ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 30/2024

Ședința publică din data de 17 ianuarie 2024

Asupra revizuirii de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 2 mai 2018, pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând obligarea pârâtei să restituie suma de 47.171,84 Euro (219.226,41 RON – curs BNR 1 Euro = 4,6474 RON), reprezentând rate achitate și nerestituite pentru achiziționare imobil, conform promisiunii de vânzare și cesiune drepturi nr. 84 din 20 mai 2009.

Prin încheierea din 15 octombrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive.

Prin sentința civilă nr. 3824 din 17 decembrie 2018, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea precizată, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și a obligat pârâta să restituie reclamantei suma de 129.603,29 RON.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L.

Împotriva aceleiași sentințe și a încheierii din 15 octombrie 2018 a declarat apel pârâta B. S.A.

Prin decizia nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a admis apelul formulat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3824 din 17 decembrie 2018 pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins ca nefondată cererea de chemare în judecată. Totodată, a respins ca nefondat apelul aceleiași părți împotriva încheierii de ședință din 15 octombrie 2018. A respins ca nefondat apelul reclamantei A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 3824 din 17 decembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București – secția a VI-a Civilă.

Împotriva deciziei nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019 a declarat recurs reclamanta A. S.R.L.

Prin decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București – secția a V-a Civilă, a casat, în parte, decizia atacată, numai în ceea ce privește apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. și apelul declarat de pârâta B. S.A. împotriva sentinței civile nr. 3824 din 17.12.2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe și a menținut dispoziția de respingere a apelului declarat de pârâta B. S.A. împotriva încheierii de ședință din 15 octombrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă.

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă la 7 noiembrie 2023, sub nr. x/2023, B. S.A. a solicitat revizuirea deciziei nr. 2149 din 19 octombrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, invocând, în esență, următoarele:

Autoarea căii de atac susține că prin decizia a cărei revizuire se solicită s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a deciziei nr. 2215 din 5 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014. Astfel, deși instanța supremă a reținut că aspectele legate de modalitatea de încetare a promisiunii de vânzare-cumpărare și cesiune de drepturi au fost rezolvate prin decizia nr. 2215 din 5 decembrie 2017, prin decizia 2149 din 19 octombrie 2021 a reținut că nu este corectă statuarea instanței de apel în ceea ce privește subrogarea băncii în drepturile și obligațiile cedentului.

Revizuenta a indicat dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, cu cheltuieli de judecată.

Analizând cu prioritate excepția tardivității formulării cererii de revizuire, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cererea de revizuire este întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ., respectiv existența unor hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin cererea formulată se invocă contrarietatea dintre decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă în dosarul nr. x/2018 și decizia nr. 2215 din 5 decembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București – secția a VI-a Civilă în dosarul nr. x/2014.

Potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta. Pentru exercitarea căii de atac a revizuirii, revizuenta ar fi trebuit să aibă în vedere dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc că termenul de revizuire este de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Ultima hotărâre este decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021 prin care instanța supremă a soluționat recursul declarat împotriva deciziei civile nr. 2180/2019 din 16 decembrie 2019.

În conformitate cu prevederile art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt definitive. Așa fiind, ultima hotărâre, respectiv decizia nr. 2149 din 19 octombrie 2021, a rămas definitivă la data pronunțării, respectiv la 19 octombrie 2021.

Ca urmare, termenul de o lună în care revizuenta putea formula cererea de revizuire a început să curgă la 19 octombrie 2021 și, conform dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., s-ar fi împlinit la 19 noiembrie 2021. Revizuenta a formulat cererea la 3 noiembrie 2023, așa cum rezultă din înscrisul aflat la dosar, cu depășirea termenului defipt de lege.

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este un termen absolut, prevăzut de lege cu caracter imperativ. Nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează: "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Pentru argumentele expuse, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 și al art. 185 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va constata tardivitatea formulării cererii de revizuire și o va anula.

Față de soluția de anulare a cererii de revizuire, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va obliga revizuenta B. S.A. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON, reprezentând onorariu avocat, conform dovezilor aflate la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuenta B. S.A. împotriva deciziei nr. 2149 din 19 octombrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă, în dosarul nr. x/2018.

Obligă revizuenta B. S.A. la plata către intimata A. S.R.L. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 5.000 RON.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare. Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2024.