CASE OF CERNEA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 14+P1-3 - Prohibition of discrimination (Article 14 - Discrimination) (Article 3 of Protocol No. 1 - Free expression of the opinion of the people;Right to free elections - {general})
CASE OF CERNEA v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2018)
Tradus
ș
i revizuit de
IER
(
http://ier.gov.r
o/
)
CURTEA
EUROPEANĂ
A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA
A PATRA
CAUZA CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererea nr. 43609/10)
HOTĂRÂRE
STRASBOURG
27 februarie 2018
DEFINITI
VĂ
27/05/
2018
Hotărârea
a
rămas definitivă
în temeiul art. 44 § 2 din
Convenți
e. Aceasta poate
suferi
modificări
de
formă.
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
1
În cauza Cernea împotriva României,
Curtea
Europeană
a Drepturilor Omului
(Secția
a patra),
reunită
într-o
cameră compusă
din:
Ganna Yudkivska,
președint
e
,
Vincent A. De Gaetano,
Paulo Pinto de Albuquerque,
Egidijus
Kūris,
Iulia Motoc,
Georges Ravarani
,
Péter Paczolay,
judecător
i
,
ș
i Andrea Tamietti,
grefier adjunct de
secție
,
după
ce a deliberat în camera de consiliu, la 6 februarie 2018,
pronunță
prezenta
hotărâre, adoptată
la
aceeași dată:
PROCEDU
RA
La originea cauzei se
află
o cerere (nr. 43609/10)
îndreptată
împotriva
României, prin care un resortisant al acestui stat, domnul Remus Florinel
Cernea
(„reclamantul”),
a sesizat Curtea la 13 iulie 2010, în temeiul art. 34
din Conv
enția
pentru
apărarea
drepturilor omului
ș
i a
libertăților
fundamentale
(„Convenția”).
Guvernul român
(„guvernul”)
a fost reprezentat de agentul
guvernamental, doamna C. Brumar, din cadrul Ministerului Afacerilor
Externe. Reclamantul a fost autorizat, prin decizie a
președintei
de
secție, să
își
apere singur interesele în
fața Curții
(art. 36 § 2 din Regulament).
Reclamantul
susținea
în special
că
i-a fost
încălcat
dreptul de a candida
la alegerile parlamentare
parțiale
din 17 ianuarie 2010
fără
a fi supus unei
discriminări.
La 17 aprilie 2014, cererea a fost
comunicată
Guvernului.
ÎN FAPT
I.
CIRCUMSTANȚELE
CAUZEI
Reclamantul s-a
născut
în 1974
ș
i locu
iește
în
București
.
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
2
A. Contextul cauzei
La momentul faptelor, reclamantul era
președintele
executiv al
partidului ecologist
Partidul Verd
e
,
mișcare politică afiliată
Partidului Verde
European
.
7.
Partidul Verde
ș
i-a depus candidaturile la alegerile parlamentare din
2008, dar nu a
obținut
niciun mandat. În 2009, reclamantul a candidat din
partea partidului la alegerile
prezidențiale.
A
obținut
aproximativ 60 000 de
voturi,
adică
aproximativ 0,60% din totalul de voturi valabil exprimate.
Alegerile parlamentare generale din noiembrie 2008 erau reglementate
de Legea nr. 35/2008 pentru alegerea Camerei
Deputaților ș
i a Senatului
ș
i
pentru modificarea
ș
i completarea Legii nr.
67/2004 pentru alegere
a
autorităților administrației
publice locale, a Legii
administrației
publice locale
nr. 215/2001
ș
i a Legii nr. 393/2004 privind Statutul
aleșilor
locali
(„Legea
nr.
35/2008”;
infra, pct.
22).
În anul 2009, Parlamentul a modificat Legea
nr. 35/2008 prin Legea nr. 323/2009 pentru aprobarea
Ordonanței
de
urgență
a Guvernului nr. 97/2008 privind modificarea
ș
i completarea titlului I al Legii
nr. 35/2008
pentru alegerea Camerei
Deputaților ș
i a Senatului
ș
i pentru
modificarea
ș
i completarea Legii nr.
67/2004 pentru alegerea
autorităților
administrației
publice locale, a Legii
administrației
publice locale
nr. 215/2001
ș
i a Legii nr. 393/2004 privind Statutul
aleșilor
locali
(„Legea
nr.
323/2009”;
infra, pct.
23).
Din cauza acestei
modificări,
nu mai era posibil
ca partidele care nu erau reprezentate în Parlament,
ș
i nici
candidații
independenți, să
prezinte candid
a
ț
i sau
să aibă
dreptul de a candida la alegerile
parlamentare
parțiale.
B. Alegerile parlamentare
parțiale
din 17 ianuarie 2010
Alegerile parlamentare
parțiale
pentru ocuparea unui mandat de deputat
devenit vacant într-o circumsc
ripție
din
București
au fost stabilite pentru data
de 17 ianuarie 2010. Potrivit
informațiilor
de care dispune Curtea, acest
mandat devenise vacant în octombrie 2009.
10.
Partidul Verde
a prezentat candidatura reclamantului în numele
partidului la biroul electoral.
La 29 decembrie 2009, biroul electoral a respins candidatura pe motiv
că
Partidul Verde
nu era reprezentat în Parlament.
12.
Partidul Verde
, reprezentat de reclamant, a contestat
această
respingere în
fața
Tribunalului
București („tribunalul”) ș
i a solicitat
acceptarea candidaturii reclamantului. Acesta a ridicat o
excepție
d
e
neconstituționalitate
a art. 48 alin. (17) din Legea nr. 35/2008 (infra, pct.
23).
A
susținut,
în special,
că
inte
rdicția impusă candidaților
partidelo
r
nereprezentate în Parlament
ș
i
candidaților
indepe
ndenți
aducea atingere
dreptului la alegeri libere
ș
i crea o discriminare
nejustificată
în raport cu
partidele reprezentate în Parlament. A
adăugat că,
în mod contrar
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
3
recomandărilor
Comisiei pentru
democrație
prin drept
(„Comisia
de la
Veneția”;
infra, pct.
25-
26),
modificarea Legii nr. 35/2008 avusese loc cu mai
puțin
de un an înainte de organizarea alegerilor
parțiale.
Printr-o încheiere interlocutorie din 30 decembrie 2009, tribunalul a
amânat
pronunțarea
pentru a permite
Curții Constituționale să
examineze
excepția
de
neconstituționalitate.
Prin decizia nr. 61/2010 din 14 ianuarie 2010, Curtea
Constituțională
a respins
excepția
de
neconstituționalitate ridicată. După
ce a reamintit
că
structura
politică
a Parlamentului este
definită
ca urmare a alegerilor generale,
Curtea
Constituțională
a respins argumentele
Partidului Verde
în termenii
următori:
În ceea ce
privește
alegerile parlamentare
parțiale,
Curtea
[Constituțională] reține că
acestea au loc ca urmare a
vacantării
unui mandat de parlamentar. Organizarea unor
astfel de alegeri are drept scop completarea mandatelor parlamentare,
însă
respectân
d
structura Parlamentului
constituită
în urma
desfășurării
ultimelor alegeri generale.
Pentru respectarea
suveranității,
a
voinței
electoratului exprimate în cadrul alegerilor
generale, se impune ca în
această etapă
a alegerilor
parțiale, subsidiară ș
i
complementară
alegerilor generale,
să
fie
respectată aceeași condiție
a îndeplinirii
pragului electoral, pe baza
căruia
un partid politic a
obținut
reprezentare în Parlament.
Admiterea unor candidaturi la alegerile
parțiale
din partea unor partide nereprezentate
în Parlament ar conduce la modificarea
configurației
politice a acestuia, [ceea ce ar fi]
în dezacord cu votul exprimat de corpul electoral la alegerile generale, în urma
cărora
s-a constituit organul reprezentativ suprem al poporului român, într-o
anumită
componență politică,
a
cărei
modificare nu poate avea loc decât în cazurile
ș
i în
condițiile
stabilite de lege.
[...]
În plus, a admite posibilitatea ca în urma alegerilor
parțiale să
ob
țină
mandat de
parlamentar o
persoană
care nu
aparține
unui partid reprezentat în Parlament
înseamn
ă
a consacra
că
ceea ce nu s-a
obținut
prin alegerile generale
să
se
poată obține
pe calea
ocolită
a alegerilor par
țiale.”
În ceea
ce
privește
argumentul întemeiat pe
recomandările
Comisiei de
la
Veneția,
Curtea
Constituțională
l-a examinat
„cu rezervă”.
Aceasta a
observat
că,
în
recomandările menționate,
se recomanda
să
se evite
modificarea legii electorale cu mai
puțin
de un an înainte de alegeri, dar
că
ipoteza potrivit
căreia
astfel de
modificări „trebuie
tratate la nivel
constituțional
sau la un nivel superior legii
ordinare”
era, de asemenea,
prevăzută
(infra, pct.
25).
În
speță,
Curtea C
onstituțională
a
hotărât că
recomandarea a fost
respectată,
întrucât modificarea Legii nr. 35/2008 a fost
adoptată
printr-o lege
organică
care respecta criteriul de superioritate
față
d
e
legea
ordinară
(infra, pct.
21).
Printr-o
hotărâre
din 30 martie 2010, tribunalul a respins
contestația,
făcând
trimitere la motivarea
Curții Constituționale
din decizia din 14
ianuarie 2010 sus-
menționată,
potrivit
căreia
Partidul Verde
, care nu a
reușit
să atingă
pragul electoral în cursul alegerilor parlamentare generale, nu putea,
prin urmare,
să propună candidați
în cursul alegerilor
parțiale.
Tribunalul a
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
4
constatat, de asemenea,
că
alegerile
avuseseră
deja loc
ș
i
că,
în
consecință,
contestaț
ia devenise
lipsită
de obiect.
C.
Evoluții
ulterioare
Noi alegeri parlamentare
parțiale
pentru un alt mandat devenit vacant
la
București
au fost stabilite pentru data de 25 aprilie 2010
.
Reclamantul
ș
i-a depus candidatura în calitate de candidat
independent. Cererea sa a fost
respinsă
de biroul electoral în aplicarea art. 4
8
alin. (17)
din Legea nr.
35/2008. Reclamantul a contestat respinger
ea
candidaturii sale în
fața
tribunalului
ș
i a ridicat o
nouă excepție
de
neconstituționalitate.
Prin Decizia nr. 503/2010 din 20 aprilie 2010, Curtea
Constituțională
a admis
excepția
de
neconstituționalitate ridicată
de reclamant
ș
i a declarat
articolul în
cauză neconstituțional
în ceea ce
privește
interzicerea
candidaturilor independente, pe motiv
că
aduce atingere dreptului de a
candida.
Părțile
relevante în
speță
ale deciziei sunt redactate astfel:
„Dacă,
în cazul partidelor politice ce nu sunt reprezentate în Parlament, Curtea
Constitu
țională
a
arătat,
în Decizia nr. 61 din 14 ianuarie 2010,
rațiunile
ce
justifică,
prin prisma normelor
constituționale,
eliminarea acestor
formațiuni
politice din cursa
pentru alegerile
parțiale,
pentru cazul
candidaților
indepen
d
enți
nu se
relevă
nicio
ra
ț
iune pentru care
să
fie aplicat
același
tratament juridic. Astfel,
condiția
îndeplinir
ii
pragului electoral
indică
pentru partidele politice un anumit nivel de reprezentativitate
în rândul corpului electoral, reprezentativ
itate i
mpusă
de
însuși
principiul
suveranități
i.
Pentru
candidații independenți
însă
o astfel de
condiți
e
ar fi
absurdă,
[...] fiind
înlocuit
ă
cu
cerința
depunerii listelor de
susținători
cuprinzând
semnăturile
a minimum 4% din
numărul
total al
alegătorilor
înscr
iși
în listele electorale permanente din colegiul
uninominal în care
candidează,
dar [acest
număr să
fie] nu mai
puțin
de 2 000 de
alegători
pentru Camera
Deputaților ș
i 4 000 de
alegători
pentru Senat.
Așadar,
pentru
alegerile parlamentare generale, legiuitorul a
prevăzut
o asemenea
cerință preliminară,
necesară
la depunerea candidaturii independentului, deci
odată
cu exercitarea dreptului
său
de a fi ales. La alegerile parlamentare
parțiale însă
legiuitorul omite a reglementa
orice
condiți
e
pentru
această
categorie
de
candidaț
i
electorali, dispunând în sens
ul
că
în
categoria competitorilor
în
această etapă electorală
se înscriu numai partidele politice
ș
i
organizațiile cetățenilor aparținând minorităților naționale
care la alegerile generale au
îndeplinit pragul electoral legal, individual sau într-o
alianță politică
ori
electorală.
Nu
este vorba,
așadar,
de impunerea unor limite sau de
circumstanțierea modalității
de
exercitare a dreptului de a fi ales, ci chiar de anularea sa prin
nerecunoașter
e,
nereglementare
legală.
[...]
În concluzie, legea
electorală
poate preciza
condițiile
în care o
persoană
poate candi
da
în calitate de independent (constituirea unui depozit financiar, un anumit
număr
de
susținători),
dar nu poate, sub nicio
formă, să îndepărteze
de la procesul electoral, în
cazul alegerilor
parțiale,
candidatura ca independent a unei persoane,
fără
ca prin
aceasta
să
nu încalce dreptul fundamental
constituțional
consacrat de art. 37 - «Drept
ul
de a
fi
ales»”.
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
5
Reclamantul s-a prezentat la alegerile parlamentare generale din 2012
ș
i a
obținut
un mandatat de deputat pentru o
durată
de patru ani.
II. DREPTUL INTERN RELEVANT
Potrivit art.
73 din
Constituția
României, Parlamentul
adoptă
legi
constituț
ionale, legi organice
ș
i legi ordinare. În special în ceea ce
privește
legile organice, acestea intervin în domenii specifice, pentru care art.
7
3
alin. (3)
din
Constituție oferă
o
listă exhaustivă.
Sistemul electoral
ș
i
organizarea
ș
i
funcționarea
autorit
ății
electorale permanente fac parte din
aceasta. Legile organice sunt adoptate, potrivit art. 76 alin. (1) din
Constituție
,
cu votul
majorității
membrilor
fiecărei
Camere a Parlamentului, spre
deosebire de legile ordinare care, potrivit art. 76 alin. (2), sunt adoptate cu
votul ma
jorității
membrilor
prezenți.
Legea nr. 35/2008,
adoptată
de Parlament la 13 martie 2008, potrivit
procedurii
prevăzute
pentru legile organice,
reglementează
alegerile
parlamentare pentru Camera
Deputaților ș
i Senat.
Această
lege prevede
împărțirea
teritoriului în 47
circumscripții
electorale, fiecare
compusă
din mai
multe colegii. Legea
definește
colegiul uninominal ca fiind subunitatea unei
circumscripții
electorale în care este atribuit un singur mandat. Art.
29
alin. (1) din
această
lege prevede
că
fiecare competitor (partid politic,
alianț
ă
politică
sau
electorală
sau o
organizație
de
cetățeni aparținând minorităților
naționale)
nu poate prezenta decât un singur candidat într-un colegiu
electoral. În special, art.
30 din lege prevede
că
un candidat independent
trebuie
să dovedească
faptul
că
este
susținut
de minim 4% dintre
alegătorii
înscriși
pe listele electorale ale colegiului în care
candidează,
cu
condiția să
fie nu mai
puțin
de 2 000 de a
legători
pentru Camera
Deputațilo
r
ș
i 4 000 de
alegători
pentru Senat. Legea prevede, de asemenea,
că
se
organizează
alegeri
parțiale
în cazul în care alegerile dintr-o
circumscripție electorală
sunt anulate
sau în cazul în care un mandat de deputat sau de senator a devenit vacant.
În plus, art. 47 alin. (2) din
această
lege
reglementează
pragul electora
l
care trebuie atins de
„candidații
partidelor politice,
alianțelor
politice,
alianțelor
electorale sau
organizațiilor cetățenilor aparținând minorităților
naționale”.
Pragul electoral este fixat, în general, la 5% din voturile valabil
exprimate la nivel
național ș
i este necesar, de asemenea,
să
se
obțină
minim
ș
ase colegii uninominale pentru Camera
Deputaților ș
i trei colegii
uninominale pentru Senat. Pragul este
ușor
mai ridicat pentru ali
anțele
politice
ș
i electorale
ș
i este stabilit un prag special pentru
organizațiil
e
cetățenilor aparținând minorităților naționale
.
Art. 48
din
această
lege
prevede
că
repartizarea voturilor se face în
două
etape. Prima repartizare se
face la nivel de circ
umscripții
electorale în
funcție
de coeficientul electoral al
circumscripției;
art. 48 alin. (3) prevede
că
acest coeficient se
calculează
în
funcție
de
numărul
de voturi valabil exprimate pentru
formațiunile
politice
care a
u
depășit
pragul electoral
ș
i în
funcție
de
numărul
de
deputați ș
i senatori
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
6
care
urmează să
fie
aleși
în acea
circumscripție electorală.
Art. 48 alin. (4)
reglementează
atribuirea mandatelor
către candidații independenți.
Acestora
li se atribuie un mandat, în cazul în care au
obținut
majoritatea voturilor
valabil exprimate în colegiul în care au candidat. Potrivit art.
48 alin.
(5),
voturile neutilizate sau voturile inferioare coeficientului electoral al unei
circumscripții
sunt repartizate la nivel
națion
al în a doua
etapă.
Guvernul a modificat Legea nr. 35/2008 printr-o
ordonanță
de
urgență
din 27 august 2008. În momentul în care a examinat
această ordonanță,
Parlamentul a adoptat Legea nr. 323/2009 din 20 octombrie 2009
(„Leg
e
a
nr.
323/2009”)
potrivit procedurii
prevăzute
pentru legile organice. În
aplicarea acestei noi legi, a fost
introdusă
o
nouă cerință
în Legea nr. 35/2008
în ceea ce
privește
alegerile parlamentare
parțiale. Această
modificare prive
a
art. 48 alin. (17), care avea
următorul
cuprins:
La alegerile
parțiale
pot participa numai partidele politice
ș
i
organizațiile cetățenilor
aparținând minorităților naționale
care la alegerile generale au îndeplinit pragul
electoral
prevăzut
[pentru a accede în Parlament]
[...]
”
Legea nr. 35/2008 a fost în vigoare
până
la 26 iulie 2015, când a fost
înlocuită
cu o
nouă
lege
electorală.
III. DREPTUL
INTERNAȚIONAL
RELEVANT
Comisia de la
Veneția
a adoptat, cu ocazia celei de a 52-a sesiuni, un
cod de bune practici în materie
electorală
[CDL-AD (2002) 23 rev] care
conține orientări,
precum
ș
i un raport explicativ care
dezvoltă
principiil
e
enunțate
în
orientări. Dispozițiile
relevante în
speță
ale
orientărilor
sunt
redactate
după
cum
urmează:
II.
Condițiile
de implementare a acestor principii
[...]
Nivelurile normative
ș
i stabilitatea dreptului electoral
„Exceptând
regulile care
vizează
chestiunile de ordin t
ehnic
ș
i de detali
u
–
care pot
fi
incluse în regulamentul organului executiv- regulile dreptului electoral trebuie
să aibă
cel
puțin
un rang legislativ.
b. Elementele fundamentale ale dreptului electoral,
ș
i în special sistemul electoral
propriu zis,
componența
comisiilor electorale
ș
i delimitarea
circumscripțiilor
electorale
,
nu ar trebui
să poată
fi amendate înainte de un an de la alegeri, sau ar trebui sa fie tratate
la nivel
constituțional
sau la un nivel superior legii
ordinare.”
26.
Dispozițiile
raportului explicativ sunt descrise în cauza
Tănase
împotriva Moldovei
[(MC), nr.
7/08, pct.
86, CEDO 2010]. În special,
raportul explicativ
recomandă să
se evite
„modificarea
lor
frecventă
[a
sistemelor de scrutin] sau cu
puțin
timp (mai
puțin
de un an) înainte de alegeri
(pct. 65 din raportul explicativ).
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
7
ÎN DREPT
I. CU PRIVIRE LA PRETINSA
ÎNCĂLCARE
A ART. 14 DIN
CONVENȚIE
COROBORAT CU ART. 3 DIN PROTOCOLUL NR. 1
LA
CONVENȚI
E
Reclamantul
susține că
i-a fost
încălcat
dreptul de a candida la alegerile
parțiale
din 17 ianuarie 2010
fără
a fi supus vreunei discrimin
ări.
Acesta
invocă
în special art. 14 din
Convenție
coroborat cu art. 3 din Protocolul nr. 1
la
Convenție.
Art. 14 din
Convenție
prevede
următoarele:
„Exercitarea
drepturilor
ș
i
libertăților
recunoscute de [...]
Convenție
trebuie
să
fie
asigurată fără
nicio deosebire
bazată,
în special, pe sex,
rasă,
culoare,
limbă,
religie,
opinii politice sau orice alte opinii, origine
națională
sau
socială, apartenență
la o
minoritate
națională,
avere,
naștere
sau orice
altă situație.”
Art. 3 din Protocolul nr. 1 la Conv
enție
prevede:
„Înaltele părț
i
contractante s
e
angajează să
organizeze, la intervale rezonabile
, alegeri
libere cu vot secret, în condi
ț
iile care
asigură
libera exprimare a opiniei poporului cu
privire la alegerea corpului
legislativ”.
A. Cu privire la admisibilitate
Guvernul
ridică două excepții
de inadmisibilitate întemeiate pe lipsa
calității
de
victimă
a reclamantului
ș
i pe neepuizarea
căilor
de atac interne.
Acesta
indică
faptul
că
toate demersurile interne au fost efectuate de
Partidu
l
Verde
, nu de reclamant. C
onsideră că
acesta din
urmă
nu
ș
i-a
susținut
în nume
propriu în
fața instanțelor naționale ș
i în nume propriu
capătul
de cerere
ridicat în
fața Curții.
În acest
e
condiții, consideră că
reclamantul în
fața Curții
ar fi trebuit
să
fie
Partidul Verde
, nu candidatul.
Reclamantul nu a prezentat
observații
cu privire la admisibilitatea
cererii.
Curtea
observă că
cele
două excepții
ridicate de guvern sunt strâns
legate, în
măsura
în care privesc calitatea pro
cesuală activă
a reclamantului
în
fața Curții.
Prin urmare, le va examina
împreună.
În continuare,
constată că
o cale de atac a fost
introdusă
în timp util, l
a
nivel
național,
în numele
Partidului Verde
, al
cărui
membru era reclamantul.
Reclamantul, în calitate de
persoană fizică,
a
acționat
în numele partidului
ș
i
a participat activ la procedura
internă
(supra, pct.
12).
De altfel, guvernul nu
a
susținut că
reclamantul ar fi putut exercita, cu titlu individual, o
altă
cale de
atac la nivel
național,
care ar fi putut conduce la examinarea chestiunii
juridice care se pune în
speță
sau care ar fi putut conduce la examinarea une
i
alte chestiuni juridice sau la un rezultat diferit. Prin urmare, Curtea este de
părere că
reclamantul poate pretinde
că
este victima unei
încălcări
a
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
8
drepturilor sale
ș
i
că
a epuizat
căile
de atac interne pe care le avea la
dispoziție.
În
sfârșit,
Curtea
observă că
aplicarea Legii nr. 323/2009 la alegerile
parțiale
în
cauză
a avut ca efect excluderea din cursa
electorală
a
candidaților
partidelor nereprezentate în Parlament, precum
ș
i a
candidaților independenți
(supra, pct.
23).
Totuși,
aceasta
relevă că
reclamantul
intenționa să își depună
candidatura în numele
Partidul Verde
, nu în calitate de candidat independent.
Limitarea
adusă
candidaturilor independente în cadrul alegerilor
parțiale
nu
va face, prin urmare, obiectul
examinării
sale în prezenta
speță.
Constatând
că
respectiva cerere nu este în mod
vădit nefondată
în
sensul art. 35 § 3 lit. a) din
Convenție ș
i
că
nu
prezintă
niciun alt motiv de
inadmisibilitate, Curtea o
declară admisibilă.
B. Cu privire la fond
Argumentele
părților
34.
După
ce a prezentat în detaliu sistemul electoral român, pe care îl
numește „c
el mai restrictiv
ș
i mai
puțin
democratic din Europa
”,
reclamantul
afirmă că
partidele politice mici sunt discriminate în cursul alegerilor
parlamentare
ș
i
că
au
dificultăți
în a
depăși
pragul electoral impus de legea
electorală. Consideră că
partidul
său
a fost astfel dezavantajat în alegerile
generale din 2008 din cauza sumelor mari pe care legea
electorală
le impunea
cu titlu de depozit pentru fiecare candidat. Aceasta
susține că
legea
electorală,
astfel cum a fost
modificată
înainte de alegerile
parția
le din 17 ianuarie 2010,
era discriminatorie, în
măsura
în care excludea candidaturile care nu erau
susținute
de un partid reprezentat în Parlament.
Reclamantul
contestă
argumentul guvernului potrivit
căruia
scopul
alegerilor pa
rțiale
este de a respecta
voința
poporului
exprimată
în cadrul
alegerilor generale.
Afirmă că,
într-o societate
democratică, alegătorii
trebuie
să aibă
posibilitatea de a se
răzgândi. Consideră că aceleași
reguli
ș
i principii
ar trebui
să
se aplice atât alegerilor generale, cât
ș
i alegerilor
parțiale ș
i
că
importanța
dreptului de a candida preva
lează
asupra
necesității menținerii
structurii politice a Parlamentului. De asemenea, combate argumentul potrivit
căruia
un candidat independent poate
obține
un mandat de deputat, întrucât,
în
practică,
este
imposibilă obținerea
a
jumătate
din voturi plus unu într-o
circumscripție.
Acesta
concluzionează că restricția
care a fost
adusă
dreptulu
i
său
de a depune candidatura nu era nic
i
proporțională,
nici
justificată.
Guvernul
indică
faptul
că
partidul reclamantului s-a prezentat la
alegerile parlamentare generale din 2008, dar nu a
obținut
niciun mandat de
deputat.
Arată că
alegerile
parțiale
din ianuarie 2010 aveau un caracter
excepțional,
având în vedere
că
un mandat de deputat devenise vacant. În
alegerile sus
-
menționate
erau do
uă situații
diferite: în opinia sa, scopul
alegerilor generale este diferit de cel al alegerilor
parțiale.
În opinia
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
9
guvernului,
diferența
în ceea ce
privește
regimul alegerilor
parțiale
este
justificată
de necesitatea de a respecta
voința
poporului exprim
ată
în cadrul
alegerilor generale.
Guvernul
susține,
de asemenea,
că măsura vizată
în
speță
este
proporțională.
În opinia sa,
existența
unor
condiții
specifice pentru alegeril
e
generale este
puțin
probabil
să atingă substanța
în
săși
a dreptului de a candida.
Guvernul
indică
faptul
că,
de altfel, Curtea
Constituțională
a concluzionat în
prezenta
cauză că interdicția adusă
candidaturilor independente nu era
justificată ș
i
că
legea
electorală
a fost
modificată
în
consecință
(Decizia
nr. 503/2010
din 20 aprilie, supra, pct.
19).
Ad
augă că măsura aplicată
reclamantului era
temporară ș
i
că
reclamantul a fost, de altfel, ales deputat în
cursul alegerilor generale din 2012.
Motivarea
Curții
a) Principii generale
Curtea
reamintește că
discriminarea
constă
în a trata în mod diferit,
fără
justificare
obiectivă ș
i
rezonabilă,
persoane aflate în
situații
comparabile
.
Un tratament
diferențiat
este lipsit de
„o
justificare obie
ctivă ș
i
rezonabilă
în
cazul în care nu
urmărește
un
„scop legitim”
sau nu
există
un
„ra
port rezonabil
de
proporționalitate
între mijloacele folosite
ș
i scopul
urmărit
[a se vedea,
între multe altele,
Sejdić ș
i Finci împotriva Bosniei
ș
i
Herțegovinei
(MC),
nr. 27996/06
ș
i 34836/06, pct.
42, CEDO 2009]. Domeniul de aplicare a
marjei de apreciere de care dispun în
această privință părțile
contractante
variază
în
funcție
de
circumstanțe,
domenii
ș
i context [
Andrejeva împotriva
Letoniei
(MC) nr. 55707/00, pct. 82, CEDO 2009].
Pe de
altă
parte, Curtea
reamintește că
art. 3 din Protocolul nr. 1 la
Convenție consacră
un principiu caracteristic unui regim politic veritabil
democratic
ș
i are, prin urmare, o
importanță capitală
în sistemul
Convenție
i
(
Mathieu-Mohin
ș
i Clerfayt împotriva Belgiei
, 2 martie 1987, pct. 47, seria A
nr. 113). În ceea ce
privește
modul de alegere a
„corpului legislativ”,
art. 3
din Protocolul nr. 1 la
Convenție
se
limitează
la a recomanda ca alegerile
libere
să
se
desfășoare „la
intervale
rezonabile”, „cu
vot
secret” ș
i
„în
condițiile
care
asigură
libera exprimare a opiniei
poporului”.
Sub
această
rezervă,
nu
creează „obligația
de a introduce un anumit
sistem”
cum ar fi votul
proporțional
sau votul majoritar în unul sau în
două
tururi.
Ș
i în acest caz,
Curtea
recunoaște că
statele contractante benefici
ază
de o
marjă largă
de
apreciere în ceea ce
privește
diversitatea
spațială,
precum
ș
i variabilitatea în
timp a legilor lor în materie (
ibidem
, pct. 54).
Sistemele electorale
încearcă să răspundă
unor obiective uneori
incompatibile între ele: pe de o parte,
să
reflecte de o
manieră
aproximativ
fidelă
opiniile poporului
ș
i, pe de
altă
parte,
să
canalizeze curentele de opinie
pentru a promova formarea unei
voințe
politice de
o
coerență ș
i de o claritate
suficiente. Prin urmare, partea de
frază „condițiile
care
asigură
liber
a
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
10
exprimare a opiniei poporului cu privire la alegerea corpului
legislativ”
implică,
în
esență,
pe
lângă
libertatea de exprimare deja pro
tejată,
de altfel,
de art. 10 din
Convenție,
principiul
egalității
de tratament a tuturor
cetățenilor
în exercitarea dreptului de vot
ș
i a dreptului de a candida la alegeri. Cu toate
acestea, nu
rezultă că
toate buletinele de vot trebuie
să
aib
ă
o pondere
egală
în ceea ce
privește
rezultatul, nici ca orice candidat
să aibă ș
anse egale de
câștig.
Prin urmare, niciun sistem nu poate împiedica fenomenul
„vocilor
pierdute”.
În aplicarea art. 3 din Protocolul nr. 1 la
Convenție,
orice sistem
electoral trebuie evaluat în lumina
evoluției
politice a
țării,
astfel încât
detaliile care sunt inacceptabile în cadrul unui anumit sistem
să poată
fi
justificate în contextul unei alte
țări,
cu
condiția
ca sistemul adoptat
să
respecte
condițiile
care
asigură „li
bera exprimare a opiniei poporului cu
privire la alegerea corpului
legislativ”
(
ibidem
, pct. 54).
De asemenea, Curtea
reamintește că
sintagma
„libera
exprimare a
opiniei
poporului” înseamnă că
alegerile nu pot exercita nicio presiune asupra
alegerii unuia sau mai multor
candidați ș
i
că,
în
această
alegere, votantul nu
trebuie
să
fie incitat în mod nejustificat
să
voteze pentru un partid sau un altul
[
Yumak
ș
i Sadak împotriva Turciei
(MC), nr.
10226/03, pct.
108, CEDO
2008]. Cuvântul
„alegere” implică
faptul
că
este necesar
să
se asigure
că
diferitele partide politice au
posibilități
rezonabile de a-
și
prezenta
candidații
la alegeri (
Yumak
ș
i Sadak
,
citată
anterior, pct. 108).
În concluzie, drepturile garantate prin art. 3 din Protocolul nr. 1 nu sunt
absolute. Este loc pentru
limitări
implicite, iar statelor contractante trebuie
să
li se acorde o
marjă largă
de apreciere în materie [a se vedea, între altele,
Matthews împotriva Regatului Unit
(MC), nr.
24833/94, pct.
63, CEDO
1999-I,
ș
i
Labita împotriva Italiei
(MC), nr. 26772/95, pct. 201, CEDO 2000-
IV]. În ceea ce
privește
dreptul de a se prezenta la alegeri, cu alte cuvinte,
aspectul pasiv al drepturilor garantate prin art. 3 din Protocolul nr. 1, Curtea
se
arată ș
i mai
prudentă
în aprecierea
restricțiilor
în acest context decât
dacă
ar fi
chemată să
examineze
restricțiile
aduse dreptului de vot,
adică
elementul
activ al drepturilor garantate prin art. 3 din Protocolul nr. 1 [a se vedea, în
acest sens,
Etxeberria
ș
i
alții
împotriva Spaniei
, nr. 35579/03
ș
i alte 3 cereri,
pct. 50, 30 iunie 2009,
ș
i
Ždanoka
împotriva Letoniei
(MC), nr. 58278/00,
pct. 115, CEDO 2006-IV].
Cu toate acestea, Curtea are
competența
de a se
pronunța
în
ultimă
insta
nță
cu privire la respectarea
cerințelor
art. 3 din Protocolul nr. 1; trebuie
să
se asigure
că cerințele
care se
aplică
dreptului de vot sau dreptului de a
candida la alegeri nu reduc drepturile în
cauză până
la punctul de a le afecta
însăși
es
ența ș
i de a le priva de
eficiență, că urmăresc
un scop legitim
ș
i
că
mijloacele folosite nu se dovedesc
disproporționate
(
Mathieu-Mohin
ș
i
Clerfayt
,
citată
anterior, pct. 52). În special, niciuna dintre
condițiile
impuse
după
caz nu trebuie
să
încalce libera exprimare a poporului cu privire la
alegerea corpului legislativ
–
altfel spus, acestea trebuie
să
reflecte, sau
să
nu
contracareze,
dorința
de a
menține
integritatea
ș
i
eficiența
unei proceduri
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
11
electorale care
urmărește să
determine
voința
poporului prin vot universal
(
Ždanoka
,
citată
anterior, pct. 52).
b) Aplicarea acestor principii în
speță
i.
Existența
unei
diferențe
de tratament
prevăzute
de lege
Curtea ia act de faptul
că
reclamantul
denunță
imposibilitatea de a-
și
depune candidatura la alegerile
parțiale
din 17 ianuarie 2010 din cauza
modificării
legii electorale.
Relevă
faptul
că
reclamantul, în calitate de
candidat al unui partid nereprezentat în Parlament, nu a putut
să își depună
candidatura pentru alegerile
parția
le,
deși
ar fi putut
să
o
facă
în cazul în ca
re
partidul
său
era deja reprezentat în Parlament. Prin urmare, în prezenta
cauză
a existat o
diferență
de tratament în ceea ce
privește
posibilitate
a
reclamantului de a-
și
depune candidatura în calitate de reprezentant al unui
partid politic.
În continuare, Curtea
observă că autoritățile
interne au
răspuns,
d
e
asemenea, la argumentul reclamantului întemeiat pe
recomandările
cuprinse
în Codul de bune practici în materie
electorală
al Comisiei de la
Veneția.
Curtea
Constituțională
a
făcut
trimitere în acest sens la
dispozițiile orientărilor
din cod care
recomandă
fie
să
se evite modificarea legii electorale cu mai
puțin
de un an înainte de alegeri, fie
să
se efectueze astfel de
modificăr
i
„la
nivel
constituțional
sau la un nivel superior legii o
rdinare”
(supra, pct.
25).
Curtea
Constituțională
a
hotărât că
recomandarea Comisiei de la
Veneția
a
fost
respectată,
întrucât modificarea Legii nr. 35/2008 a fost
operată
printr-
o
lege
organică,
care
îndeplinește
criteriul de superioritate al legii ordinare.
Curtea ia
notă
de concluzia
Curții Constituționale
în
măsura
în care, potrivit
sistemului românesc vizat de
recomandările
Comisiei de la
Veneția,
legile
organice
necesită
un consens mai larg, deoarece sunt adoptate cu votul
majorității
membrilor
fiecărei
Camere a Parlamentului, spre deosebire de
legile
obișnuite,
care sunt adoptate cu votul
majorității
membrilor
prezenți
(supra, pct.
21).
Curtea ia, de asemenea, în considerare contextul special al
alegerilor
parțiale,
constatând
că
acestea nu sunt estimate
să
fie organizate la
intervale regulate
ș
i previzibile, sunt incerte
ș
i depind de vacantarea
mandatelor parlamentare. În plus, Curtea
observă că
procesul legislativ de
modificare a legii electorale a început în august 2008
ș
i a fost finalizat prin
adoptarea Legii nr.
323/2009 din 20 octombrie 2009 (supra, pct.
23)
ș
i
că
alegerile
parțiale
în
discuție
în prezenta
cauză
au avut loc în ianuarie 2010.
ii. Scop legitim
al
diferenței
de tratament
Este de
competența Curții să
analizeze, în cadrul principiilor expuse
mai sus,
dacă această diferență
de tratament
a
urmărit
un scop legitim
ș
i
dacă
a existat un raport rezonabil de
proporționalitate
între mijloacele folosite
ș
i
scopul
urmărit.
Aplicarea acestor
două
criterii îi va permite
să răspundă
la
întrebarea
dacă măsurile
în litigiu constituie o discriminare
contrară
art. 14
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
12
din
Convenție ș
i
dacă
au adus atingere
substanței înseși
a dreptului la libera
exprimare a poporului în sensul art. 3 din Protocolul nr. 1 la
Convenție.
Curtea
observă că există
o
divergență
de opinii între
părți
cu privire la
existența
unui scop legitim
urmărit
de
diferența
de tratament. Guvernul
consideră că
limitarea
adusă
candidaturilor la alegerile
parțiale
avea ca scop
să
respecte
voința
poporului
exprimată
în cursul alegerilor generale, ceea ce
reclamantul
contestă
pe motiv
că aceleași
reguli
ș
i principii trebuie
să
se
aplice atât pentru alegerile generale, cât
ș
i pentru alegerile
parțiale
(supra
,
pct.
35
ș
i
36).
Invers
față
de alte
dispoziții
ale
Convenției,
art. 3 din Protocolul nr. 1
nu
precizează
nici limita, nici scopurile pe care o
măsură
trebuie
să
le
urmărească.
O mare varietate de scopuri pot astfel
să
fie compatibile cu acesta
(
Soukhovetski împotriva Ucrainei
, nr. 13716/02, pct. 62, CEDO 2006-VI). În
speță,
Curtea poate fi de acord cu guvernul
că,
solicitând
candidaților
la
alegerile
parțiale să provină
de la partidele politice care erau reprezentate în
Parlament
ș
i care
depășiseră așadar
pragul electoral în cursul alegerilor
parlamentare generale, scopul noii legi electorale era cel de a consolida
exprimarea opiniei poporului în ceea ce
privește
alegerea corpului legislativ
[a se vedea,
mutatis mutandis
,
Yumak
ș
i Sadak
,
citată
anterior, pct. 121-125,
în ceea ce
privește
pragurile electorale,
ș
i
Özgürlük ve
Dayanıșma
Partisi
(ÖDP) împotriva Turciei
, nr. 7819/03, pct. 37-42, CEDO 2012, în ceea ce
privește finanțarea
public
ă
a partidelor politice în
funcție
de pragul de
reprezentativitate)
.
Curtea
observă că
reclamantul a sesizat
autoritățile
interne cu
capătul
de cerere pe care l-a ridicat în
fața
sa; acesta se plânge, în special, de caracterul
discriminatoriu al
interdicției
impuse
candidaților
partidelor nereprezentate în
Parlament de a candida la alegerile
parțiale ș
i de modificarea legii electorale
cu mai
puțin
de un an înainte de alegeri, ceea ce ar fi contravenit
recomandărilor
Comisiei de la
Veneția
(supra, pct.
12).
Autoritățile
interne au
examinat toate argumentele acestuia
ș
i i-au respins cererea prin decizii
motivate. Curtea o
bservă
în special
că,
în decizia sa din 14 ianuarie 2010,
Curtea
Constituțională
a României a
hotărât că
limitarea
impusă
în cursul
alegerilor
parțiale
era
justificată
de necesitatea de a
menține
structura
Parlamentului, astfel cum fusese
decisă
în urma alegerilor generale (supra,
pct.
14).
Precum Curtea
Constituțională română,
Curtea nu pune sub semnul
întrebării
obiectivul de a
menține
structura Parlamentului
ș
i de a evita o
fragmentare a
tendințelor
politice care îl compun în urma alegerilor generale,
acest obiectiv putând justifica limitarea
impusă candidaților
partidelor
nereprezentate în Parlament care doreau
să
candideze la alegerile
parțiale.
iii.
Proporționalitatea diferenței
de tratament
Curtea
reamintește că
a afirmat
că
fixarea pragurilor electorale
ț
ine d
e
marja de apreciere a
autorităților naționale,
în
măsura
în care astfel de praguri
sunt destinate
promovării
unor curente de gândire suficient de reprezentati
ve
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
13
ș
i permit evitarea
fragmentării
excesive a Parlamentului (
Yumak
ș
i Sadak
,
citată
anterior, pct.
113-115, cu trimiterile citate). În
speță,
Curtea
Consti
tuțională
a
ț
inut seama, pentru a justifica limitarea
impusă
în cursul
alegerilor
parțiale,
de
condiția
ca pragul electoral
să
fie
depășit
de un partid
politic pentru a putea accede în Parlament. Curtea
observă că
reclamantul nu
contestă
în mod explicit fixarea unor praguri electorale în sistemul electoral
român
ș
i
că
acesta
declară,
de altfel,
că aceleași
reguli
ș
i principii trebuie
să
se aplice atât pentru alegerile generale, cât
ș
i pentru alegerile
parțiale
(supra,
pct.
35).
În
această privință,
ia act de faptul
că
alegerile
parțiale
în
cauză
fuseseră
organizate pentru un singur mandat de deputat, devenit vacant într-o
circumscripție
din
București
(supra, pct.
9).
Prin urmare, limitarea dreptului
reclamantului trebuie
să
fie
relativizată,
cu atât mai mult cu cât acesta
candidase la alegerile generale din 2008, dar partidul
său
nu
depășise
pragul
electoral pentru a putea accede în Parlament [a se vedea,
mutatis mutandis
,
Dupré împotriva
Franței
(dec.), pct. 26, 3 mai 2016]. În acest context, Curtea
ia
notă
de argumentul
Curții Constituționale
potrivit
căruia
scopul alegerilor
parțiale
nu este acela de a oferi o cale
ocolită
pentru
obținerea
unui mandat
de parlamentar care nu a putut fi
câștigat
în urma alegerilor generale (supra,
pct.
14).
Prin urmare,
consideră că autoritățile naționale
au furnizat o
justificare
obiectivă ș
i
rezonabilă
pentru limitarea dreptului în
cauză ș
i
că
această
limitare a
rămas
în
proporții
rezonabile
.
iv. Concluzie
În concluzie, Curtea
consideră că
modificarea legii electorale care a
avut drept efect limitarea dreptului reclamantului de a candida la alegerile
parțiale
din 17 ianuarie 2010 pe motiv
că
nu era candidatul unui partid politic
reprezentat în Parlament se întemeia pe o justificare
obiectivă ș
i
rezonabilă,
că această
modificare nu a adus atingere
esenței înseși
a dreptului la libertatea
de exprimare al poporului
ș
i
că,
prin urmare, nu era
disproporționată
în raport
cu scopul legitim
urmărit.
Prin urmare, nu a fost
încălcat
art. 14 din
Convenție
coroborat cu art. 3
din Protocolul nr. 1 la
Convenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA
1.
Declară
cererea
admisibilă;
2.
Hotărăște
că
nu a fost
încălcat
art. 14 din
Convenție
coroborat cu art. 3 din
Protocolul nr. 1 la
Convenție.
HOTĂRÂREA
CERNEA ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
14
Redactată
în limba
franceză,
apoi
comunicată
în scris la 27 februarie 2018,
în temeiul art. 77 § 2
ș
i art. 77 § 3 din Regulamentul
Curții.
Andrea Tamietti
Grefier adjunct
Ganna Yudkivska
Președinte