CASE OF CERNEA v. ROMANIA

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții. © The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC. © La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Cernea v. România - 43609/10 Hotărârea din 27.2.2018 [Secția a IV-a] Articolul 14 Discriminare Eliminarea din alegerile parțiale a partidelor care nu au atins pragul electoral la ultimele alegeri generale: nicio încălcare În fapt – În ianuarie 2010, odată ce a intervenit vacanța unui loc de deputat, reclamantul a dorit să-și prezinte candidatura la alegerile parțiale organizate în circumscripția în discuție, sub sigla Partidului Verde ( un partid ecologist care nu a trecut pragul electoral la ultimele alegeri legislative generale). Din cauza unei modificări recente a legii electorale, care le rezerva scrutinul doar partidelor reprezentate în Parlament, candidatura sa a fost respinsă. Curtea Constituțională a hotărât că această excludere a partidelor nereprezentate avea o justificare suficientă, bazându-se în mod esențial pe respectarea voinței poporului exprimată în cadrul alegerilor electorale pentru reprezentanții partidelor care au depășit pragul electoral.

Pe de altă parte, aceasta a considerat că excluderea candidaților independenți dintr-un partid este neconstituțională. În drept – Articolul 14 combinat cu articolul 3 din Protocolul nr. 1: a) Existența și legalitatea unui tratament diferențiat – Limitarea privind candidaturile independente a rămas în afara acestui control, pentru că reclamantul a dorit să-și prezinte candidatura în numele partidului său și nu în calitate de candidat independent. Tratamentul diferențiat care trebuie analizat constă, așadar, din următoarele: în calitate de candidat al unui partid nereprezentat în Parlament, reclamantul nu a putut să-și prezinte candidatura la alegerile parțiale, deși o putea face dacă partidul său ar fi fost reprezentat, deja, în Parlament.

În speță, procesul legislativ de modificare a legii electorale a avut loc în august 2008 și a fost încheiat prin adoptarea Legii nr. 323/2009 din 20 octombrie 2009, în timp ce alegerile parțiale în discuție au avut loc în ianuarie 2010. Tratamentul contestat fusese, așadar, prevăzut de lege. Denunțând aparenta apropiere dintre adoptarea legii contestate și scrutinul în discuție, reclamantul a invocat „Codul bunelor practici în materie electorală” al Comisiei de la Veneția, care recomanda: i) să se evite modificarea legii electorale cu mai puțin de un an înainte de alegeri; ii) să se adopte asemenea modificări „la nivel constituțional sau la un nivel superior celui al legii ordinare”. Această critică a fost una nefondată.

În primul rând, modificarea contestată a operat prin intermediul unei legi organice. Totuși, în cadrul sistemului juridic român, legile organice sunt adoptate cu majoritatea fiecărei camere a Parlamentului, în timp ce legile ordinare sunt adoptate cu majoritatea membrilor prezenți. În al doilea rând, alegerile parțiale reprezintă un context special: ele nu trebuie organizate la intervale regulate și previzibile, pentru că manifestă un caracter aleatoriu care depinde de vacantarea locurilor. b) Legitimitatea scopului urmărit – Reclamantul a susținut că aplicarea de reguli și de principii diferite de cele ale alegerilor generale în timpul celor parțiale nu era o practică legitimă. Articolul 3 din Protocolul nr. 1 nu specifică și nici nu limitează scopurile pe care trebuie să le urmărească o măsură.

Prin urmare, Curtea este pregătită să accepte că noua lege electorală a avut drept scop consolidarea exprimării opiniei poporului cu privire la alegerea corpului legislativ – și mai exact, menținerea structurii Parlamentului și evitarea fragmentării tendințelor politice din cadrul acestuia, după alegerile generale. c) Proporționalitatea tratamentului diferențiat – În primul rând, Curtea Constituțională a justificat limitarea impusă în cazul alegerilor parțiale prin condiția pragului electoral care trebuia să fi fost atins de către un partid politic pentru a accede în Parlament (având în vedere faptul că alegerile parțiale nu puteau să-i ofere unui partid un subterfugiu pentru depășirea acestui prag).

Totuși, reclamantul nu a contestat în mod explicit stabilirea pragurilor electorale în cadrul sistemului electoral românesc – el afirmând că trebuie să se aplice aceleași reguli și principii pentru toate alegerile, indiferent dacă sunt generale sau parțiale. În al doilea rând, alegerile parțiale în discuție nu erau destinate doar ocupării unui loc devenit vacant într-o anumită circumscripție, limitarea dreptului trebuind relativizată; mai mult, el participase la alegerile generale din 2008, în care partidul său nu atinsese pragul electoral. În consecință, restricția contestată se bazase pe o justificare obiectivă și rezonabilă și nu a subminat esența dreptului la liberă exprimare al poporului.

Ea nu a fost disproporționată față de scopul legitim urmărit. Concluzie : nicio încălcare (unanimitate) (Vezi și Ghidul jurisprudențial: Articolul 3 din Protocolul nr. 1 )