ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2024

HOTĂRÂRE

18.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 74/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1) Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina–Secția civilă, la data de 09 decembrie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a formulat, în contradictoriu cu intimata B. S.A., contestație la executare împotriva executării silite și a tuturor actelor de executare întocmite de B.E.J. C., în dosarul de executare nr. 427/2020, solicitând anularea următoarelor acte de executare silită: somația din 22.11.2022 de achitare a sumei de 12.587,13 RON; încheierea din 22.11.2022 de actualizare creanță; încheierea nr. 2 din 22.11.2022 de stabilire a cheltuielilor de executarea silită și a tuturor actelor de executare silită subsecvente somației din 22.11.2022; întoarcerea executării silite prin restabilirea situației anterioare, respectiv restituirea sumelor poprite ce depășesc creanța (suma totală compusă din debitul principal, penalitățile de întârziere și cheltuielile de executare silită) și restituirea taxei judiciare de timbru aferente contestației la executare; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 712 și urm. C. proc. civ.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență:

2.1) Prin sentința nr. 1959 din 04 mai 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Judecătoria Slatina–Secția civilă a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de contestatoare prin completarea la contestația la executare formulată și a declinat competența de soluționare a contestației la executare formulate de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.A., în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut prevederile art. 666 alin. (6) C. proc. civ. și art. 651 C. proc. civ., precum și faptul că, la data inițierii executării silite (14.09.2020), domiciliul debitoarei contestatoare era în Municipiul București sector 2, apreciind astfel că instanța de executare este Judecătoria Sectorului 2 București, și nu Judecătoria Slatina.

2.2) La data de 19 mai 2023, cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 București – secția civilă, sub același număr de dosar, care, prin sentința civilă nr. 10730 din 11 octombrie 2023, în temeiul art. 133 pct. 2 C. proc. civ.., raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ.., constatând că Judecătoria Slatina este competentă teritorial să soluționeze cauza, a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut dispozițiile art. 714 alin. (1) C. proc. civ., precum și considerentele expuse în paragrafele 70, 71 și 73 ale Deciziei nr. 20/2021 a I. C. civ..J.

Chiar dacă decizia pronunțată în recurs în interesul legii are ca punct de plecare situația unui titlu executoriu cu pluralitate de debitori, câtă vreme instanța supremă a făcut în considerente aprecieri general valabile cu privire imposibilitatea unei reaprecieri a instanței de executare ulterior soluționării cererii de încuviințare a executării silite, a considerat că aceste considerente citate dezleagă o problemă de drept care are aplicabilitate și în litigiul de față și este, deci, obligatorie pentru instanță, în temeiul art. 517 alin. (4) C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență.

Constatând că în cauză există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina și și-au declinat reciproc competența, Înalta Curte, în temeiul art. 135 din același cod, va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

În ceea ce privește legalitatea învestirii în vederea soluționării conflictului de competență, Înalta Curte constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., există conflict negativ de competență atunci când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces sau, în cazul declinărilor succesive, dacă ultima instanță învestită își declină la rândul său competența în favoarea uneia dintre instanțele care anterior s-au declarat necompetente.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență, stabilind competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Slatina, pentru următoarele considerente:

Litigiul de față are ca obiect contestația la executare formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimata B. S.A.

Potrivit art. 714 alin. (1) C. proc. civ., "contestația se introduce la instanța de executare".

În același timp, art. 615 alin. (1) și (3) C. proc. civ. prevede că "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel . . . . . . . . . .Instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe".

În prezenta cauză, instanțele aflate în conflict au determinat în mod diferit instanța de executare și, subsecvent, competența teritorială de soluționare a cauzei, în raport cu prevederile art. 651 C. proc. civ.

Înalta Curte reține ca fiind relevante pentru soluționarea conflictului ivit, cele statuate prin Decizia în interesul legii nr. 20/27.09.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, publicată în Monitorul Oficial al României Partea I nr. 1083/11.11.2021, obligatorie potrivit art. 517 alin. (4) C. proc. civ., dată în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 651 alin. (1), art. 666, art. 712, art. 714 și art. 112 C. proc. civ., care a stabilit că instanța de executare competentă teritorial să soluționeze contestația la executare propriu-zisă formulată de unul dintre debitorii la care se referă titlul executoriu este judecătoria care a încuviințat executarea silită a acelui titlu executoriu, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Chiar dacă decizia pronunțată în recurs în interesul legii are ca premisă un titlu executoriu cu pluralitate de debitori, considerentele acesteia sunt pe deplin aplicabile și în cauza de față.

Astfel, s-a reținut în cuprinsul deciziei că, "deși executarea silită începe odată cu sesizarea organului de executare, conform art. 622 alin. (2) C. proc. civ., prin cererea formulată de creditor, totuși, încuviințarea executării silite este procedura care marchează trecerea acestei etape a procesului civil într-o nouă fază, aceea a efectuării actelor de executare, în condițiile în care niciun act de executare nu poate fi înfăptuit decât după obținerea încuviințării. Drept urmare, elementul care condiționează sine qua non întreaga fază procesuală execuțională este procedura încuviințării executării silite . . . . . . . . . .din momentul încuviințării executării silite este determinată instanța de executare, aceasta fiind unică pe parcursul întregii proceduri de executare silită, potrivit art. 651 alin. (2) C. proc. civ. Altfel spus, odată stabilită instanța de executare în raport de criteriile teritoriale prevăzute de norma menționată, aceasta va rămâne aceeași pe întreaga procedură, fiind unica instanță competentă material și teritorial a soluționa toate cererile și incidentele apărute în cursul executării silite, cu excepția cazurilor în care legea prevede în mod expres altfel".

Sub aspectul stabilirii instanței competente din punct de vedere teritorial să judece contestația la executare formulată, prezintă așadar relevanță judecătoria care a încuviințat executarea silită ce face obiectul contestației, astfel cum dispun prevederile art. 651 alin. (1) teza I C. proc. civ., raportat la decizia nr. 20 din 27 septembrie 2021 a I. C. civ..J. – Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, greșit reținându-se de către prima instanță de declinare criteriul competenței după domiciliul contestatoarei.

Or, în speță, cererea de executare silită formulată de petentul B.E.J. C., pentru creditoarea intimată în prezenta cauză, împotriva debitoarei contestatoare în cauză a fost încuviințată de către Judecătoria Slatina, prin încheierea din data de 14.10.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020.

În considerarea argumentelor expuse, Înalta Curte constată că Judecătoria Slatina este instanța competentă teritorial să soluționeze contestația la executare dedusă judecății, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.