 10 aprilie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Alba

-Iulia,

care a precizat că, în ceea ce privește procedura de acordare, retragere sau

menținere a certificatului de securitate, interesul de securitate națională are

prioritate față de interesul persoanei private;

b) sentința civilă din 25 octombrie 2018, pri

n care Tribunalul Tulcea a

decis că semnarea declarației din Anexa

nr. 15 din HG nr. 585/2002, însemna

implicit și renunțarea la motivarea neacordării avizului de securitate în cadrul

procedurii de verificare și avizare (procedură oficială de reverificare

a

persoanei care dorește să obțină acest certificat);

c) încheierea din 21 ianuarie 2020, prin care Curtea de Apel Brașov a decis

amânarea examinării cauzei până când va putea fi examinată cererea

reprezentantei petentului pentru acordarea certificatului O

RNISS. Însă

reprezentanta a decis ulterior să își retragă cererea și, în consecință, nu i s

-a

mai acordat acces la informații clasificate;

d) sentința din 25 februarie 2020, prin care Curtea de Apel Brașov a decis,

printre altele, că exprimarea consimțămân

tului ca neacordarea avizului de

securitate să nu îi fie motivată însemna, implicit, consimțământul ca

retragerea ulterioară a acestuia să nu îi fie motivată.

67.

Reclamantul a indicat două hotărâri judecătorești:

a) decizia din 17 iunie 2015,

pronunțată de Curtea de Apel Craiova, având

ca obiect un proces referitor la neeliberarea autorizației de deținere, port și

folosire armă de vânătoare, solicitate de reclamant, în baza unor informații

clasificate ca secret de serviciu; reprezentantul reclamantului avusese

autorizație pentru studierea documentelor clasificate, prin urmare nu avea

drept de acces la documentele relevante;

b) decizia civilă din 3 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Cluj

într-

o acțiune civilă introdusă împotriva SRI, av

ând ca obiect trecerea

reclamantului în rezervă bazată, printre altele, pe un raport de evaluare anuală

clasificat ca strict secret de importanță deosebită; în cazul respectiv, SRI a

depus la dosarul cauzei extrase din documentele relevante, ceea ce însemna

15

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

că exista această posibilitate și că era acceptabilă atât pentru SRI, cât și pentru

instanțele de judecată.

ÎN DREPT

I.

CU PRIVIRE LA PRETINSA ÎNCĂLCARE A ART.

6 § 1

DIN

CONVENȚI

E

a

declanșat pe

ntru anularea deciziilor

de retragere a autorizației de acces la

informații clasificate și de trecere în rezervă. În special, acesta a susținut că

instanțele de contencios administrativ i

-au refuzat accesul la probe clasificate

la nivel confidențial de către pârât, fapt ce a fost decisiv în cazul său. A

considerat că acest lucru i

-

a încălcat drepturile la un proces contradictoriu, la

egalitatea armelor și la o decizie motivată.

Acesta a invocat art. 6 §

1 din Convenție, care prevede următoarele:

„Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil […] a cauzei sale, de către

o instanță […], care va hotărî […] asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu

caracter civil”.

A. Cu

privire la admisibilitat

e

1.

Argumentele părților

69.

Guvernul a susținut că, în măsura în care rec

lamantul s-

a plâns că nu a

avut acces la informațiile care au stat la baza deciziei de retragere a

autorizației sale de acces la informații clasificate, dreptul de acces la secrete

de stat ca atare nu era garantat de legislația națională. Într

-

adevăr, auto

ritate

a

responsabilă de deciziile privind autorizația de acces la informații clasificate

era cea care avea dreptul de a acorda sau de a limita total sau parțial accesul

la astfel de informații, pe baza considerentelor de securitate națională, în

circumstan

țele și conform procedurilor prevăzute de legislația relevantă.

70.

Pe de altă parte, reclamantul însuși renunțase la orice posibil drept de

a fi informat cu privire la motivele care justificau neacordarea autorizației de

acces la informații clasificate și

, implicit, la o decizie de retragere a

autorizației sale, atunci când a semnat declarația din Anexa

nr. 15

la HG

nr. 485/2002 (

supra

, pct.

57). Această renunțare implicită a fost acceptată ca

valabilă de către instanțele naționale, astfel cum o demonstrează exemplele

de hotărâri interne prezentate de Guvern

[

supra

, pct. 66 lit.

b) și d)].

71.

Prin urmare, Guvernul a susținut că nu s

-

a luat nicio hotărâre cu privire

la un „drept civil” prin decizia de neacordare a autorizației de acces la

informații clasificate, având în vedere în special faptul că legislația națion

ală

prevedea într-

adevăr un drept de acces la o instanță, care putea examina

temeinicia unei astfel de decizii în condiții în deplină conformitate cu

cerințele a

rt. 6.

16

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

72.

Reclamantul a susținut că avea, în temeiul a

rt. 6, dreptul de acces la o

instanță capabilă să examineze deciziile care au pus capăt în mod nejustifica

t

celor 18 ani de carieră militară și dreptul să i se respecte în mod corespunzăto

r

reputația profesională. Aceste drepturi, care

au avut un impact asupra

statutului său profesional și a veniturilor sale profesionale, au avut un caracter

civil cert.

2.

Motivarea Curții

73.

Având în vedere capătul de cerere așa cum a fost formulat de reclama

nt

(

supra

, pct.

68), Curtea constată că miza pentru acesta în prezenta cauză nu

este un drept de acces la secrete de stat, care, ca atare, nu este garantat de

Convenție (

Ternovskis împotriva Letoniei

, nr. 33637/02, pct. 44, 29 aprilie

2014), ci drepturile reclamantului care au fost afectate ca urmare a retragerii

autorizației pentru un astfel de acces. Trebuie amintit că retragerea în discuție

a avut un impact decisiv asupra situației personale a reclamantului –

în lipsa

autorizării necesare, acesta a fost trecut în rezervă din postul în care a lucrat

timp de 18 ani (

supra

, pct.

17), ceea ce a avut, cel puțin, clare repercusiuni

pecuniare pentru acesta. Legătura dintre decizia de retragere a autorizației de

acces la informații clasificate a reclamantului și pierderea de venituri a

acestuia cu siguranță era mai mult decât lipsită de consistență sau îndepărtată,

era chiar clară.

74.

Având în vedere cele de mai sus și constatând că legislația română nu

interzice accesul la instanță persoanelor care au ocupat postul deținut de

reclamant, Curtea consideră, în lumina jurisprudenței sale, că a

rt. 6 sub aspect

civil este aplicabil în prezenta cauză [a se vedea

Boulois împotriva

Luxemburgului

(MC), nr. 37575/04, pct.

90, CEDO 2012; Ternovskis, citată

anterior, pct

.

44;

Fazliyski împotriva Bulgariei

, nr.

40908/05, pct.

52, 16

aprilie 2013;

Miryana Petrova împotriva Bulgari

ei

, nr. 57148/08, pct. 31, 32

și 35, 21 iulie 2016; și

Regner împotriva Republicii Cehe

(MC), nr. 35289/11,

pct.

119 și 122

-124, 19 septembrie 2017].

75.

Curtea constată în plus că cererea nu este nici vădit nefondată, nici

inadmisibilă pentru alte motive enumerate la a

rt.

35 din Convenție. Prin

urmare, trebuie să fie declarată admisibilă.

B. Cu

privire la fond

1.

Argumentele părților

(a) Reclamantul

76.

Susținând că procesele în fața instanțelor naț

ionale nu au fost conforme

cu art.

6, reclamantul a prezentat mai multe argumente privind caracterul

inechitabil al acestora

, recurgerea la avocați speciali deținători de certificat

ORNISS (

supra

, pct. 52-

58) și lipsa oricărei necesități stricte de a desfășura

o procedură secretă în cazul său.

17

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

77.

În special, acesta a susținut că semnarea declarației din Anexa

nr. 15

la HG (

supra

, pct.

57), care se referea exclusiv la situația în care autorizația

de acces la informații clasificate nu a fost acordată deloc, nu situația în care

aceasta a fost acordată și ulterior retrasă, nu putea fi considerată o renunțare

la dreptul de a fi informat cu privire la motivele retragerii și implicit, ale

trecerii în rezervă; într

-

adevăr, avea dreptul, în conformitate cu preveder

ile

din dreptul muncii, să fie informat cu privire la motivele de încetare a carierei,

chiar dacă astfel de informații erau furnizate în mod sumar sau într

-un extras,

ceea ce ar fi permis ca informațiile clasificate să fi fost omise (prin

anonimizare, de exemplu). O astfel de posibilitate exista, astfel cum o

dovedește jurisprudența internă pe care o prezentase în susținerea

argumentelor sale [

supra

, pct. 67 lit. b)].

78.

Singurele informații pe care le

-

a primit de la angajatorul său cu privire

la încetarea

contractului său de muncă au fost verbale, iar apoi în scris,

inclusiv din partea instanțelor naționale, prin simpla indicare a dispozițiilor

legale naționale relevante și a conținutului acestora, fără nicio referire la fapte

sau abateri specifice (

supra

, pct.

16, 17, 19, 25 și 50).

79.

Nicio apărare reală nu se putea baza pe informații atât de limitate, care

nu indicau nicio bază factuală, nici măcar de către un avocat deținător de

certificat ORNISS. Un astfel de avocat nu ar fi obținut nicio informație

c

oncretă sau specifică de la reclamant, care nu știa ce se reținuse împotriva

sa; în plus, chiar dacă unui avocat i s

-ar fi acordat certificat ORNISS (cu

aprobarea prealabilă a SRI, ceea ce era improbabil având în vedere opoziția

puternică a SRI față de divulgarea oricăror informații relevante referitoare la

cauza sa), acesta nu ar fi putut să utilizeze în mod concret informații

le

deoarece nu i s-

ar fi permis să vină la reclamant pentru a

-

i adresa întrebări de

fapt suplimentare pentru a corela informațiile clasificate cu explicațiile

reclamantului [reclamantul a făcut trimitere la jurisprudența internă pe care

a

depus-o la dosar pentru a dovedi acest aspect

–

supra

, pct. 67 lit. a)]; prin

urmare, acele circumstanțe făceau ca apărarea să fie complet abstractă ș

i, prin

urmare, iluzorie.

80.

În final, reclamantul a susținut că hotărârile instanțelor erau lipsite de

o motivare concretă, întrucât acestea indicaseră doar noțiunea generală de

siguranță națională și dispoziții juridice naționale speciale, fără a

efectua o

examinare reală a cauzei, în ceea ce privește necesitatea atât ca toate

informațiile să rămână clasificate, cât și de a examina veridicitatea și

relevanța tuturor informațiilor referitoare la cauza sa.

(b) Guvernul

81.

Guvernul a reiterat că legislația națională nu prevede dreptul

reclamantului de a fi informat cu privire la motivele retragerii autorizației de

acces la informații clasificate, ci numai dreptul de a contesta această retragere

în instanță. Reclamantul a făcut uz de această posibilitate,

iar procedurile care

au urmat în fața instanțelor naționale au respectat dispozițiile a

rt. 6 § 1 din

18

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Convenție, după cum se arată mai jos. În acest context, Guvernul a subliniat

că natura postului reclamantului nu era una obișnuită, întrucât angajații SRI

erau obligați să respecte reglementările militare.

82.

Reclamantul cunoștea de fapt esența cauzei constituite împotriva sa,

acuzațiile fiind, așa cum au arătat și instanțele naționale, de alt tip decât cel

de natură penală care a determinat începerea urmăririi penale împotriva

reclamantului

(

supra

, pct.

50); în special, retragerea autorizației sale de acces

la informații clasificate a fost o consecință a faptului că reclamantul a ascuns

în mod intenționat, a interpretat eronat sau a falsificat informații cu relevanță

în planul siguranței naționale, ori a mințit în formularul tip sau în cursul

interviului pentru obținerea autorizației de acces la informații clasificate,

precum și faptul că a demonstrat lipsă de loialitate, necinste, incorectitud

ine

sau indiscreție [Guvernul a citat a

rt. 160

lit.

a) și f) din HG

nr. 485/2002,

supra

, pct. 56].

83.

În plus, reclamantul a fost în măsură să își prezinte argumentele și

cererile de probe și să răspundă la cele prezentate de autoritatea pârâtă,

inclusiv

să solicite declasificarea documentelor în litigiu; a avut acces la toate

documentele aflate la dosar, cu excepția celor clasificate; acestea din urmă au

fost însă examinate de instanțele naționale în condițiile prevăzute de legea

relevantă. Marja de apreciere a autorităților naționale în chestiunea în cauză,

care a implicat probleme de securitate națională, a fost una foarte largă.

84.

Guvernul a subliniat că reclamantul avea dreptul de a fi reprezentat de

un avocat deținător de certificat ORNISS (

supra

, pct.

52-58), care, prin

urmare, ar fi avut acces la informațiile clasificate (astfel cum reiese din

jurisprudența națională prezentată de aceștia,

supra

, pct. 66), dar nu a recurs

la această posibilitate.

85.

În ultimul rând, instanțele, în motivarea lor, au răspuns la argumentele

reclamantului și l

-

au informat, în termeni generali și în măsura în care legea

relevantă permitea acest lucru, cu privire la esența temeiurilor deciziilor

adoptate împotriva sa, care au fost considerate justificate și întemeiate. P

rin

urmare, prezenta cauză era în mod relevant similară cu

Regner

(citat

ă

anterior), iar Guvernul a considerat că se impunea să fie respinsă în mod

similar.

2.

Motivarea Curții

(a) Principii

general

e

86.

Curtea a examinat deja și a stabilit principiile aplicabil

e în temeiul

laturii civile a art.

6 din Convenție în cauza

Regner

(citată anterior,

pct. 145-

149). În cauza menționată, reclamantul a contestat retragerea autorizației sale

de acces la informații clasificate și nici el, nici avocatul său nu au avut acces

la documentele clasificate sau la decizia de retragere a autorizației de acces la

informații clasificate, în măsura în care aceasta se întemeia pe documente

19

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

clasificate (pentru aplicarea acelor principii generale în circumstanțele

specifice ale acelei cauze, a se vedea

Regner

, citată anterior,

pct. 150-162).

87.

Curtea a ținut seama de procedură în ansamblu, pentru a stabili dacă

limitările principiilor contradictorialității și egalității armelor au f

ost

compensate suficient prin alte garanții procedurale (

ibidem

, pct. 151).

88.

Reamintind că drepturile prevăzute de a

rt. 6 §

1 nu sunt absolute și că

statele contractante beneficiază de o marjă de apreciere în acest domeniu,

Curtea a subliniat că nici dreptul la divulgarea probelor relevante nu este un

drept a

bsolut. În materie penală, Curtea a reținut că pot exista interese

concurente

– precum securitatea națională, necesitatea de a proteja martori

expuși riscului unor represalii sau de a păstra secrete metodele poliției de

anchetare a infracțiunilor –

care tr

ebuie să fie puse în balanță cu drepturile

părții la procedură (

ibidem

, pct.

148). În materie civilă, Curtea a considerat că

principiile prevăzute de a

rt. 6 §

1 erau îndeplinite atunci când instanțele

naționale aveau independența și imparțialitatea necesare; aveau acces fără

restricții la toate documentele clasificate pe care s

-a bazat decizia; aveau

competența de a efectua o examinare detaliată a fondului deciziei de revocare

a certificatului de securitate și să anuleze, după caz, o astfel de decizie dacă

era arbitrară (

ibidem

, pct.

152). Curtea a examinat, de asemenea, dacă

instanțele naționale și

-

au exercitat în mod corespunzător competențele de

control de care dispuneau și dacă recurgerea la o procedură restrânsă din

motive de securitate părea să fie arbitrară sau vădit nerezonabilă (

ibidem

,

pct.

156 și 159).

89.

În ultimul rând, Curtea a subliniat că este de dorit ca instanțele

naționale să explice, măcar sumar, intensitatea controlului efectuat de acestea

și acuzațiile aduse reclamantului (

ibidem

, pct. 160).

b) Aplicarea principiilor sus-

menționate în prezenta cauză

90.

Deși părțile nu sunt de acord cu privire la care anume dintre

informațiile clasificate au fost puse la dispoziția instanțelor de către SRI

(

supra

, pct.

45, 80 și 83), Curtea constată că, pe baza informațiilor clasificate

pe care le aveau dispoziție, oricare ar fi fost acestea, instanțele naționale au

decis că, deși motive de securitate națională

le

-

au împiedicat să divulge ce

va

reclamantului, cu titlu de extrase sau altminteri, probele erau în orice caz

suficiente pentru a justifica măsurile luate împotriva sa de către angajatorul

său, SRI (

supra

, pct.

41, 47 și 49).

Regner

, prezentate pe scurt la pct.

87-89

supra

, adaptându-le la

circumstanțele cauzei aflate pe rol, după cum urmează.

(i) Limitarea

drepturilor procedurale ale reclamantului

92.

În speță, Curtea observă că, în conformitate cu cerințele legislației

naționale privind acțiunile în justiție în anularea un

ei decizii de revocare a

20

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

autorizației de acces la informații clasificate și, în consecință, a deciziei de

trecere în rezervă, acțiunea inițiată de reclamant a fost restricționată în două

moduri în ceea ce privește normele de drept comun care garantează un

proces

echitabil: în primul rând, documentele și informațiile clasificate nu erau

disponibile nici acestuia, nici avocatului său; în al doilea rând, cât timp aceste

decizii se întemeiau pe documentele respective, motivele concrete care le

justificau nu i-a

u fost dezvăluite niciodată (

supra

, pct.

39 și 49).

93.

Consecința a fost o limitare clară și severă a dreptului reclamantului de

a fi informat cu privire la elementele de fapt și conținutul documentelor care

au stat la baza atât a deciziei SRI de retrager

e a autorizației de acces la

informații clasificate, cât și a deciziei SRI de trecere în rezervă.

94.

În acest moment și, în special, în ceea ce privește problema dacă, prin

semnarea declarației din Anexa

nr. 15 la HG nr. 585/2002 (

supra

, pct. 57),

reclam

a

ntul a renunțat sau nu la dreptul său de a fi informat despre motivele

deciziei de retragere a autorizației de acces la informații clasificate, Curtea ia

act de concluzia instanțelor naționale potrivit căreia o astfel de renunțare a

fost implicită și, prin urmare, valabilă [

supra

, pct.

33 și 49, iar în contextul

unor procese interne diferite în care nu era implicat reclamantul,

supra

,

pct. 66 lit.

b) și d)].

95.

Deși sarcina Curții nu este de a se substitui instanțelor naționale în

interpretarea și aplicarea dispozițiilor aplicabile, Curtea trebuie totuși să

reitereze principiul său fundamental potrivit căruia orice renunțare la

drepturile procedurale trebuie întotdeauna, pentru a fi efectivă în sensul

Convenției, să fie stabilită în mod neechivoc și să beneficieze de garanții

minime proporționale cu importanța sa; în plus, aceasta nu trebuie să

contravină niciunui interes public important [a se vedea, printre numeroase

alte autorități,

Natsvlishvili și Togonidze împotriva Georgiei

, nr.

9043/05

,

pct. 91, CEDO 2014 (extrase)].

96.

În această privință, modul în care renunțarea în litigiu a fost stabilită

prin Anexa 15 la HG nr. 585/2002 (

supra

, pct.

57), care se referă în mod

expres la procedura de neacordare a avizului de securitate, nu la retragerea

unei autor

izații de acces la informații clasificate existente, lasă loc de

interpretare astfel încât poate fi considerată ca fiind prea echivocă pentru a fi

eficientă în sensul Convenției.

97.

Prin urmare, Curtea va trebui să examineze dacă toate limitările sus

-

menționate ale drepturilor procedurale ale reclamantului au fost necesare și

dacă autoritățile naționale au instituit măsuri de compensare pentru a atenua

aceste limitări, înainte de a evalua impactul lor concret asupra situației

reclamantului în raport cu procedura în ansamblu (a se vedea,

mutatis

mutandis, Regner

, citată anterior,

pct. 151).

21

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(ii)

Clarificarea aspectului dacă limitarea drepturilor procedurale ale

reclamantului a fost necesară

98.

În prezenta cauză, instanțele naționale au aplicat dispozițiile legal

e

relevante (

supra

, pct. 52-

58) și au statuat de la bun început că reclamantul nu

putea avea acces la părți esențiale ale dosarului pe motiv că documentele erau

clasificate

(

supra

, pct.

39 și 49). În plus, legislația națională nu permitea

instanțelor să examineze din oficiu dacă menținerea securității naționale

impunea, într-

un anumit caz, necomunicarea probelor din dosar sau dacă

clasificarea informațiilor în discuție era justificată. În plus, acestea nu erau

ele însele competente să declasifice datele și informațiile secrete puse la

dispoziția lor. Nu puteau decât să solicite autorității competente să declasifice

documentele respective în vederea depunerii lor la dosar spre consultare de

către partea interesată, în conformitate cu a

rt. 24 din Legea nr. 182

/2002 și

art. 20

din HG nr.

585/2002 (

supra

, pct.

52-

5 și 63

-64; a se vedea, de

asemenea, scurta prezentare a legii relevante de către Guvern în cauza

Muhammad și Muhammad

, citată anterior,

pct. 104;

a contrario

Regne

r

,

citată anterior,

pct. 152).

această privință, instanțele au respins cererea reclamantului de

declasificare a probelor determinante, considerând că menținerea clasificări

i

acelor informații împiedica diseminarea acestora, ceea ce ar fi avut

„consecințe în zădărnicirea demersurilor legale ale unor instituții ale statului

care au drept finalitate asigurarea unui climat de siguranță și ordine a unei

întregi comunități”, având în vedere faptele reținute împotriva reclamantului,

precum și consecințele pentru ordinea publică ori „interesele

persoanelor de

drept public sau privat deținătoare” în caz de declasificare (

supra

, pct.

39 și

49).

100.

Cu toate acestea, având în vedere lipsa oricărei indicații cu privire la

faptele exacte reținute împotriva reclamantului sau acțiunile exacte ale „unor

instituții ale statului”, sau cel puțin care dintre „interesele persoanelor de drept

public sau privat” au fost efectiv implicate, Curtea constată lipsa de precizie

a exprimării instanțelor naționale atunci când s

-au referit la orice motiv

concret de secu

ritate națională care justifica necomunicarea probelor din

dosarul reclamantului. Prin urmare, Curtea nu poate decât să concluzioneze

că motivele reale de securitate națională care, în opinia autorităților,

împiedicau dezvăluirea probelor și informațiilor

clasificate care îl priveau p

e

reclamant nu au fost explicate câtuși de puțin de către instanțele naționale (

a

contrario Regner

, citată anterior,

pct. 154-155).

(iii)

Existența unor măsuri de compensare în prezenta cauză

101.

Curtea constată că, potrivit Guvernu

lui, reclamantul a avut acces la

întregul dosar, cu excepția informațiilor clasificate; că a fost totuși informat

cu privire la temeiurile legale ale deciziilor adoptate împotriva sa, care au

evidențiat anumite împrejurări de fapt și, prin urmare, esenț

a c

auzei îndreptate

22

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

împotriva sa; că avea dreptul să fie reprezentat de un avocat deținător de

certificat ORNISS (

supra

, pct. 82-

84), posibilitate de care nu a făcut uz; în

cele din urmă și cel mai important, că instanțe superioare imparțiale și

independente

au derulat procedurile și s

-

au pronunțat cu privire la necesitatea

și temeinicia măsurilor luate împotriva sa, având în vedere documentele

clasificate

(

supra

, pct. 40-

41 și 49

-51).

(α) Volumul

informațiilor furnizate reclamantului cu privire la elementele de f

apt

care au stat la baza deciziilor în litig

iu

102.

Având în vedere primul argument al Guvernului, Curtea observă că,

pe parcursul procedurilor, fie în fața angajatorului, fie în fața instanțelor

naționale, informațiile puse la dispoziția reclamantului se

refereau exclusiv la

dispozițiile legale considerate relevante pentru cauza sa, care erau fie indicate

prin numărul lor, fie prezentate uneori așa cum erau prevăzute în lege, fără

nicio mențiune privind comportamentul în sine (

supra

, pct.

17, 19, 25 și 50;

a contrario Regner

, pct.

157). Totuși, pentru Curte, o simplă enumerare a

numărului de dispoziții legale nu poate fi suficientă, nici măcar

a minima

,

pentru a constitui o informare corespunzătoare privind motivele deciziilor

luate împotriva reclamantului (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Muhammad și

Muhammad

, citată anterior,

pct. 168).

cauza lipsei probelor (

supra

, pct.

8-

14), Înalta Curte a concluzionat că

presupusele fapte penale erau

lipsite de pertinență pentru retragerea

autorizației de acces la informații clasificate (

supra

, pct. 50). Prin urmare,

Curtea nu va include nicio trimitere la această cauză penală în examinarea sa

cu privire la clarificarea aspectului dacă reclamantului i

-au fost furnizate

suficiente informații. Referindu

-se la ceea ce i-a fost prezentat în mod precis

reclamantului în ceea ce privește acuzațiile de fond, Curtea observă că,

potrivit Guvernului, s-

a considerat că reclamantul „a ascuns în mod

intenționat, a interpretat eronat sau a falsificat informații cu relevanță în

planul siguranței naționale”, ori „a mințit în formularul tip sau în cursul

interviului pentru obținerea autorizației de acces la informații clasificate”,

precum și faptul că „a demonstrat lipsă

de loialitate, necinste, incorectitudin

e

sau indiscreție” (

supra

, pct.

82). Cu toate acestea, nicio bază de fapt concretă

pentru aceste situații de incompatibilitate, citate ca atare din legea relevantă

(

supra

, pct.

56), nu a fost sugerată sau măcar prezentată sumar. Prin urmare,

Curtea consideră că autoritățile naționale nu au formulat nici măcar o dată

acuzații specifice împotriva reclamantului pe parcursul procedurilor

contestate de acesta (

a contrario Regner

, citată anterior,

pct. 156-157).

, Curtea constată că faptul că nicio informație specifică nu a

fost furnizată reclamantului în cadrul acțiunilor în justiție nu este un element

de natură să compenseze limitarea drepturilor sale procedurale. Prin urmare,

Curtea trebuie să își continue examinarea pentru a verifica dacă au fost

instituite alte garanții în beneficiul reclamantului. Într

-

adevăr, ampla

23

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

restrângere a informațiilor specifice implică necesitatea unor garanții de

compensare corespunzătoare [a se vedea,

mutatis mutandis

,

A. și alții

împotriva Regatului Unit

(MC), nr. 3455/05, pct. 218, CEDO 2009].

(β)

Reprezentarea reclamantului în cadrul procedurilor

105.

Curtea recunoaște că recurgerea la forme specifice de reprezentare,

ca de exemplu cea asigurată de avocați speciali, se poate dovedi a fi suficient

de eficientă pentru a asigura cel puțin o apărare minimă atunci când acești

reprezentanți au acces la informații clasificate, chiar dacă ulterior nu mai pot

consulta clienții lor sau dacă îi pot consulta numai în circumstanțe foarte

limitate [a se vedea, de exemplu,

I.R. și G.T. împotriva Regatului Unit

(dec.)

nr. 14876/12

și

63339/12, pct.

61 și 63, 28 ianuarie

2014, în care Curtea s-a

asigurat că recurgerea la avocați speciali în procedurile închise în fața

Comisiei speciale de apel în materie de imigrație a oferit garanții suficiente

numai în temeiul art.

8 interpretat singur și coroborat cu

a

rt. 13 din Conven

ț

ie,

precum și

Gulamhussein și Tariq împotriva Regatului Unit

(dec.) (MC),

nr.

46538/11 și 3960/12,

pct.

85, 3 aprilie 2018]. Totuși, Curtea a subliniat,

de asemenea, în contextul drepturilor prevăzute de a

rt.

5, că clarificarea

aspectului dacă unui deținu

t i s-

au furnizat suficiente informații cu privire la

acuzațiile îndreptate împotriva sa pentru a

-

i permite să dea instrucțiuni

efective avocatului special trebuie soluționată de la caz la caz (

A. și alții

împotriva Regatului Unit

, citată anterior,

pct. 220).

106.

Ținând seama de faptul că ceea ce este în joc pentru un reclamant în

contextul art.

5 și/sau în contextul laturii penale a a

rt.

6, și anume libertatea

unei persoane, are o natură diferită de ceea ce este în discuție atunci când intră

în vigoare la

tura civilă a a

rt.

6, precum în speță, și, prin urmare, garanțiile

procedurale nu pot fi la fel de exigente pentru aceasta din urmă ca cele care

se aplică în cazul primei [a se vedea

Moreira Ferreira împotriva Portugalie

i

(nr. 2) (MC), nr. 19867/12, pct. 6

7, 11 iulie 2017; și,

mutatis mutandis

,

I.R. și

G.T. împotriva Regatului Unit

, citată anterior,

pct.

61), Curtea reiterează

faptul că sunt permise numai acele măsuri de restrângere a drepturilor unei

părți la procedură care nu afectează însăși esența acest

or drepturi (

Regne

r

,

citată anterior,

pct.

148; a se vedea și constatările efectuate la nivelul celor

mai înalte instanțe române, deși cu privire la procesele penale, menționate la

pct. 64

supra

).

107.

Revenind la prezenta cauză, Curtea nu poate să nu ia î

n considerare

argumentul reclamantului, care nu a fost contestat în mod expres de Guvern,

potrivit căruia, în lipsa oricărei posibilități, pentru un avocat cu certificat

ORNISS, de a divulga informațiile clasificate clientului său și de a

-i solicita

explic

ații factuale, orice apărare, chiar și de către un avocat cu certificat

ORNISS, ar fi fost inoperantă, întrucât ar fi fost prea vagă și nu ar fi putut fi

legată de fapte sau comportamente reale [

supra

, pct.

79; a se vedea, de

asemenea, punctul de vedere al

unei instanțe naționale, citat de reclamant,

menționat la

pct. 67

lit.

a)]. Curtea ar trebui să se raporteze acum la

24

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

constatările sale din

Muhammad și Muhammad

(citată anterior,

pct. 185), în

care a precizat că, pe de o parte, autoritățile naționale nu er

au obligate, în

temeiul legislației naționale, să informeze reclamantul cu privire la dreptul

său de a fi reprezentat de un avocat deținător de certificat ORNISS și că, pe

de altă parte, la momentul relevant – ceea ce este parțial relevant și pentru

preze

n

ta cauză – foarte puțini avocați dețineau un astfel de certificat, numele

acestora nefiind nici măcar făcute publice de barou (

ibidem

, pct. 57-58). În

aceste condiții, Curtea consideră că eficacitatea unei astfel de apărări în cauza

reclamantului poate fi

pusă în discuție.

108.

Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că prezența

avocatului reclamantului (deținător sau nu de certificat ORNISS) în fața

instanțelor naționale, fără nicio posibilitate de a confirma acuzațiile aduse

clientului său, nu era de natură să asigure apărarea efectivă a reclamantului

astfel încât să se poată compensa în mod semnificativ limitările care îl

afectează în exercitarea drepturilor sale procedurale [a se vedea

Regner

, citată

anterior, pct.

148; și

mutatis mutandis

, în cadrul acțiunilor penale împotriva

reclamanților,

Ibrahim și alții împotriva Regatului Unit

(MC), nr. 50541/08

și alte 3,

pct. 265, 13 septembrie 2016].

(γ) Clarificarea

aspectului dacă hotărârile în litigiu au fost supuse unui control

independe

nt

rtea observă, de la bun început, că acțiunile examinate în prez

enta

cauză aveau caracter judiciar și că s

-

au desfășurat în fața unor instanțe

naționale care beneficiau de independența necesară în sensul jurisprudenței

Curții, aspect care nu a fost contesta

t de reclamant.

110.

Curtea a constatat deja că, în fața instanțelor naționale sus

-

menționate, informațiile disponibile reclamantului cu privire la orice acuzații

sau abateri concrete sau chiar elemente de fapt care justificau hotărârile în

litigiu erau li

mitate și de natură generală, ceea ce a făcut ca apărarea sa să fie

inoperantă în practică (

supra

, pct.

103-

104). În opinia Curții, în fața unei

astfel de situații, întinderea controlului efectuat de instanțele naționale cu

privire la temeinicia hotărârilor în litigiu ar trebui să fie cu atât mai

aprofundată (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Muhammad și Muhammad

, citată

anterior, pct. 194).

111.

În ceea ce privește examinarea efectuată de instanțele naționale,

Curtea a arătat deja că limbajul utilizat pentru a

preciza considerentele de

securitate națională care au determinat procedura specifică în speță era foarte

vag (

supra

, pct.

100;

a contrario Regner

, citată anterior, 154). În plus,

abordarea instanțelor naționale cu privire la relevanța urmăririi

penale

îm

potriva reclamantului pentru adoptarea măsurilor contestate de acesta a

fluctuat și a fost contradictorie, întrucât implicarea reclamantului într

-un

proces penal a variat de la a fi considerată destul de relevantă, la a fi în final

exclusă ca neavând nicio legătură cu măsurile în discuție (

supra

, pct. 27, 33

și 50;

a contrario Regner

, citată anterior,

pct. 156-

157, în care instanțele s

-au

25

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

întemeiat pe „informații concrete, complete, detaliate referitoare la

comportamentul și stilul de viață ale reclamantului” pe baza cărora s

-a stabilit

dacă acesta prezenta un risc la adresa securității naționale, având în vedere,

de asemenea, faptul că, la momentul respectiv, existau suspiciuni serioase cu

privire la participarea sa la crima organizată, pentru care a fost ulterior urmărit

penal și condamnat în cele din urmă).

112.

Toate elementele de mai sus, culminând cu insuficiența

raționamentului instanței la respingerea susținerilor reclamantului,

îngreunează aprecierea de către Curte a gradului efectiv de control apl

ic

at d

e

aceste autorități independente în verificarea veridicității și credibilită

ții

faptelor care le-au fost prezentate de SRI. Într-

adevăr, având în vedere lipsa

unor explicații coerente, oricât de sumare, cu privire la întinderea controlului

pe care l-au

efectuat și la fondul acuzațiilor îndreptate împotriva

reclamantului (a se vedea, de exemplu,

Regner

, citată anterior,

pct. 160;

a contrario

Gulamhussein și Tariq

, citate anterior, pct.

97), nu se poate

considera ca fiind stabilit suficient de clar că, în prezenta cauză, instanțele

naționale au exercitat în mod efectiv și corespunzător competențele care le

sunt conferite în acest scop.

(δ)

Concluzi

e

113.

Ținând seama de constatările de la

pct.

93, 100, 104, 108 și 112

supra

,

de procedură în ansamblu și având în vedere marja de apreciere acordată

statelor în astfel de chestiuni, Curtea constată că limitările aplicate dreptului

reclamantului la procedură contradictorie și la egalitatea armelor nu au fost

compensate în cadrul procedurilor interne astfel încât să se păstreze esența

însăși a dreptului său la un proces echitabil.

114.

Prin urmare, a fost încălcat a

rt. 6 §

1 din Convenție.

II.

CU PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVENȚIE

41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

026 lei românești [RON –

aproximativ

87 000

EUR (EUR)] cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul material.

Această sumă a reprezentat pierderea de salarii de la data trecerii sale în

rezervă până în martie 2021,

când au fost depuse cererile. De asemenea, a

solicitat 10 000

EUR cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral.

117.

Guvernul a contestat pretențiile reclamantului.

26

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

118.

Curtea nu constată nicio legătură de cauzalitate directă între

încălcarea constatată și prejudiciul material invocat; prin urmare, respinge

această pretenție. Pe de altă parte, aceasta consideră că reclamantul a suferit

cu siguranță un prejudiciu moral, iar constatarea unei încălcări nu poate să

constituie, în sine, o reparație. Având în vedere natura încălcării, Curtea,

pronunțându

-

se în echitate, acordă reclamantului 6

000

EUR, plus orice sumă

ce poate fi datorată cu titlu de impozit.

119.

În plus, trebuie subliniat că o hotărâre prin care Curtea constată o

încălcare a Convenției sau

a protocoalelor la aceasta impune statului pârât o

obligație legală nu doar de a plăti persoanelor respective sumele acordate cu

titlu de reparație echitabilă, ci și de a alege, sub supravegherea Comitetului

de Miniștri, măsurile generale și/sau, dacă este

cazul, individuale care trebuie

să fie adoptate în ordinea sa juridică internă pentru a pune capăt încălcării și

pentru a remedia pe cât posibil efectele acesteia [a se vedea, printre

numeroase alte autorități,

Guðmundur Andri Ástráðsson împotriva Islandei

(MC), nr. 26374/18, pct.

311, 1 decembrie 2020 și trimiterile citate]. Cea mai

potrivită formă de reparație în cauzele în care procedurile interne contestate

de reclamant au determinat încălcări ale cerințelor a

rt.

6 din Convenție este,

de regulă, redeschiderea procesului în timp util și rejudecarea cauzei în

conformitate cu toate cerințele unui proces echitabil (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Miryana Petrova

, citată anterior,

pct. 50).

B.

Cheltuieli de judecată

totodată 15

485,77 lei (aproximativ 3

2

30

EUR) pentru cheltuielile de judecată ocazionate în fața instanțelor naționale

și a Curții, anexând copii după facturile care justificau, în opinia sa, suma

solicitată.

121.

Guvernul a contestat pretențiile, susținând că sunt excesive și în parte

nefondate

.

122.

Conform jurisprudenței Curții, un reclamant are dreptul la

rambursarea cheltuielilor de judecată numai în măsura în care s

-a stabilit

caracterul real și necesar al acestora, precum și caracterul rezonabil al

cuantumului acestora. În speță, ținând seama de documentele aflate în posesia

sa și de criteriile menționate mai sus, Curtea consideră rezonabil să acorde

suma de 2

700 EUR pentru toate cheltuielile de judecată, plus orice sumă ce

poate fi datorată de recl

amant cu titlu de impozit

.

C. Dobânzi

moratorii

123.

Curtea consideră necesar ca rata dobânzilor moratorii să se întemeieze

pe rata dobânzii facilității de împrumut marginal practicată de Banca Centrală

Europeană, majorată cu trei puncte procentuale.

27

HOTĂRÂREA CORNESCHI ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat a

rt.

6 din Convenție;

3.

Hotărăște

(a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni

de la data rămânerii definitive a hotărârii, în confor

mitate cu art. 44 § 2

din Convenție, următoarele sume, care trebuie convertite în moneda

națională a statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plății:

(i) 6 000

EUR (șase mii de euro) cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de

impozit;

(ii) 2

700 EUR (două mii șapte sute de euro) pentru cheltuielile de

judecată, plus orice sumă ce poate fi datorată de reclamant cu titl

u

de impozit;

(b)

că, de la expirarea termenului de trei luni sus

-

menționat și până la

e

fectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă, la

o rată anuală egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal

practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte

procentuale

;

4.

Respinge

cererea de acordare a unei re

parații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată în limba engleză, apoi comunicată în scris, la 11 ianuarie 2022,

în temeiul art. 77 §

2 și

§

3 din Regulamentul Curții.

Andrea Tamietti

Grefier

Yonko Grozev

Președinte

28