ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2024

HOTĂRÂRE

17.01.2024

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2024
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 37/2024 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2024)

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgoviște la 31 martie 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. S.A. a chemat în judecată pe intimații Biroul Executorului Judecătoresc B. și Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești C., formulând contestație la executare împotriva Proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită imobiliară, încheiat la 24 martie 2022, în dosarul execuțional nr. x/2005 al BEJ B., prin care a arătat că înțelege să conteste distribuirea sumei de 7.980,84 RON reprezentând cheltuieli de executare silită, efectuate în dosarul de executare nr. 1631/2019, instrumentat de Societatea Civilă Profesională a Executorilor Judecătorești C., din suma rezultată în urma valorificării prin executarea silită a imobilului situat în Măneciu, sat Costeni, jud. Prahova, T3, Parcela CC25, și Tarlaua 89, Parcela F1942/11, înscris în C.F. nr. x, nr. cadastral x, x, proprietatea D. si E., adjudecatar F..

În drept, contestatoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 864, art. 866, art. 875 și art. 876 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 2253 din 31 mai 2022, Judecătoria Târgoviște a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte.

La termenul de la 16 mai 2023, Judecătoria Vălenii de Munte a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale raportat la dispozițiile art. 651 C. proc. civ. și la statuările din Decizia nr. 20/2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii.

Prin încheierea nr. 10 din 16 mai 2023, Judecătoria Vălenii de Munte a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 2 București.

În esență, Judecătoria Vălenii de Munte a reținut că potrivit art. 714 alin. (1) raportat la art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța competentă să soluționeze contestația la executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. A mai reținut că prin încheierea pronunțată la 15 ianuarie 2015 de Judecătoria Sectorului 2 București în dosarul nr. x/2014, a fost admisă cererea de învestire cu formulă executorie a titlurilor indicate de creditoare, Judecătoria Sectorului 2 București devenind astfel instanța de executare. Față de dispozițiile art. 651 alin. (3) C. proc. civ. și față de statuările din Decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, a constatat că instanța competentă să soluționeze contestațiile la executare este aceeași cu cea care soluționează și cererile de încuviințare a executării silite, în speță Judecătoria Sectorului 2 București.

Ca urmare, cauza a fost trimisă spre soluționare Judecătoriei Sectorului 2 București.

La termenul de la 26 octombrie 2023, Judecătoria Sectorului 2 București a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale, pe care a admis-o prin sentința civilă nr. 11621 din aceeași dată, a declinat competența de soluționare a contestației la executare în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Vălenii de Munte și Judecătoria Sectorului 2 București și a înaintat cauza către Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea conflictului de competență.

În esență, Judecătoria Sectorului 2 București a reținut că, în temeiul art. 24 C. proc. civ. și față de data formulării cererii de executare (10 martie 2015), contestația la executare, precum și executarea silită, sunt supuse dispozițiilor Noului C. proc. civ., forma în vigoare la data formulării cererii de executare, ceea ce exclude aplicabilitatea Deciziei nr. 20/2021. A mai reținut că prin art. 1 pct. 20 din Legea nr. 138/2014 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative conexe, a fost reintrodusă procedura învestirii cu formulă executorie, corelativ cu schimbarea competenței funcționale în ceea ce privește încuviințarea executării silite în favoarea executorului judecătoresc. A constatat că, din verificările efectuate din oficiu în baza de date DEPABD, la data începerii executării silite – data sesizării executorului judecătoresc, domiciliile debitorilor erau situate în comuna Măneciu, sat Costeni, jud. Prahova și în comuna Măgurele, sat Măgurele, jud. Prahova, ambele situate în circumscripția teritorială a Judecătoriei Vălenii de Munte. În temeiul prevederilor art. 641, art. 651 și art. 666 C. proc. civ., forma în vigoare la 10 martie 2015, instanța a statuat că este competentă să soluționeze contestația la executare Judecătoria Vălenii de Munte.

Înalta Curte de Casație și Justiție, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente în a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte competența de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte constată că instanțele, respectiv Judecătoria Vălenii de Munte și Judecătoria Sectorului 2 București, s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre cele două instanțe este competentă să soluționeze cauza.

Nici una din instanțele aflate în conflict nu se consideră competentă din punct de vedere teritorial să judece cererea cu care a fost sesizată.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la soluționarea prezentului conflict negativ de competență prin emiterea regulatorului de competență.

Instanța supremă reține că instanțele au fost învestite cu soluționarea unei contestații la executare formulate de creditoarea A. S.A. împotriva Proiectului de distribuire a sumelor rezultate din executarea silită imobiliară, încheiat la 24 martie 2022, în dosarul execuțional nr. x/2015 al BEJ B.. Față de data sesizării organului de executare, respectiv 10 martie 2015, instanța supremă constată, în temeiul dispozițiilor art. 24 C. proc. civ., că legea potrivit căreia se va determina judecătoria competentă este Noul C. proc. civ., forma în vigoare la data înregistrării cererii de încuviințare a executării silite.

Conform prevederilor art. 650 alin. (1) C. proc. civ., "instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, contestațiile la executare se soluționează de către instanța de executare.

Din actele dosarului rezultă că debitorii, respectiv G. și H., precum și garanții ipotecari D. și E., aveau, la data sesizării executorului judecătoresc, domiciliile în comuna Măneciu, sat Costeni, jud. Prahova și în comuna Măgurele, sat Măgurele, jud. Prahova, ambele situate în circumscripția teritorială a Judecătoriei Vălenii de Munte.

Înalta Curte notează că în concepția Noului C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 138/2014, instanța care soluționa cererea de învestire cu formulă executorie nu devenea instanța de executare, cele două instanțe fiind reglementate diferit. De asemenea, constată că nu sunt incidente statuările din Decizia nr. 20/2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii, această decizie fiind publicată în Monitorul Oficial și devenind obligatorie de la 11 noiembrie 2021, ulterior sesizării organului de executare.

Așa fiind, în raport de considerentele expuse și de principiul asigurării accesului efectiv la justiție, văzând și dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vălenii de Munte, căreia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.